7,232 matches
-
cotor; de țară; deliciu; desert; dinți; discordie; doctor; dulce, verde; dulceață; Einstein; Eva+Adam; favoare; fericire; fiert; floare de măr; fructul preferat; frumusețe; grădină; gust; gustare; gutuie; hrană sănătoasă; împărțit; întreg; magiun; mere; mînca; mușcătură; natură; necaz; oară; oțet; pădureț; Paradis; părere; pedeapsă; pere; pirog; plăcere; pom fructifer; pomană; Pomul Cunoașterii; portocală; poveste; prăjitură; prospețime; prun; prună; răzătoare; rod; roz; rușine; șarpe; sat; simbol; steblă; suculent; a tău; toamnă; viață; vitamină; zîmbet (1); 792/124/46/78/0 măsură: metru(73
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
începutul altei vieți; înfiorător; întins; jale; lașitate; lipsit de viață; lume; lumea de dincolo; macabru; mama; mister; a muri; muritor; neagră; neatenție; nedorită; nefericire; neînsuflețit; nemilos; nesiguranță; nostalgie; o nouă viață; obscuritate; odihnă veșnică; de om; oribil; oroare; pace sufletească; paradis; paradox; păcătoasă; părinții; a pieri; plecare; plictiseală; plîns; plînset; prăbușire; prematură; prunc; putrefacție; Rai sau Iad; răceală; război; regret; rost; satana; sau; fără scăpare; scîrbă; seducătoare; sentință; sfîrșitul lumii; sfîrșitul vieții; sigur; sinistru; sînge; somn de veci; spaimă; speriat; spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Vegas; oricare loc; locul; locuri; lumea; toată lumea; lumea întreagă; mama; nu mereu; aș merge; mergi; a mînca; mîncare; mister; mult; nădejde; necunoscut; nehotărît; NewYork; nimic; ninge; obicei; ochelari; of!; oglindă; om; omniprezent; omniscient; opac; oraș; oricît; fără orientare; orizont; paie; paradis; perete; peste; pierdut; planetă; pleacă; a pleca; poliție; posibilitate; prezent; principiu de împlinit; punctual; pustiu; rapid; răspîndit; școală; sex; state; stă; pe stradă; tainic; la tine; totdeauna; tu; în țară; umbră; unde; ușor; vacanță; vară; vis; vise; viteză; unde vrea
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
curcă; curte; depărtare; domestică; duh; efemeritate; elefant; evoluție; făptură; fericire; ființă vie; firavă; fluture; frumusețe; galiță; găinaț; gălăgioasă; geam; grație; grătar; ideal; început; încîntătoare; kiwi; lebădă; lemn; liliac; mazăre; minunată; minusculă; mîncare zburătoare; moaie; necuvîntătoare; noapte; nori; oarbă; papagalul meu; paradis; pasăre; pădure; penaj; pernă; peste; pinguin; pisică; Ponta; pradă; prăpastie; primăvară; puișor; pupăză; puritate; rahat; rapiditate; răsfăț; rece; rînduială; rîndunica; săritoare; sensibil; sfîrșit; silitoare; struț; suflet; supă; sus; toamna; tril; urmași; ușoară; vară; veselie; veste; zare; zburînd; o zeamă; zîmbesc
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
încîlcită; încîntător; înspăimîntător; înțeleaptă; a învăța; lacrimă; lată; lecție de viață; lin; liniști; magic; masă; mărgăritare; minunată; minuni; mister; morală; narare; nașpa; nepoți; de neuitat; nevăzător; Nică; noapte; noaptea; nostalgie; nou; cu nouă neveste; nuntă; oameni; odihnă; orice om; palpitant; paradis; pentru copii; personaj; pildă; pitic; de pînă; îmi place; plicticoasă; povești pentru copii; prieten; prieteni; prinț; prințesă; privi; rea; recitare; rege; relatare; rezumat; ridichea; rîde; roată; roman; romane; romantic; roz; S.F.; sărut; scriere; scris; scrisoare; Scufița Roșie; de seară; singur
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
depresiv; dovleac; este; facultate; frunze căzute; frunze galbene; frunze moarte; frunze ofilite; frunze, anotimp; fulger; glod; greutate, suspin; gutui; înțelept; întunecos; jale; Lavinia; liniște; mere; minunată; miracol; miroase a ars; mîhnire; monotonie; multicoloră; musafiri; nașpa; noi; noroi; nuci; octombrie; ofilire; paradis; pastel de culori; perfect; ploios; plouă; portocalie; posomorîtă; primăvara; pustiu; putrefacție; răcoroasă; răscumpără; răsfăț; recolta; roșcată; roditor; romanță; rugină; ruginie; scîrboasă; scorțișoară; sentimente; sfîrșit, tristețe; sobrietate; somnolență; strugure; studii; timp; umed; urît; uscat; uscăciune; verde; veștedă; vin; vis; vreme urîtă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
gîndaci; golaș; greoi; greu; haină; Iisus; inspirație; integritate; înalt; înfățișare; de înger; întreg; înveliș; lapte; liniște; literatură; lup; marionetă; materie; mădulare; membre; al meu; mic; minunat; mîini; mînă; mîndrie; mobil; mormînt; mușchi; necesități; nemișcat; nevoie; Oana; obosit; ordonat; organ; organe; paradis; pat; pămîntesc; părăsit; pătrățele; picioare; cu piele; pierde; pierdut; plajă; plăcere; plăcut; plinuț; prezență; privire; puternic; răsuflare; rău; reușit; rîs; sacrificiu; sare; scaun; sculptata; scund; seducție; senin; sentiment; senzualitate; sexy; sicriu; sobă; spațiu; special; spirit; sport; stabilizare; statornicie; structură; suav
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
2); în culori (2); déjà-vu (2); dor (2); dormit (2); evadare (2); fantezie (2); idee (2); iluzii (2); imagini (2); imposibil (2); inconștient (2); îndeplinit (2); înger (2); liniște (2); magie (2); minunat (2); noaptea (2); nor (2); nostalgie (2); paradis (2); plăcere (2); real (2); semn (2); subconștient (2); trăire (2); viață (2); viitor (2); adevăr; aerian; aiurea; albastru; amar; ambiție; America; amintiri; ascuns; aspira; Au!; avuție; bizar; boem; bogat; bogăție; bucurie; cai verzi; cald; căutare; ceva la care tindem
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
menționate 100. Astfel, cea mai mare parte a profitului este realizată scriptic în cadrul sucursalelor din țările cu un grad redus al impozitelor, adică o diminuare a sarcinii fiscale pe ansamblul companiei. Exceptând Elveția, pe glob mai sunt întâlnite și alte „paradisuri fiscale”, cum sunt ele denumite, și anume: Bahamas, Bermude, Panama, Insulele Cayman, Luxemburg, Liechtenstein etc., pe al căror teritoriu sunt înființate numeroase companii străine către care sunt direcționate profiturile obținute de unitățile productive situate pe teritoriul altor țări, evitându-se astfel
Finanțe publice by Florin Franț () [Corola-publishinghouse/Science/194_a_137]
-
un hibrid teoretic ciudat și monstruos, posibil de încadrat sub emblema cybervizionarismului. Având în vedere problematica eliberării sau a transcenderii condiției umane limitate și efemere, realitatea virtuală a cyberspațiului a devenit toposul tehnoideologic prin care se propulsează perspectiva utopică a paradisului religios (vezi Wertheim, 1999, pentru o analiză critică a perspectivelor cvasireligioase asupra cyberspațiuluiă. Dacă pentru Bukatman, cyberspațiul este un tărâm al spiritului eliberat de trup, pentru Moravec sau Bostrom, imortalitatea și resurecția își găsesc terenul de manifestare în spațiul virtual
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
încă din prima seară; printr-un concurs de împrejurări nefericite, devenise lipsit de resursele exprimării sexuale normale, dar odată cu asta rămăsese și fără prejudecăți masculine; știa ce și cum să ofere și ducea altruismul până la sacrificiu: mă expedia singură în paradis și nu se oprea până nu-mi făceam plinul de voluptate supremă. Un amant mai bun de gură ca el n-am mai avut: când îmi vorbea despre mâncare, parcă ascultam povești din bucătăria Șeherezadei. Era Leu și astrograma de
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
esențialului cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (552). Nu-i vorbă, cu câteva excepții pasagere, paradisul va fi în permanență în altă parte, de obicei în locurile pierdute sau abandonate. Dar, treptat, și spre bătrânețe din ce în ce mai evident, raportul dintre vid și esențial se
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ies din ele fără să descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (552). Nu-i vorbă, cu câteva excepții pasagere, paradisul va fi în permanență în altă parte, de obicei în locurile pierdute sau abandonate. Dar, treptat, și spre bătrânețe din ce în ce mai evident, raportul dintre vid și esențial se schimbă. Cioran nu va mai descoperi în esențial un vid, cum spune, ci
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
obsesia propriului corp, pe care îl slujește cu pasiune și devotament. Avantajul pe care el i-l conferă ține de o precaritate din care se nasc limitele. Cioran se retrage în corpul său Ă protejat asemenea unei case, asemenea unui paradis: dintr-un simplu instrument, sau dintr-un auxiliar al existenței (așa cum ar fi de așteptat), el devine chiar ținta. Sensul existenței lui Cioran este salvarea prin corp și mântuirea prin limite. Scrisul Ă consecință poate a sănătății șubrede Ă nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sale cu originile, pe care și le reneagă; o dispută care se înscrie, crepuscular, în reflexele urii de sine și în neputința fericirii simple, care i se oferă în preajmă. Îi spune fratelui: „La doi kilometri de Șanta, de acest paradis pierdut, în loc să te gândești la el cu nostalgie, tu îți faci examene de conștiință și-ți denunți «infamiile» pe care nu le-ai comis, acționând ca un adevărat călău față de tine însuți.” (379 Ă 27 februarie 1980)”. Or, fratele e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Cioran nu poate trăi decât într-un loc de nelocuit, într-un pământ blestemat, într-un spațiu al negativității. E încercarea, adică proba, prin care dă sens vidului. Nu spusese el că, până la urmă, „neantul provincial începe să fie un paradis” (1 aprilie 1971 Ă 494)? Așadar, Parisul, loc de tortură. Din toate acestea, în 1937, Cioran nu bănuia nimic. Sau aproape nimic. Îi scria lui Eliade: „Curios că n-ai iubit niciodată Parisul și nici pe Baudelaire. Asta explică divergențele
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cu conștiința martirizantă a aparențelor. Durându-mă aparențele, îmi este imposibil să ies din ele fără să nu descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (dec. 1935 Ă 552). Astfel, Cioran își hrănește vitalitatea din angoase și paradisul din infern. Pentru că are obsesia esențialului, transformă chiar ceea ce este esențial în iluzie și aparență. Nici o surpriză, astfel, ca în România să fie
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu descopăr în esențial un vid care nu-mi spune nimic. Și astfel, nesimțindu-mă în nici un fel bine în lume, port obsesia paradisului ca singură obsesie vitală” (dec. 1935 Ă 552). Astfel, Cioran își hrănește vitalitatea din angoase și paradisul din infern. Pentru că are obsesia esențialului, transformă chiar ceea ce este esențial în iluzie și aparență. Nici o surpriză, astfel, ca în România să fie preocupat de vid; nici o surpriză ca, la Paris, să instituie vidul ca spațiu care-i permite să
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
cât mai târziu posibil, din pricina zgomotului și a fumului” (16 mai 1971 Ă 164). Un loc numit Vistișoara, de care nici nu mai știe unde este și de care probabil îi vorbise Aurel Cioran, i se pare „colțul ăsta de paradis”. Mai mult, îi sugerează fratelui că s-ar putea întoarce. „Ce mai, cel mai bun lucru ar fi să vin acolo pentru câtva timp, o săptămână, o lună. Ă Nu vorbi nimănui despre asta. E doar un proiect. Dacă nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
un medicament, imaginea răului în care el, din nefericire, locuiește („Adu-ți aminte de toate astea atunci când te simți descurajat”). Însă, dincolo de o astfel de ipoteză, nu cu totul străină spiritului cioranian, știm bine, Cioran preferă să rămână cu iluzia paradisului recuperat sau recuperabil și să locuiască infernul. Casa demonului e Infernul. Dar această complementaritate nu-i face strigătul mai puțin autentic. Dimpotrivă, el însuși ascunde o boală. După ce fusese invitat în casa de la țară a lui Eugen Ionescu, exclamă: „E
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nerușinare, de pornografie, de droguri și celelalte. ș...ț Câteodată mă gândesc că omul e o ființă prea slabă și prea perversă ca să suporte libertatea. Asta îl omoară, pur și simplu” (1 august 1974 Ă 631). Altundeva: „Sărmanul occident! Un paradis prăbușit” (24 mai 1980 Ă 388) ori „un garaj apocaliptic” (5aprilie 1978 Ă 344). Chiar și germanii sunt în pericol: „Peste un secol, din acest popor pentru care eu am avut întotdeauna o slăbiciune, nu va mai rămâne decât o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
oferă argumentele unei maternități recuperate, poate chiar ale unei patrii originare. Așa încât, în vid, Cioran se simte acasă. De-aici, își construiește nostalgiile și melancolia. Iată: „Când mă gândesc câteodată la Parcul din Sibiu, am senzația că am fugit din paradis” (6 martie 1967 Ă 68). Altundeva: „Sper să nu mor înainte să revăd Șanta” (27 aug. 1973 Ă 216). De asemenea: „Simt o nevoie fizică să văd copaci, iar cei pe care-i văd în Paris au un aer jalnic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă și despre ce? Singurul loc care mi-ar plăcea este Șanta. Copilăria este o realitate uriașă” (30 iunie 1972 Ă 185). Copilăria?! Ea însăși o imagine în care Cioran investește multă dorință. Căci, iată: „Copilăria mi se pare un paradis. De fapt, a fost orice în afară de asta; căci anxietatea mi-a fost tovarăș fidel de când m-am născut” (6 martie 1972 Ă 137). În fapt, marele vis al lui Cioran este să uite. Să se uite. Una dintre soluții e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
devine însă o imposibilitate: „La Paris, nu mai poți vedea nici un animal adevărat. Câinele și pisica sunt prea umanizate ș...ț, fac figură de trădători” (III, 255). Cu câteva excepții, Cioran trăiește revendicându-se de la mitul bunului sălbatic și al paradisului originar din care va fi căzut. E un demon căzut, care șchioapătă; histrionic, ștrengar uneori, ipocrit din fatalitate, impostor prin damnare, probabil că suferea de strabism. Dacă nu șchiopăta, dacă nu suferea de strabism, atunci va fi fost la mijloc
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
decembrie 1971 Ă, și mai multă dezamăgire revoltată: „Am terminat de parcurs câteva cărți de etnologie. N-o să-i mai invidiez în veci pe indigeni. De groaza «civilizației» îmi închipuisem că trăiesc în pace și seninătate, într-un soi de paradis. În realitate, tremură mult mai mult ca noi. Trăiesc cu o teamă egală, dacă nu mai mare, cu a dobitoacelor” (III, 357). Peste câteva pagini, dezamăgirea ia forme grave: „M-am apucat să citesc cărți despre «sălbatici», despre moravurile și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]