8,628 matches
-
trase primul foc și sunetul Înfundat pe care-l auzi Îi spuse că glonțul ajunsese unde trebuia, deși leul continua să meargă. Macomber trase din nou și toți văzură trâmba de praf pe care glonțul o ridică În fața leului care pășea mai departe. Mai trase o dată, fiind atent să-și coboare ținta, și toți au auzit că glonțul a lovit din nou, iar leul a Început să alerge și a dispărut Între ierburile Înalte, Înainte ca el să apuce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick nu-i răspunse. Ad se ridică-n picioare. — Îți zic eu cum o să se termine, jeg fricos din Chicago ce ești. O să-ți strâmb un pic fața. Ai priceput? Nick se dădu Înapoi. Micuțul se Îndrepta spre el Încet, pășind cu toată talpa, punând piciorul stâng În față și trăgându-l pe dreptul după el. — Dă-n mine, zise, clătinându-și capul. Ia-ncearcă să dai În mine. — Nu vreau să dau. Nu scapi tu așa. Tot ți-o iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își ținea capul În jos, și când a trecut pe lângă mine am simțit un gol În stomac, atât de frumos era. Niciodată nu mai existase un cal așa de minunat și de zvelt, făcut anume pentru curse. Mergea În jurul padocului pășind cu grijă, liniștit, mișcându-se lin, de parcă știa exact ce are de făcut, fără să se smulgă, să se cabreze sau să-și holbeze ochii Înnebunit, cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se ridicau verticale sau se-nclinau unul către celălalt. Erau netede și maronii, fără crengi. Crengile apăreau abia mult deasupra. Unele se-amestecau, făcând o umbră compactă deasupra pământului maroniu. Spațiul era gol În jurul pâlcurilor de copaci. Pământul pe care pășea Nick era maro și moale. Asta trebuie să fi fost din cauza acelor de pin care cădeau, formând un covor și dincolo de lățimea coroanelor. Copacii crescuseră Înalți și crengile se mutaseră tot mai sus, lăsând În soare spațiul gol pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Își aprinse o țigară și, după ce aruncă cu bățul de chibrit În taur, notă În carnețelul său: „mare și cu corn destul cât să-i satisfacă pe clienții plătitori, Campagnero a arătat o tendință de a invada spațiul matadorilor“. Manuel păși pe nisipul tare În timp ce taurul se lovea de mantinelă. Cu coada ochiului Îl văzu pe Zurito așezându-și calul lângă barrera, cam la sfertul suprafeței arenei, pe stânga. Manuel Își desfășură capa aproape, În fața sa, ținând-o de capete cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stânga. Manuel Își desfășură capa aproape, În fața sa, ținând-o de capete cu mâinile și strigă la taur: Ha! Ha! Taurul se-ntoarse, părând a fi legat de mantinelă atunci când atacă parcă târându-se, aruncându-se În capă În timp ce Manuel păși Într-o parte, pivotând pe călcâie odată cu atacul și fluturând capa chiar deasupra coarnelor. La sfârșitul mișcării era din nou față-n față cu taurul și-și ținu capa la fel, În față, apropiată de corp, și pivotă când taurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
atace din nou. Apoi, după a al cincelea dans, Își ținu capa În dreptul șoldului și pivotă, așa Încât capa zvâcni În exterior ca fusta unei dansatoare și-l făcu pe taur să se-nvârtă În jurul lui, Înconjurându-l ca o curea. Apoi păși Într-o parte, lăsându-l pe taur În fața lui Zurito, care stătea pe calul său alb; Zurito Înaintă și Își opri calul, care-și ținea urechile Împinse Înainte și-și mișca buzele nervos, Își opri ferm calul În fața taurului. Zurito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fluturată de Manuel. Manuel simțea că taurul era mai lent. Sângera rău. Întreaga parte stângă a trupului Îi lucea de la sânge. Manuel Îl tentă din nou cu capa. Și uite-l cum venea, cu ochii holbați, urâți, țintind capa. Manuel păși Într-o parte și-și ridică brațele, strângând capa pentru a face o verónica. Acum era din nou față-n față cu taurul. Da, uite-l că-și apleacă puțin capul. Și-l ținea mai aplecat. Da, Zurito era acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strângând capa pentru a face o verónica. Acum era din nou față-n față cu taurul. Da, uite-l că-și apleacă puțin capul. Și-l ținea mai aplecat. Da, Zurito era acolo. Manuel flutură capa. Uite-l că vine. Păși Într-o parte, făcând altă verónica. „Atacă al dracu’ de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai atent. S-a apucat să vâneze acum. Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai atent. S-a apucat să vâneze acum. Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie să lucrez așa de aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n față cu taurul, după ce se Întorsese cu el de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi oferi capa pe care o ținea cu ambele mâini. Taurul Îl privi. Pândindu-l, cu capul lăsat, taurul Îl privea, Îl pândea. „Ha!“, făcu Manuel, „Toro!“ și, lăsându-se pe spate, zvârli capa-n față. Uite-l cum vine. Păși-ntr-o parte, zvârlindu-și capa În spate, și pivotă, așa că taurul o urmă și se trezi fixat pe loc, dominat de capă, fără a fi obținut nimic. Manuel Îi flutură capa pe la nări cu o mână ca să arate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capa lipită de trup. Și acum apărură și ceilalți doi băieți. Hernandez le făcu semn să se așeze câte unu-n fiecare parte. Manuel stătea singur În fața taurului. Le făcu semn bărbaților cu cape să se dea mai În spate. Pășind prudenți Înapoi, Îi văzură chipul palid și acoperit de sudoare. Nu știau că trebuie să stea În spate? Ce, voiau să-i atragă atenția taurului, care era deja fixat cu capele lor? Avea destule griji și fără tipi de genu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luă o gură. Îi făcea bine la stomac. Domnul Turner, managerul bâlciului, refuzase să bea un pahar. Întrevederea lui Campbell cu domnul Turner decursese Într-un mod cam ciudat. Domnul Turner ciocănise la ușă. Campbell strigase: „Intră!“. Când domunul Turner păși În cameră văzu niște haine aruncate pe un scaun, o valiză deschisă, o sticlă lăsată pe alt scaun, lângă pat, și pe cineva zăcând În pat, cu pătura trasă peste cap. — Domnule Campbell, spuse domnul Turner. — Nu mă puteți concedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În afară de cea la care stătea bătrânul, la umbra frunzelor ce se mișcau ușor În vânt. Pe stradă trecu o fată cu un soldat. Numărul de alamă de pe gulerul uniformei luci În lumina felinarului. Fata nu purta nimic pe cap și pășea grăbită lângă el. — O să-l prindă garda, spuse un chelner. — Ce mai contează, dacă obține ce vrea? — Era mai bine să nu mai umble pe străzi la ora asta. O să-l prindă garda. Acu’ cinci minute au trecut pe-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-n fiecare an pădurea se Împuțina, lăsând În urmă locuri virane cotropite de buruieni, uscate și lipsite de umbră. Dar pe atunci mai erau multe locuri Împădurite, păduri virgine, În care trunchiurile creșteau Înalte și crengile apăreau abia sus, și pășeai pe pământul maroniu, curat, acoperit de ace elastice, și acolo stăteau ei trei, sprijiniți de trunchiul unui arbore de cucută, larg cât două paturi așezate pe lungime; adierea vântului făcea să foșnească frunzele din vârful copacilor și lumina blândă desena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Sleiți de vlagă și putere. În sat s-aude clopotul cum bate Și mă trezește din singurătate Eu trist privesc copacii cei bătrâni Sădiți pe vremuri de străbuni. Doar colo liniștit în vale S-aude susur de izvoare. Alene eu pășesc în nopțile de vară, Scăpat de arșița caniculară.
Sear? by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83203_a_84528]
-
bună stăpânire a mijloacelor literaturii de gen, grupează o suită de schițe și povestiri variate din punct de vedere tematic și acoperind cronologic o perioadă de aproximativ șapte ani - de la nașterea întâiului vlăstar al familiei și până la momentul când Sorin pășește pragul școlii. Faptul că acesta coincide chiar cu perioada aurită și formativă a celor șapte ani de acasă nu este, desigur, întâmplător. Metoda utilizată este simplă. Autorul imortalizează conștiincios momentele memorabile din viața copiilor săi și le atașează pe cât posibil
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Elena Marin Alexe În tihna amiezii cu dor mă gândesc Și-n inimă-mi picură dulci mângâieri Căci frunzele-n freamăt divinul doinesc Și simt printre ramuri pășind adieri E-o pace adâncă și-o liniște surdă Pe cerul senin nu zăresc nici un nor Dar unde-o fi vântul ori vrea să-și ascundă Sub mantia-i veche tristețe și dor Din șoapte-auzindu-mă vântul tresare Își flutură-n
Amiaza by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83234_a_84559]
-
ești, îl luă pe Ionel gura pe dinainte. Oi fi, răspunse râma, în schimb muncesc zi și noapte. Afânez pământul, iar tu te afli în Pădurea Rădăcinilor și zgomotul ce-l auzi e inima copacului. Te rog, fii atent cum pășești, să nu calci perișorii... Ce perișori? Perișorii lucrează ca niste mineri: scot din pământ apa și sărurile minerale. Aoleu, strigă Ionel, trezindu-se aruncat într-o gramadă de săculeți și butoiașe. Ți-am spus să nu calci pe perișori. Călătorie
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și te vor însoți și pe tine, cele patru anotimpuri. Eu sunt Baba Iarna, glăsui atunci cea care abia se vedea din cojoacele și broboadele ei; ortacul meu e Moș Viscol, cu căciula și șuba mițoasă. Cu noi ai să pășești întâi și-ntâi prin lume. Noi sălășluim în țara lui Miază Noapte, unde stăpânesc înghețurile veșnice și întunericul. Aici suntem, așa, în trecere, să aducem albeața sclipitoare a zăpezilor, ferecând apele în păduri de gheață. Când eu mă mânii, învârtoșez
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
arborii cu palmele întinse Și-un foșnet larg prin cetiniș răsună. Alunecând printre nervuri și aripi Ploaia pătrunde-n sufletul pădurii Și cețuri albe se preling din piscuri Și-n ceață , însetați, rotesc vulturii. Și vine-un ceas când umbrele pășesc Printre copaci, ca vulpile roșcate Când peste ramuri plouă cu-nstelări Și totul iese din singuratate Un ceas când mușchiul fumegă ușor, Când lemnul viu, lovit de stele, sună, Când cerului îi este dor de munți, Iar munților le este dor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de târg.” „ Când a venit pe lume fratele meu cel mic, ulița îl aștepta la poartă. El nu știa nimic: era așa de mic! Căsuța lui de atunci era un leagăn alb; palmele mamei erau singura uliță prin care putea păși; ochii mamei - singurele ferestre prin care putea privi. Pe atunci știa numai să scâncească și se numea Scâncea-Voievod. A trecut multă vreme până când, cu mâinile și cu picioarele, a prins să meargă de-a bușelea prin molateca împărăție a covorului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-și toată puterea prin brațe: era întâiul avânt. Putea, urcându-se pe scăunel, să-și moaie degetul în gavanosul cu dulceață, de pe măsuță, ca mai apoi, după ce și l-a supt, să-l întindă și mamei; era întâia dărnicie. Putea păși singur în cerdac: era întâia pribegie. În curând pașii lui se căzniră prin ogradă; ulița îl privea înduioșată pe sub poartă, făcându-i semne cu portița: îl chema la ea. El nu putea ajunge până acolo. Supărarea curcanului îl speria ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
hoinărim pe Calea Lactee.... Ca doi nechemați, neînțeleși, Nevăzuți și neiubiți de nimeni, Decât de El si de astre. Hai! Vom bate la porțile nopții Învăluite în horbote diafane, Neatinse decât de șoapta gândului, Până ne vor auzi zorile. Hai! Să pășim pe dantelăria norilor, Gând în gând, inimă în inimă, Și poate, într-un târziu de clipă, Vor sări lacătele, din calea Luminii. Hai! Vom aduna în brațe curcubeie, Clătindu-ne ochii în culoare de vis Și atingând cu degetele picurii
Hai by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83238_a_84563]
-
ale diferitelor rase sau la curiozități culinare. Putea susține o argumentație despre nedreptatea comisă Împotriva Chinei prin Tratatul de la Versailles și putea face o paralelă Între Infernul lui Dante și versiunea timpurie a Visului camerei roșii a lui Cao1. Când pășea iar pe poarta casei noastre, revenea la eul său privat. Citea mult, dar vorbea puțin și, sincer, nici nu avea nevoie s-o facă Într-o casă În care femeile Îl adorau și-i anticipau nevoile Înainte ca el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]