KorAP: Find »[drukola/base=patriotic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...192 193 194 >

4,832 matches

Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508

la această școală a națiunii care este armata?, ne putem întreba intrigați. Pe lângă iubirea totală a patriei ("Să ne clădim altar în suflet pentru iubirea de Patrie și să închinăm acestui altar tot sufletul, toată viața și tot focul nostru patriotic"), în capul listei este așezat imperativul "Să ne înrădăcinăm în suflet ura neîmpăcată contra dușmanilor Patriei; să ne plămădim dorința pătimașe de a-i sfărâma și ai îngenunchia la picioarele noastre" (p. 56). Narcisismul eului național merge mână în mână

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
credinței este îndreptată către Patrie, Tron și Dinastie. Ea este "hotărârea înaltă, pornită dintr-un sentiment adânc de a-și iubi Țara, Tronul și de a fi supus legilor și regulamentelor militare" (p. 71). Prima în ierarhia virtuților ostășești, credința patriotică încorporează necesarmente și un element thanatic: "Ostașul trebue să fie gata a-și jertfi viața pentru Țară și Tron, în orice împrejurare", stipulează unul din Principiile Generale ale Regulamentului Serviciului Interior pentru trupele de toate armele din 1921. Ultima stație

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
p. 7). Iată cum era anunțată concepția istorică a școlii critice ca preambul la cursul de istoria românilor al Universității din București, preluat de către I. Ursu de la magistrul A.D. Xenopol: Nu vom căutà să denaturăm adevărul din interes estetic sau patriotic. Nu vom spiritualizà, nici eufimizà istoria cum a făcut Ranke ci vom expune adevărul în toată realitatea, căci istoricul este în primul rând un preot al religiei adevărului" (Ursu, 1924, p. 17). Dincolo de această mărturisire de credință alethică și de

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
și a unei aprige și disperate lupte pentru existență a poporului român. Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (ibidem, p. 20). Pe sub retorica critică sub introduse, contrabandistic, aceleași clișee mitizante care constituiau moneda curentă a romanticilor exaltați de misiunea lor patriotică: "Romanii din cetatea lui Traian erau destinați să devină prin firea lucrurilor și forța împrejurărilor apărătorii în primele rânduri ale civilizației apusene" (ibidem, p. 21). Criticismul proclamat cu emfază trecea pe plan secund pentru a permite exprimarea unor idei auto-glorificante

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
In împrejurări extrem de dificile, Românii și-au îndeplinit cu toate acestea misiunea de apărători ai civilizației apusene" (ibidem, p. 23). Acestea constituie, considerăm, elemente suficiente pentru a sprijini concluzia că, în pofida declamațiilor criticiste, unele chiar cu caracter iconoclast la adresa spiritului patriotic, unii dintre istorici au slujit nu doar religia adevărului, continuând să oficieze atribuțiile sacerdotale ale cultului națiunii. În tranziția de la școla critică la criticism, anul 1929 poate fi luat ca momentul de răspântie care marchează ceea ce T. Kuhn (2008) [1962

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
a rosturilor noastre, a vieții culturale, economice, sociale, fără alt scop decât acela al adevărului" (Panaitescu, cf. Giurescu, 1937, p. 49). În ceea ce privește tensiunea funciară dintre adevăr și patriotism, pe care școala veche a soluționat-o prin acomodarea adevărului la imperativul patriotic ("Ce să fac eu cu adevărul când e vorba de țara mea..." afirmație atribuită lui N. Iorga), criticismul istoriografic consideră că "nu există și n-a existat niciodată antinomie între adevăr să fie numai adevăr și interesele reale ale țării

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
și interesele reale ale țării" (Giurescu, 1937, p. 59). Tocmai această profesiune de credință epistemologică l-a determinat pe Iorga să catalogheze noul curent drept "o școală de negare, o școală de cârtire, o școală de ofensă", care pângănește interesul patriotic producând o "istorie antinațională" (Iorga, 1936, p. 50; Giurescu, 1937, p. 47). Ciocnirea pasională dintre reprezentanții celor două generații și viziuni istoriografice semnalează dislocarea produsă înăuntrul consensului naționalist al interbelicului între facțiunea istoriei angajate scopului politic reprezentantă de școala veche

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
a fost parte a soluției prin care statele europene au încercat (cu succes) să răspundă la presiunile exercitate asupra lor de către sistemul interstatal în cadrul căruia statele europene se aflau în competiție unul cu celălalt. Mobilizarea națională a populației prin educație patriotică de masă a devenit, în acest context competițional interstatal, mijlocul prin care statele și-au urmărit interesele geopolitice. Educația publică de masă sponsorizată statal a devenit parte integrantă a "modelului european de societate națională" (Ramirez și Boli, 1987, p. 9

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
adesea ștanțat ca "secolul copilului", în același timp în care a fost proclamat "epoca naționalismului". Departe a fi caracterizări conflictuale, cele două se conjugă. Odată intrată în avanscena ideilor politice, ideologia naționalistă a marșat insistent pe educația copiilor în spiritul patriotic. Secțiunile anterioare au aruncat suficientă lumină asupra interesului major arătat de statele naționale în educație, motiv pentru care zăbovirea excesivă asupra acestui aspect nu este oportună. Unul dintre motivele pentru care educația a devenit o majoră miză națională a fost

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
profesional trebuiau conciliate cu comandamentele naționaliste. Istoriografia interbelică românească a încercat acest dificil compromis, după cum indică și N.A. Constantinescu (1928): "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (p. 3). Adevăr întru naționalism, acesta pare a fi sloganul istoriografiei interbelice. În ciuda dificultății de a armoniza aspirațiile epistemice înspre adevăr cu menținerea febrilității naționaliste, artizanii istoriografiei interbelice au reușit să găsească calea de mijloc între

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
exemplu, cedează în fața acestei ispite patetice Ion Ursu legatarul lui Dimitrie Onciul la catedra de Istorie a Românilor de la Universitatea din București. După ce își încheie lecția inaugurativă cu declarația de intenție de a "nu denatura adevărul din interes estetic sau patriotic", lecția secundă este deschisă prin sentința: Nu se cunoaște un popor, care să fi avut o istorie mai tragică decât poporul nostru. [...] Nota tragică domină întreg trecutul nostru" (Ursu, 1924, pp. 17, 20). Ca niciun altul aceasta este concluzia unanim

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
Până și N.A. Constantinescu, cu ale cărui citate am ilustrat pasionalitatea naționalismului fanatic, specifică în prefața la manualul său că "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (Constantinescu, 1928, p. 3). Manualul său constituie un exemplu elocvent a cât de dificil de îndeplinit este acest deziderat. Alți autori, în schimb, reușesc să fie consecvenți într-o măsură mai considerabilă. O. Tafrali (1935), anunță

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
juriului la procesul intentat lui Hervé în același an 1905, care concentrează ideile forță ale cărții, pus în circulație textuală sub denumirea "Antipatriotism". Hervé era pe deplin conștient de puternicul șoc pe care îl provocau ideile sale care lezau sentimentele patriotice. Acesta este motivul pentru care se ante-pronunță în locul juraților în pledoaria sa susținută la tribunal, condamnându-se în numele dogmei naționaliste la arderea pe rug: Într-adevăr, rugul este cel pe care noi, ca toți ereticii, îl merităm: noi, cei ce

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
pentru care se ante-pronunță în locul juraților în pledoaria sa susținută la tribunal, condamnându-se în numele dogmei naționaliste la arderea pe rug: Într-adevăr, rugul este cel pe care noi, ca toți ereticii, îl merităm: noi, cei ce suntem ereticii religiei patriotice" (Hervé, 1905, f.p.). Patria obiectul de venerație al bunilor patrioți nu este decât o "monstruoasă inegalitate socială, o monstruoasă exploatare a omului de către om" (ibidem). Nu există decât două patrii pe lume: patria capitaliștilor, a burgheziei și a privilegiaților sorții

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
morală care unește în același țarc mioarele și lupii. Clasa jefuitoare [...] are toate motivele să cultive în rândul muncitorilor înrobiți cultul patriei și steagului lor; pentru a menține dominația clasei tale, este recomandat să propagi în rândul maselor acele sentimente patriotice care maschează antagonismele de clasă și le face pe oi să creadă că sunt din aceeași rasă, aceeași familie și aceeași patrie cu lupii care le devorează (Hervé, 1905, f.p.). "Prin ce aberație", se întreabă Hervé, "paria [proletarii dezmoșteniți și

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
de patriotism sovietic personal, ce poate primi numele de "patriotism stalinist". Superioritatea patriotismului sovietic este statuată ferm într-un articol- program apărut ca editorial al publicației Studii. Revistă de istorie (1957, anul 10, nr. 6, pp. 9-15), care instituia educația patriotică în spiritul socialist ca sarcină urgentă a științei istorice. Exemplul Țării Sovietelor, demn de a fi modelat și pe plan autohton, a relevat fără niciun dubiu că "patriotismul sovietic este un patriotism de tip superior" (p. 10). Și asta deoarece

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
cuplată la motorul forțelor materiale, propulsează înainte societatea românească. Însă pentru a asigura o astfel de propulsie progresivă, patriotismul trebuie să fie topit în formele socialiste ale internaționalismului proletar. Recunoscând în educația istorică instrumentul cel mai eficace în formarea conștiinței patriotice, articolul-direcție cheamă istoria la înregimentarea "în frontul de luptă al poporului pentru construirea noii societăți", la care știința militantă a istoriei poate și trebuie să își aducă contribuția prin stimularea sentimentelor patriotice (p. 14). Articolul-program instituie o orto-semantică a patriotismului

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
istorică instrumentul cel mai eficace în formarea conștiinței patriotice, articolul-direcție cheamă istoria la înregimentarea "în frontul de luptă al poporului pentru construirea noii societăți", la care știința militantă a istoriei poate și trebuie să își aducă contribuția prin stimularea sentimentelor patriotice (p. 14). Articolul-program instituie o orto-semantică a patriotismului menită să fie utilizată ca îndreptar cu finalități corective la adresa conținutul noțiunii de patriotism, supus "denaturării" de către forțele reacționare ale vechii orânduiri sociale. Conținutul îndreptat al noțiunii este, desigur, patriotismul socialist, "organic

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
după logica binară a lui "noi" vs. "ei", în aceeași tranșee ideologică pe care se situau și comuniștii. Partidul a reușit să strângă în jurul său (și sub conducerea sa) "tot ce a avut mai valoros în acei ani detașamentul intelectualității patriotice din România" (Petric și Ioniță, 1983, p. 63). Datorită animozităților comune față de legionarism, Nicolae Iorga este inclus, prin ricoșeu, în clasa martirilor cinstiți de către Partid. O imagine tulburătoare, înfățișându-l pe "savantul Nicolae Iorga asasinat de legionari", cu fața brăzdată

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
politice a mișcării proletare (1921 crearea Partidului Comunist Român), perioadei de persecuție și represiune oficializată prin ilegalizarea partidului în 1924, lupta eroică pentru dreptate socială și națională, totul culminând cu organizarea "insurecției naționale" din 23 august 1944 un act profund patriotic soldat cu eliberarea națională și intrarea în epoca "democrației populare". După această dată, martirologia se preface în encomiastica de partid. Din acest moment, periodizarea istoriei României se face în funcție de Congresele PCR. Tragând linie și făcând bilanțul general al perioadei național-comuniste

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
ante", i.e., restituirea memoriei societale ante-socialistă, profund marcată de ideologia naționalistă. În același timp, deplasarea înspre naționalism a fost calculată ca strategie politică de consolidare a unui regim afundat din ce în ce mai adânc în criză structurală. Restârnirea fermentului naționalist și a sentimentelor patriotice (rămase încă nestinse de propaganda rolleriană) și amplificarea lor paroxistică a constituit o "terapie prin mit[o-istorie]" (Tomiță, 2007, p. 12) ca rețetă ideologică de compensare a gravele deficite economice. Reinventarea comunistă a soluției naționaliste a fost o manevră

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
recurgerea la o formă sau alta de periodizare este o necesitate cognitivă. Un scurt moment autoreflexiv ilustrează din plin această necesitate: inclusiv analiza întreprinsă în rândurile de mai sus operează pe baza unei periodizări, compartimentând trecutul românesc în perioada "pre-naționalismului patriotic civic", a "naționalismului etnic", a perioadei interbelice marcate de tensiunea dintre "fanaticismul naționalistic" și "naționalismul critic", a "antinaționalismului comunist", a "naționalismului comunist", urmată în fine de tranziția contemporană "de la postcomunism la postnaționalism". Implicațiile teoretice ale studiului logicii schimbătoare a periodizării

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
fost "declarațiile de război" ale forțelor novatoarea (sic!) ale națiunii române împotriva forțelor conservatoare, națiune care în timpul revoluției de la 1848 și-a afirmat hotărârea pentru unitate și independență națională" (p. 52). Deși nu mai degajă același patos naționalist și exaltare patriotică emise de manualele de istorie din ultima fază a național-comunismului, discursul conservatorist al vechii gărzi istoriografice păstrează retorica tradițională a unității chiar și în răspărul direcției oficiale stabilitate de autoritățile statale. În contrast, direcția reflexivă-europenistă cât și cea postmodernă îmbrățișează

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
în privința etnogenezei poporului român, manualul invită cititorii să descopere "cum sună povestea originilor românilor" (p. 8), intitulând capitolul cu pricina "Etnogeneza: cum își imaginează românii originea poporului lor" (p. 10, subl. n.). Afirmația care a scandalizat publicul format în spirit patriotic, generând un val de proteste care s-a finalizat cu cenzurarea manualului este următoarea: "ca orice mit al originilor, povestea formării neamului nostru, rod al căsătoriilor dintre bărbații romani și femeile dace, ascunde, în pofida naivității ei, un sâmbure de adevăr

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
patriotism critic: "Patriotismul înseamnă capacitatea de a te raporta critic la compatrioți, la realitățile sociale" (ibidem). Totodată, manualele de cultură civică denunță în cor "alterările patriotismului" sub forma naționalismului, xenofobiei și șovinismului, insistând în același timp asupra compatibilității dintre loialitatea patriotică, identitatea națională și specificul românesc pe de o parte și integrarea europeană și identitatea transnațională pe de altă parte. În fapt, literatura civică încearcă să îl disloce pe individ din exclusivismul național în care a fost închistat, propunând ca alternativă

Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU (2015) [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]