8,290 matches
-
e Însoțit de amândoi prietenii) se va dovedi providențial. Trădat de Igancy, care o seduce pe Isabela de Spania (spre a se căsători mai apoi cu ea), nefericitul Astolphe cade pradă unei depresii cumplite. Și de această dată Îl salvează patima scrisului. Notele de călătorie se transformă În două cărți de un succes copleșitor: Scrisorile din Rusia și Rusia la 1839. Apoi, ca Într-un du-te-vino al norocului și dezastrului, se simte tot mai singur, după ce, la jumătatea secolului, Îi dispar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
viață supranaturală și excesivă; rama neagră face privirea mai adâncă și mai deosebită, conferă ochiului o Înfățișare mai vădită de fereastră deschisă spre infinit; roșul care Înflăcărează obrazul mărește și mai mult luminozitatea pupilei și adaugă frumosului chip femeiesc misterioasa patimă a vestalei”1. S-ar putea obiecta că rândurile lui Baudelaire se referă strict la cosmetica feminină. Dar așa cum apar În realitate, atestați de documente (memorii, scrisori, fotografii, desene, gravuri, tablouri), mulți dintre bărbații pomeniți În Hit Parade se privesc
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
citească o strălucire tristă și profundă. Îndrăgostitul Întunecat se individualizează trecând drept singuratic și distant În ochii lumii.1 Așadar, deși ar vrea să contrazică „programul” pasiunii, În realitate, dandy-i nu sunt total scutiți de ea. Doar că marile patimi amoroase se consumă În secret, disimulate abil. E dizgrațios și, drept urmare, reprobabil ca un adevărat dandy să geamă (de plăcere, de suferință, de plăcerea suferinței, nu mai contează din ce cauză anume) sub ochii unui salon Întreg. Sau Într-un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
stau În acel trei la sută. Al tău, Scrope”. Brummell era prea dandy ca să se simtă rănit de un asemenea bilet. Nu era dintre cei care ar fi criticat un astfel de răspuns, scrie plin de spirit dl Jesse. Din patima de jucător pentru hotărârile hazardului, aruncase o frunză pe apă și apa o luase! Răspunsul lui Scrope avea o uscăciune crudă; dar nu era vulgar. De la dandy la dandy, onoarea rămânea intactă. Brummell se Îmbrăcă sobru și chiar În aceeași
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-și Înzestreze personajele cu o avere destul de mare pentru a-și putea satisface fără șovăială orice fantezie; apoi, i-au scutit de orice profesie. Ființele acestea nu au altă condiție decît cultivarea ideii de frumos În propria lor persoană, satisfacerea patimilor, simțirea și gîndirea. Au astfel, cînd vor și Într-o foarte mare măsură, timpul și banii fără de care fantezia, redusă la starea de visare trecătoare, nu poate În nici un chip să se traducă În acțiuni. Din nefericire, este prea adevărat
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
am vorbit despre bani, am făcut-o pentru că banii sînt indispensabili acelor care Își fac un cult din pasiunile lor; dandy-ul nu aspiră Însă la bani ca spre ceva esențial; i-ar fi de ajuns un credit nelimitat; lasă patima aceasta grosolană muritorilor de rând. Dandysmul nu este nici măcar un gust excesiv pentru toaletă și eleganță materială, cum par să creadă multe persoane prea puțin chibzuite. Lucrurile acestea nu sînt pentru dandy-ul desăvîrșit decît un simbol al superiorității aristocratice
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
un simbol al superiorității aristocratice a spiritului său. De aceea, În ochii săi, Îndrăgostiți mai presus de orice de distincție, desăvîrșirea toaletei constă În absoluta simplitate, cea mai bună cale, Într-adevăr, de a te distinge. Ce este, prin urmare, patima aceasta care, devenită doctrină, a făcut adepți dominatori, ce este așadar această instituție nescrisă ce a creat o castă atît de trufașă? Înainte de orice e nevoia ardentă de a-și crea o originalitate, nevoie constrînsă să rămînă În limitele exterioare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
fără a Întîmpina Împotrivire discipolilor săi beți să se sinucidă, nu era mai despotică și nici mai ascultată decât această doctrină a originalității și a eleganței, care impune și ea ambițioșilor și smeriților sectanți, bărbați adesea plini de ardoare, de patimă, de curaj, de energie stăpînită, Înfricoșătoarea formulă: Perinde ac cadaver. Că le place să li se spună rafinați, incredibili, frumoși, lei ori dandy, toți acești bărbați au aceeași sorginte; purced cu toții din același caracter de opoziție și revoltă; sînt cu toții
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
nelămurită Îl chinuie, dar Îl și mulțumește ca o experiență insolită; În zăpușeala umedă a unei nopți stranii și grele, el pare agitat, vorbește „pripit și tremurat”, scuturat de friguri, deși se răsfrânge În sine, cu surâsul pe buze, cu „patimă și dor”. Portretul său fastuos constituie un fel de infrastructură ce ordonează toate celelalte secvențe ale narațiunii, iluminându-le convergența spre o aceeași viziune estetică asupra lumii. Iradierile acestei măști provoacă În universul matein stranii amurguri, elementele cosmosului se desfac
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
știu că spiritul, sau omul ca atare, este liber în sine; deoarece nu știu nici nu sunt liberi; ei știu că doar un singur om este liber, dar tocmai de aceea asemenea libertate este numai bun plac, sălbăticie, întunecime a patimii sau uneori îndulcire, domesticire a ei, deci tot hazard al naturii sau bun plac"179. Se pare că doar lumea iudeo-creștină și-a luat în serios rolul de a-și duce până la capăt povara cunoștinței binelui și răului. Modul cum
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Lenin, "Karl Marx", în Opere, vol. 26, Editura Politică, București,1964, p. 50. 1115 Marx, în Capitalul descrie modul în care se raportează la problema proprietății: "Exproprierea producătorilor nemijlociți are loc în condițiile celui mai necruțător vandalism și sub impulsul patimilor celor mai infame, mai murdare, mai meschine și mai odioase. Centralizarea mijloacelor de producție și socializarea muncii ajung la un punct la care ele devin incompatibile cu învelișul lor capitalist. Acesta e sfărâmat . Proprietății private capitaliste i-a sunat ceasul
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
Dans leș gouttes de pluie qui murmurent. (Mélancolie) (Romanescu, 1998 : 16) [...] la douleur,/ que je sens, je ne la sens pas en moi,/ au cœur,/ dans la poitrine,/ mais dans leș gouttes de pluie qui coulent. (Mélancolie) (Miclău, 1978 : 191) [...] patimă fără păcate/ ne răstoarnă-n infinit,/ cu rumoare și ardoare/ de albine re-ncarnate. (Primăvară) (Blaga, 2010 : 391) Cette flamme tremblante sans péché/ Nous renverse dans l'infini/ Abeilles frémissant de vie [...]. (Printemps) (Romanescu, 1998 : 59) [...] une passion sans péchés/ nous
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ce cunoaște prețul iluziei. Femei pierdute, exaltați artiști boemi, rurali violenți până la crimă se perindă în aceste proze care cultivă contrastul și încearcă să speculeze conflictul dintre instincte și voința care nu este întotdeauna mai presus de impulsul irațional al patimii. O narațiune compozită, presărată cu sarcasme și paradoxuri, este Ne-om (1908), jurnalul convulsiv, tensionat al unui cardiac ce își trăiește suferința halucinant, ca pe o experiență-limită. Moartea stă la pândă, gata să-și înfigă gheara în biata ființă, pe
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
toate cu un pronunțat caracter de militantism social. Sporadic, colaborează la „Lumea românească”, „Raza literară”, „Revista literară”, „Cuvântul liber”, „Drum”, „Viața literară” ș.a., fiind în principal preocupat de editarea unor albume de gravură: Domino (1936), Instantanee din viața orașului (1938), Patimi omenești (1939), Ciclul morții (1942), Drumul unei vieți (1946). Între 1949 și 1956, la Iași, a fost pentru puțin timp profesor la o școală de arte plastice, apoi pictor scenograf. A ilustrat cărți de G. Bacovia, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
și în traduceri din Leconte de Lisle, E.A. Poe, Paul Verlaine. Un incontestabil progres aduce volumul Sonetele Uraniei și altele. Autorul vădește o sensibilitate deosebită față de lumea astrelor, față de imensitatea cosmică și de misterele ei, iar studiile astronomice, întreprinse cu patimă, îi vor îmbogăți lexicul cu sonorități insolite, dar și cu percepții noi, ce vor da substanță reflexivității sale. De aceea, nu de puține ori, descriptivul, în formă îndelung cizelată, parnasiană, se convertește în sugestie, simbolistă, a unui spațiu infinit, misterios
DONNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
Dintre colaborările de interes ar fi de semnalat o scrisoare a reginei Maria către revistă (1921), precum și un cuvânt adresat de George Enescu, cu prilejul unei treceri prin Cluj (1923): „Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și s-apropie inimile, așa precum a-nțeles-o măreața Antichitate creând mitul lui Orfeu”. Sunt omagiați și portretizați Ion Creangă, Panait Cerna, N. Gane. Se realizează medalioane ale membrilor Academiei Române și ale unor personalități ale vieții artistice și culturale
CULTURA POPORULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286574_a_287903]
-
va publica în continuare literatură aparținând unor scriitori din cercul junimist, proză de I. Creangă și I. Slavici, versuri, unele de V. Alecsandri, și diverse articole consacrate vieții literare. Gazeta pierduse însă mult, deoarece îi lipsea atmosfera intelectuală, îi lipsea patima pentru adevăr și pentru polemica dezinteresată în jurul principiilor și al ideilor mari, pe care, în scurtul interval cât fusese redactor, Eminescu le-a comunicat, odată cu fiecare rând scris, cititorilor. R.Z.
CURIERUL DE IASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
general al Prefecturii îi notifică verbal lui Petru Comarnescu: „Nu vom uita niciodată că d-ta ai adunat pe comuniștii din București în fața Palatului Regal”; o gazetă a vremii constata că în acea seară Fundația „a cunoscut două ceasuri de patimă socială”. S-au luat măsuri de supraveghere și de intervenție. Simpozionul a fost totuși repetat și apoi susținut în turneu prin țară. Publicul și conferențiarii vor pătrunde cu greu în aulă, escortați de sergenți prin mulțimea doritorilor de bilete și
CRITERION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286517_a_287846]
-
1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998; Trandafirul tăcerii depline, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Colonia penitenciară oranj, București, 2001; Piața Aristotel, Cluj-Napoca, 2001; Săptămâna patimilor, București, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Proza de mâine, RL, 1983, 52; Monica Spiridon, O figură a discursului critic, CRC, 1987, 4; Ioan Holban, Omul și istoria, CL, 1988, 2; Ioana Bot, Un roman de dragoste, TR, 1988, 22; Valentin
CUSNARENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
care îl detestă, pândind clipa când, fiind demascat sau demascându-se, își va putea primi pedeapsa. Un suflu de adevăr, într-o construcție minată de inautenticitate psihologică, aduce Dragomir, răvășit de spaime, chinuit de remușcarea pentru omorul făptuit, distrus de patima nenorocită pentru Anca. O creație puternică, modelată sub înrâurirea scriitorilor ruși, este Ion, nebunul mistic, condamnat pentru o crimă pe care nu o săvârșise. Fugit de la ocnă și ajungând, printr-o ciudată potriveală a sorții, tocmai acum în sat, nefericitul
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
obținut-o la „Facla” sau la „Viața socială”. Deși în adolescență frecventează atât cercurile socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în Poet-poetă pe imitatorii marchizului de Sade și, dintr-un imbold echivoc, înmulțește paginile licențioase, eșuând în intenția de a sugera o trăire supremă, în care frumosul, iubirea și moartea
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
pe care îl voia pur estetic. Ideologia de la C.c. se definește, cum afirma Tudor Vianu, „prin rezistența față de îngrădirile generale ale timpului”. În articolul-program, Mihail Dragomirescu proclamă „critica obiectivă, rece, așezată, care se ridică, senină, dar fără slăbiciune, deasupra patimilor de o zi și care, văzând și cercetând numai lucrul, nu vrea să știe dacă este făcută de un prieten sau de un dușman, să lumineze pe cititori asupra valorii lui, fără ură și părtinire, cu temeiuri totdeauna fățișe și
CONVORBIRI CRITICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286402_a_287731]
-
Recruții, București, 1956; De peste mări și țări, București, 1959; Nu sunt cântăreț de stele, București, 1960; Poezii, pref. Valeriu Râpeanu, București, 1962; Povestind copiilor, București, 1962; Puntea, București, 1963; Bădia, București, 1966; Sânge de țăran, pref. G. Ivașcu, București, 1972; Patima dreptății, București, 1973; Primejdia, București, 1976; Ritm și viteză, București, 1980; Memorii, București, 1982; Sufletul cuvintelor, București, 1984; Mărturisiri, București, 1987; Patima dreptății, București, 1988; Fabule, București, 2000. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 286-287, XI, 135-136; Octav Șuluțiu, „Singura cale
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
Povestind copiilor, București, 1962; Puntea, București, 1963; Bădia, București, 1966; Sânge de țăran, pref. G. Ivașcu, București, 1972; Patima dreptății, București, 1973; Primejdia, București, 1976; Ritm și viteză, București, 1980; Memorii, București, 1982; Sufletul cuvintelor, București, 1984; Mărturisiri, București, 1987; Patima dreptății, București, 1988; Fabule, București, 2000. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, VII, 286-287, XI, 135-136; Octav Șuluțiu, „Singura cale”, „Apărarea”, 1947, 40; Mihai Gafița, Despre poeziile lui Dumitru Corbea, ST, 1956, 5; Constantin Cubleșan, „Povestind copiilor”, TR, 1962, 27; Fănică N.
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]
-
1964, 4; Dan Ursuleanu, „Bădia”, „Romanian Review”, 1967, 2; Mirela Roznovanu, „Primejdia”, RL, 1977, 3; Lit. rom. cont., I, 151-154; Ecaterina Țarălungă, „Memorii”, RL, 1983, 31; Cornel Ungureanu, „Memorii”, O, 1983, 33; Mihai Ungheanu, „Memorii”, LCF, 1983, 9; Aurel Martin, „Patima dreptății”, RL, 1988, 25; Dicț. scriit. rom., I, 656-657; Popa, Ist. lit., I, 618-619, passim. M.Vs.
CORBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286408_a_287737]