8,364 matches
-
herbartiană - dar. în întreg răstimpul dintre cele două războaie, mișcarea pedagogică a fost coordonată de universitățile noastre, întreg corpul didactic universitar și seminariile lor pedagogice au reușit să formeze pleiada de învățători și profesori din învățământul secundar. Între profesorii de pedagogie din școlile normale care s-au evidențiat în plan didactic și științific în această perioadă amintim: Ion Nisipeanu, Ilie Popescu Teiușan, Dumitru Theodosiu, Radu Petre, N. C. Enescu, Nicolae Apostolescu, cărora li se adaugă Gh. Comicescu și Grigore Tibăcaru, ultimii
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Grigore Tibăcaru, ultimii funcționând atât în învățământul normal, cât și în cel academic. Nu vom zăbovi în continuare asupra tuturor acestor iluștri pedagogi, ne vom opri doar asupra celor care au inițiat o altă perspectivă de abordare în cadrul didacticii și pedagogiei. Ion Nisipeanu (1885-1945), profesor la Școala Normală din Râmnicu-Vâlcea, apoi tot restul vieții președinte al Asociației profesorilor secundari din București, rămâne un virulent susținător al ,,școlii active”. Cristalizarea concepției sale pedagogice privind școala activă a fost legată indiscutabil de spiritul
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sa povestirea/nararea (utilizată nu numai în predarea istoriei și literaturii, dar și în predarea științelor naturii) trebuie să ocupe un loc important, chiar dacă profesorul Nisipeanu admitea și rolul formativ al muncii manuale în educație și autoeducație. Conform convingerilor sale, pedagogia este înainte de toate o artă, apoi o știință, pentru ca spre finele carierei autorul să-și redefinească poziția față de pedagogie, definind-o prin sintagma ,,școală psihologică”, înțelegând prin aceasta acțiunea educativă, pe care școala este primordial solicitată să o producă, în
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
ocupe un loc important, chiar dacă profesorul Nisipeanu admitea și rolul formativ al muncii manuale în educație și autoeducație. Conform convingerilor sale, pedagogia este înainte de toate o artă, apoi o știință, pentru ca spre finele carierei autorul să-și redefinească poziția față de pedagogie, definind-o prin sintagma ,,școală psihologică”, înțelegând prin aceasta acțiunea educativă, pe care școala este primordial solicitată să o producă, în care nu efortul impus coercitiv trebuie să fie prioritar în preocupările educatorului, ci interesul și motivația sa față de școală
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cel al credinței: Sentimentul încercat de mistici și martirii tuturor religiilor (...) sentimentul plăcerii imense de a complace divinității.” Radu Petre (1892-1972) prin întreaga sa contribuție pedagogică și didactică rămâne consecvent concepției ,,școlii active” integraliste antonesciene. Și-a dobândit licența în pedagogie sub îndrumarea lui G. G. Antonescu, funcționând apoi ca institutor la Școala de Aplicație din cadrul Școlii Normale București, apoi ca profesor de pedagogie la Școala Normală din Râmnicu-Sărat, după care s-a transferat la o instituție similară din Pitești, iar
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
sa contribuție pedagogică și didactică rămâne consecvent concepției ,,școlii active” integraliste antonesciene. Și-a dobândit licența în pedagogie sub îndrumarea lui G. G. Antonescu, funcționând apoi ca institutor la Școala de Aplicație din cadrul Școlii Normale București, apoi ca profesor de pedagogie la Școala Normală din Râmnicu-Sărat, după care s-a transferat la o instituție similară din Pitești, iar spre apusul carierei a revenit la București și Turnu-Măgurele. A fost pentru o scurtă vreme director general al învățământului normal-primar. Per ansamblu, Radu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
la o instituție similară din Pitești, iar spre apusul carierei a revenit la București și Turnu-Măgurele. A fost pentru o scurtă vreme director general al învățământului normal-primar. Per ansamblu, Radu Petre rămâne mai degrabă un practician, mai puțin teoretician al pedagogiei, fiind adeptul experimentului pedagogic, nu atât cel de laborator, cât mai ales al clasei sau școlii în integralitatea sa. Din scrierile sale se constată contagiunea pedagogică a doi reprezentanți moderni, respectiv Ovide Decroly și Fr. W. Foerster, deoarece, așa cum chiar
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogic, nu atât cel de laborator, cât mai ales al clasei sau școlii în integralitatea sa. Din scrierile sale se constată contagiunea pedagogică a doi reprezentanți moderni, respectiv Ovide Decroly și Fr. W. Foerster, deoarece, așa cum chiar el afirma, ,,principiile pedagogiei, oricât de bine ar fi fixate de știința educației, ele nu-și au nicio valoare, dacă nu sunt confirmate și de experiența proprie a acelora care se ocupă de problemele practice ale pedagogiei.” O. Decroly l-a fascinat în două
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Foerster, deoarece, așa cum chiar el afirma, ,,principiile pedagogiei, oricât de bine ar fi fixate de știința educației, ele nu-și au nicio valoare, dacă nu sunt confirmate și de experiența proprie a acelora care se ocupă de problemele practice ale pedagogiei.” O. Decroly l-a fascinat în două probleme, pe de o parte metoda globală sau ideo-vizuală asupra cititului și scrisului la copii, iar pe de altă parte metoda centrelor de interes. Radu Petre a urmărit maniera în care astfel de
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
a crezut deseori, libera satisfacere a instinctelor. Dimpotrivă, psihologul austriac consideră că diferitele înclinații egoiste ale omului pot fi metamorfozate în dispoziții sociale altruiste, sub acțiunea benefică a mediului socio-cultural. Psihologul austriac a gândit chiar el extrapolarea principiilor psihanalizei în pedagogie, deoarece era convins că atunci când copilul devine irascibil, neatent sau recalcitrant, are insomnii sau reverii etc., tratamentul terapeutic prescris va trebui să combine influența analitică cu măsurile educative. Pe de altă parte, convins fiind că chiar de la vârsta de trei
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cel școlar, este benefică copilului, deoarece intrând în colectiv, acesta va fi forțat să-și domine tendințele nonconformiste, să se raporteze prioritar la ceilalți, pentru ca în final să-și consolideze propriul Eu. Oglindirea cea mai elocventă a teoriei psihanalitice în pedagogie o oferă ansamblul relațiilor profesor-elev. Eficacitatea activității educative desfășurată de către profesor pare a fi determinată de caracterul și intensitatea activității prin care elevii se simt legați afectiv-emoțional și caracterial de propriul lor educator. Demersul instructiv-educativ al profesorului cu proprii săi
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
diferite teme reprezintă mijloace psihopedagogice prin care profesorul poate oferi elevului posibilitatea să se exprime în mod cât mai liber, iar pe de altă parte să corecteze eventualele situații critice din viața psihică a copilului. CURRICULA ,,NOILOR EDUCAȚII” ÎN VIZIUNEA PEDAGOGIEI ,,PROSPECTIVE” Fugara incursiune în aria largă a ideilor și concepțiilor pedagogice, obținute în urma unor eforturi constante depuse de slujitorii educației și învățământului de-a lungul timpului în direcția creșterii puterii educației de a forma omul pe care societatea și-l
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
informațional specific postmodernismului obligă la o reproiectare a programelor analitice și curriculei școlare. Personalitatea marcantă contemporană ce și-a legat numele nu doar de o concepție filosofică originală, ci și de abordarea problemelor pedagogice dintr-o nouă perspectivă - aceea a pedagogiei prospective - rămâne culturologul francez Gaston Berger (1896-1961). Dinamica socială fără precedent impune schimbări continue și în domeniul educației. Una dintre consecințele imediate ale dinamicii sociale constă în faptul că multe dintre informațiile dobândite în sistemul învățământului actual de către elevi nu
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și știință, dar care este mereu depășit. Așadar, trebuie cultivate însușiri precum imaginația, entuziasmul, spiritul de echipă, curajul, simțul umorului etc., trăsături considerate de culturolog ca fiind cardinale pentru un învățământ modern, dinamic și de perspectivă. Mesajul și ideea unei pedagogii ,,prospective” au fost preluate nu peste multă vreme de o serie de pedagogi contemporani, între care mai cunoscuți sunt: G. Mialaret, B. Schwartz, Bogdan Suchodolski. Ultimul dintre ei, autor a mai multor lucrări pedagogice cu tentă futurologică - Pentru o pedagogie
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
pedagogii ,,prospective” au fost preluate nu peste multă vreme de o serie de pedagogi contemporani, între care mai cunoscuți sunt: G. Mialaret, B. Schwartz, Bogdan Suchodolski. Ultimul dintre ei, autor a mai multor lucrări pedagogice cu tentă futurologică - Pentru o pedagogie la scara epocii noastre, Educația pentru viitor, Pedagogia și marile curente filosofice - critică concepțiile și teoriile educative anacronice, care nu mai sunt în pas cu existența actuală a omului, definind tendințele dezvoltării educației din perspectiva ,,mutației semnelor” lumii contemporane. În
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
vreme de o serie de pedagogi contemporani, între care mai cunoscuți sunt: G. Mialaret, B. Schwartz, Bogdan Suchodolski. Ultimul dintre ei, autor a mai multor lucrări pedagogice cu tentă futurologică - Pentru o pedagogie la scara epocii noastre, Educația pentru viitor, Pedagogia și marile curente filosofice - critică concepțiile și teoriile educative anacronice, care nu mai sunt în pas cu existența actuală a omului, definind tendințele dezvoltării educației din perspectiva ,,mutației semnelor” lumii contemporane. În analizele sale filosofico-pedagogice, gânditorul polonez surprinde existența a
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
concepțiile și teoriile educative anacronice, care nu mai sunt în pas cu existența actuală a omului, definind tendințele dezvoltării educației din perspectiva ,,mutației semnelor” lumii contemporane. În analizele sale filosofico-pedagogice, gânditorul polonez surprinde existența a două tendințe fundamentale în istoria pedagogiei: pe de o parte, pedagogia întemeiată pe esența omului și pedagogia întemeiată pe existența acestuia, pe de altă parte. Prima dintre tendințe, cea întemeiată pe esența umană, ce își are rădăcinile adânci în istoria spiritului pedagogic, se sprijină pe teza
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
care nu mai sunt în pas cu existența actuală a omului, definind tendințele dezvoltării educației din perspectiva ,,mutației semnelor” lumii contemporane. În analizele sale filosofico-pedagogice, gânditorul polonez surprinde existența a două tendințe fundamentale în istoria pedagogiei: pe de o parte, pedagogia întemeiată pe esența omului și pedagogia întemeiată pe existența acestuia, pe de altă parte. Prima dintre tendințe, cea întemeiată pe esența umană, ce își are rădăcinile adânci în istoria spiritului pedagogic, se sprijină pe teza realizării unui om desăvârșit, ideal
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
cu existența actuală a omului, definind tendințele dezvoltării educației din perspectiva ,,mutației semnelor” lumii contemporane. În analizele sale filosofico-pedagogice, gânditorul polonez surprinde existența a două tendințe fundamentale în istoria pedagogiei: pe de o parte, pedagogia întemeiată pe esența omului și pedagogia întemeiată pe existența acestuia, pe de altă parte. Prima dintre tendințe, cea întemeiată pe esența umană, ce își are rădăcinile adânci în istoria spiritului pedagogic, se sprijină pe teza realizării unui om desăvârșit, ideal, în timp ce a doua tendință, apărută mult
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
o serie de corespondențe între evoluțiile înregistrate la nivelul teoriei educației și concepțiile promovate și amplificate în cadrul marilor curente filosofice moderne și contemporane. Apar, din această perspectivă, două tendințe fundamentale în planul gândirii pedagogice: primordial, o tendință dezvoltată la nivelul pedagogiei esenței și care vizează modelul unui om abstract - idealul perfecțiunii umane, iar în al doilea rând, tendința promovată la nivelul pedagogiei existenței, cea din urmă vizând modelul unui om concret, natural, perfectibil și integrabil într-o comunitate socială determinată. Asemenea
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
și contemporane. Apar, din această perspectivă, două tendințe fundamentale în planul gândirii pedagogice: primordial, o tendință dezvoltată la nivelul pedagogiei esenței și care vizează modelul unui om abstract - idealul perfecțiunii umane, iar în al doilea rând, tendința promovată la nivelul pedagogiei existenței, cea din urmă vizând modelul unui om concret, natural, perfectibil și integrabil într-o comunitate socială determinată. Asemenea criteriu de analiză filosofică susține ipoteza ,,unui conflict fundamental al gândirii pedagogice” care poate fi urmărit la nivelul istoriei educației din
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
vizând modelul unui om concret, natural, perfectibil și integrabil într-o comunitate socială determinată. Asemenea criteriu de analiză filosofică susține ipoteza ,,unui conflict fundamental al gândirii pedagogice” care poate fi urmărit la nivelul istoriei educației din antichitate și până în contemporaneitate. Pedagogia esenței umane cuprinde în principiu concepțiile filosofice afirmate în antichitate, ev mediu și Renaștere. Asemenea viziuni susțineau un model educațional abstract, reliefat în diferite variante: Eidos (Platon), forma, respectiv exteriorizarea materiei, a existenței umane (Aristotel), Dumnezeu, respectiv spiritul perfecțiunii umane
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
umane cuprinde în principiu concepțiile filosofice afirmate în antichitate, ev mediu și Renaștere. Asemenea viziuni susțineau un model educațional abstract, reliefat în diferite variante: Eidos (Platon), forma, respectiv exteriorizarea materiei, a existenței umane (Aristotel), Dumnezeu, respectiv spiritul perfecțiunii umane din pedagogia creștină (Thomas din Aquino), natura, tradusă drept ,,sistem originar și esențial” (J. A. Comenius, John Locke). Debutul pedagogiei existenței este perceput odată cu afirmarea unor ,,curente ideologice ale Renașterii care au încercat să meargă cu îndrăzneală pe calea unor concepții care
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
educațional abstract, reliefat în diferite variante: Eidos (Platon), forma, respectiv exteriorizarea materiei, a existenței umane (Aristotel), Dumnezeu, respectiv spiritul perfecțiunii umane din pedagogia creștină (Thomas din Aquino), natura, tradusă drept ,,sistem originar și esențial” (J. A. Comenius, John Locke). Debutul pedagogiei existenței este perceput odată cu afirmarea unor ,,curente ideologice ale Renașterii care au încercat să meargă cu îndrăzneală pe calea unor concepții care acordă oamenilor dreptul de a trăi conform propriilor idei”. Din această perspectivă, semnificative sunt opțiunile lui Rabelais, cel
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
Rabelais, cel care prin aventurile lui Pantagruel analizează în realitate posibilitatea educării unui om concret, iar pe de altă parte, opțiunile lui Montaigne, cel care în lucrarea Eseuri critica dogma supunerii celui educat, dar și caracterul superficial și verbalist al pedagogiei esenței. Apărea încă din acea perioadă un conflict flagrant între pedagogia esenței și pedagogia existenței, lansat inițial prin lucrările lui J. J. Rousseau. Pedagogul și filosoful francez tratează conceptul de natură din perspectiva existenței copilului, fără a căuta esența acestuia
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]