5,485 matches
-
își îndeamnă insistent interlocutorii să caute generalul, principiile. Tot ce a scris și a spus Wittgenstein de acum înainte constituie o sforțare necontenită de a se desprinde pe sine și pe cei capabili să-l urmeze de iluzia puternică și persistentă că există o esență a limbajului și a gândirii, a cărei pătrundere ar trebui să constituie țelul ultim al celor care practică filozofia.81 Abia prin eforturi susținute de a „cuprinde cu privirea“ funcționarea limbajului, prin descrierea și imaginarea unei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
responsabilitatea, consecvența, seriozitatea, candoarea, dărnicia, disponibilitatea, îngăduința, altruismul, sacrificiul de sine, bunăvoința, onestitatea, cinstea, simplitatea, demnitatea, autoexigența, căldura sufletească, discreția, spiritul încurajator, susținător, grijuliu, atent cu problemele celor aflați în criză (existențială), empatic, sensibil. Este, precum știm, tipul de frumusețe persistent în timp. Frumusețea relațiilor interpersonale Este acel tip de frumusețe care ține de implicarea partenerilor în relația dintre ei și de educația (socială a) acestora. Cu alte cuvinte, frumusețea relațiilor interpersonale ține în mod fundamental de credința în relație a
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
puțin stabile, mai mult sau mai puțin profunde, mai mult sau mai puțin intense, mai mult sau mai puțin conștientizate, dar implicate constant în relațiile interpersonale. Frica. Teama Pare că frica/teama este una dintre cele mai prezente și mai persistente emoții din viața noastră personală și instituțională. Multora dintre noi, ea ne afectează într-atât relațiile cu ceilalți, încât ajungem să credem că ea frica/teama este emoția dominantă. Frica se numără printre emoțiile primare. Programată încă de la naștere, ea
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
avem de spus, de obținere a succesului, de reușită, de afirmare, de exprimare a propriului potențial; • recunoașterea sinceră, onestă a abilităților și a capacităților celuilalt. Așa cum între invidie și resentiment există o legătură mai mult sau mai puțin profundă, activă, persistentă, tot astfel există o relație între invidie și gelozie. Într-o anumită măsură/până la un anumit punct, gelozia seamănă cu invidia, dar ea gelozia implică întotdeauna trei persoane. De asemenea, suntem invidioși/ invidioase pe fericirea, pe reușitele sau pe bunurile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
și geloziei. Un sentiment disimulat de inferioritate își află compensația momentană în eșecul suportat de un rival", explică Ph. Braud (2008, pp. 30-31). Precum știm cu toții, ruda bucuriei este buna-dispoziție. Ea este acea stare emoțională mai puțin intensă, dar mai persistentă și mai durabilă, însă tot la fel de prețioasă. Buna-dispoziție este asemeni unei muzici de fond (pe care nu o remarcăm neapărat și care nici nu ne întrerupe fluxul gândirii). Totuși, cercetările au arătat faptul că această "muzică în surdină" departe de
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
asupra teoriilor personale. Postulate aflate la nivelul superior al ierarhiei. Ele sunt foarte generale și foarte abstracte, experiența curentă nu este în măsură să le testeze. Doar situațiile "ieșite din comun" o pot face. Aceste postulate de nivel superior sunt persistente în timp, căpătând, din acest motiv, cu ușurință, valoarea unei certitudini. Totuși, atunci când individul se confruntă să spunem cu niște situații traumatice (ce declanșează intense, persistente și răscolitoare trăiri emoționale), ele sunt puternic zduncinate și putem asista la răsturnări/restructurări
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Doar situațiile "ieșite din comun" o pot face. Aceste postulate de nivel superior sunt persistente în timp, căpătând, din acest motiv, cu ușurință, valoarea unei certitudini. Totuși, atunci când individul se confruntă să spunem cu niște situații traumatice (ce declanșează intense, persistente și răscolitoare trăiri emoționale), ele sunt puternic zduncinate și putem asista la răsturnări/restructurări radicale, fundamentale. În atare condiții, postulate de genul să zicem "sunt un tip capabil", "sunt competent/ă" "viața este minunată", "nu mi se poate întâmpla nimic
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
presupuse Manifestare de scurtă durată Manifestare emoțională ce poate deveni cronică Are un motiv real (știm de ce ne temem) Fără motiv precis (nu știm ce formă va avea primejdia) Manifestări fizice predominante (tensiune, tremurături) Manifestări de natură psihologică (griji, neliniște persistentă) (Adaptat după: Lelord, André, 2003, p. 235) 36 În esență, nimeni nu dorește să rămână singur. Când a rămas singur sau se simte singur "omul începe să simtă o senzație ciudată, vecină cu nebunia", constată Osho (2003, p. 89). 37
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
singur "omul începe să simtă o senzație ciudată, vecină cu nebunia", constată Osho (2003, p. 89). 37 Pentru că în acest capitol ne interesează, în mod deosebit, implicațiile stărilor emoțional-afective în relațiile interumane, reținem faptul că fobia socială este "o frică persistentă și irațională în fața unei situații sociale: frica de a fi observat, de a se simți ridicol, de a nu se face de râs" etc. Persoanele care suferă de acest tip de fobie se tem ca alții să nu observe problema
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
punct de vedere emoțional. 43 Fr. Lelord și Ch. André (2003) consideră că există două modalități defectuoase de a controla mânia: Explozia: este cazul acceselor de furie pe care le regretăm, care provoacă certuri inutile, lăsând în urmă o ranchiune persistentă; resentimente, răni sufletești; eventual, consecințe nefaste pe termen lung în ceea ce privește relațiile noastre cu ceilalți; Inhibiția: sunt momentele când "înăbușim" complet mânia, disimulând-o față de ceilalți, uneori, chiar față de noi înșine. De altfel, tot acumulând mânie nemanifestată ("inhibată"), putem ajunge la
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
A2). GUTĂ: boală cronică caracterizată prin creșterea concentrației acidului uric În sânge și depozitarea lui În special la nivelul articulațiilor. GUTURAI: inflamația acută sau cronică a mucoasei nazale, provocată de un grup de virusuri și manifestată printr-o secreție apoasă persistentă. HELMINTIAZĂ: boală produsă de infecția organismului cu viermi, helminți (tenie, botriocefal, limbric, oxiuri etc). HEMOROIZI: dilatarea și Îngroșarea venelor de la nivelul rectului. Pot fi externi (În afara orificiului anal) și interni (la nivel anorectal). Apar de obicei la persoanele ce duc
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
stereotip și repetitiv al vorbirii; f) deteriorare marcată în capacitatea de a iniția sau susține o conversație cu alții, cu toate că posedă un limbaj adecvat. 3) Repertoriu restrâns de activități și interese, manifestat prin următoarele aspecte: - mișcări stereotipe ale capului; - preocupare persistentă pentru anumite părți ale obiectelor; - indiferență marcată în legătură cu modificări în aspectul banal al ambianței; - insistența irațională de a urma în detaliu rutele; - restrângerea marcată a intereselor și preocupărilor la un singur interes mărunt. Sindromul autist își fixează debutul fie în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
încercând să urmeze o linie cât mai riguros medicală, așa cum vedem la Weichard și Kant. Weichard (1790) clasifică bolile psihice în următoarele două grupe: 1) Boli ale spiritului (Geisteskrankhetten), reprezentate prin: - slăbirea imaginației, - vivacitatea imaginației, - lipsa atenției, - reflecție obstinată și persistentă, - absența memoriei, - lipsa judecății, - prostia sau încetineala spiritului, - vivacitatea exagerată sau instabilitatea spiritului, - delirul. 2) Bolile sentimentului (Gemütskrankheiten), reprezentate prin: - excitație (orgoliu, mânie, fanatism, erotomanie), - depresiune (tristețe, dorință, disperare, sinucidere). O contribuție interesantă o aduce I. Kant în domeniul analizei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Agorafobia este teama de a trece sau traversa anumite străzi sau piețe publice (Westphaf) sau teama de a ieși în locurile publice cum ar fi străzi, magazine, mijloace de transport (Marks). b) Fobiile sociale sunt definite ca reprezentând o teamă persistentă față de situațiile în care individul poate fi observat de altul, sau să se conducă, să apară într-o postură umilitoare etc. Cele mai frecvente forme de fobii sociale sunt următoarele: - teama de a vorbi sau de a se produce în
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
logice, de cunoaștere și judecată, precum și adaptarea la mediul social al bolnavului (H. Ey). Termenul de demență denumește o constelație de manifestări psihopatologice cu o etiologie nespecifică și o semiologie clinică eterogenă. Demența este de la început caracterizată printr-o slăbire persistentă și progresivă a memoriei și cogniției în absența tulburărilor de conștiință, având ca rezultat limitarea posibilităților bolnavului de a-și îndeplini activitățile sale curente (H. Lauler și A. Kurz). În cazul demențelor, schimbările patologice ale proceselor cognitive sunt asociate cu
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Depresiile primare sunt mai puțin frecvente decât depresiile secundare alcolismului. Analizând motivațiile incriminate de subiecți În cadrul studiului efectuat, observăm că acestea sunt foarte variate, doar 7 cazuri datorându-se numai consumului excesiv de alcool; restul fiind corelate cu diferite cauze: supărările persistente din diverse motive - 18, conjugopatiile - 16, urmate de problemele financiare și socio profesionale(șomaj, pierderea statului social, profesional, lipsa banilor, sărăcirea) - 7, decepțiile sentimentale, divorțul , separările - 6. Din cele 62 de cazuri de tentative suicidare, 59 au fost realizate pe
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ioana Sadâca, Mihai Tatu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1469]
-
profesoratului în 1947. Este de presupus că asemenea renunțări, care amintesc de parabolele biblice și de îndemnurile lui Iisus, venite din partea unui om care nu s-a socotit niciodată un bun creștin, l-au impresionat pe Noica. Ca și refuzul persistent al lui Wittgenstein de a vedea în practica filozofiei o profesie. Pentru Noica, modul cu totul aparte în care a înțeles Wittgenstein să funcționeze ca profesor de filozofie 3 a putut reprezenta mai mult decât o confirmare a convingerii sale
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
El va identifica, la început, câteva teme și își va face o anumită părere despre ceea ce susține autorul. Citind mai departe textul cu această grilă, va întâlni însă pasaje care nu se lasă integrate. Dacă va fi deosebit de motivat și persistent, acest cititor va continua, încercând cu alte grile, fără să ajungă însă la rezultate care să-l satisfacă. Rush Rhees, un prieten apropiat care a discutat adesea filozofie cu Wittgenstein, a făcut următoarea observație caracteristică: „Când studenții citesc pentru prima
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
ceva intermediar. Considerând doar forma unei expresii a limbajului vom putea stabili dacă ea poate sau nu să fie adevărată sau falsă în sensul corespondenței cu faptele. Este înlăturată astfel o aparență ce s-a dovedit a fi atât de persistentă, impresia că ar exista propoziții ce descriu fapte care ar TRACTATUS-UL ȘI „SFÂRȘITUL FILOZOFIEI“ 163 avea ceva comun cu filozofia. Ceea ce aruncă o lumină asupra unor observații ca acestea: „Psihologia nu este mai înrudită cu filozofia decât orice altă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de ordin principial cum este, să zicem, „forma logică a propoziției“, ci o înțelegere mai bună a modului cum funcționează expresiile limbajului într-o mare varietate de activități, situații și contexte de viață. Aspirația spre înțelegere se concretizează în încercări persistente, mereu reluate, de a câștiga o privire de ansamblu asupra limbajului, plasând expresiile lui în „fluxul vieții“. Obiectul cercetării filozofice - limbajul comun - este ceva cu totul familiar, accesibil în egală măsură tuturor. Performanța filozofică nu se mai realizează prin transcenderea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
de tipul „Ce este propoziția?“, „Ce este timpul?“, „Ce este binele?“, întrebările care abundă în cărțile de filozofie, vor înceta să fie pentru noi întrebări importante. Odată cu aceasta, toate acele confuzii, dileme, încurcături și controverse pe care le provoacă încercările persistente ale filozofilor de a găsi răspunsul presupus corect la asemenea întrebări vor dispărea. Căci în viața curentă, în activitățile obișnuite ale oamenilor, folosirea cuvintelor este clară. Nu există motive pentru a pune întrebări de tipul „Ce este cutare?“, acele întrebări
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
a limbajului face ca o cuprindere a lui cu privirea, ca întreg, să fie extrem de dificilă. Totuși, fie și numai sesizarea unor conexiuni ne oferă indicații prețioase cu privire la modul în care ajungem să formulăm probleme filozofice, precum și la cauzele impresiei persistente că ele sunt probleme autentice. Înaintarea în această direcție se lovește însă de mari greutăți. Ea va fi favorizată atât de găsirea unor metode adecvate, cât și de utilizarea inventivă a resurselor imaginației. Iată o exprimare semnificativă pentru modul cum
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
își îndeamnă insistent interlocutorii să caute generalul, principiile. Tot ce a scris și a spus Wittgenstein de acum înainte constituie o sforțare necontenită de a se desprinde pe sine și pe cei capabili să-l urmeze de iluzia puternică și persistentă că există o esență a limbajului și a gândirii, a cărei pătrundere ar trebui să constituie țelul ultim al celor care practică filozofia.81 Abia prin eforturi susținute de a „cuprinde cu privirea“ funcționarea limbajului, prin descrierea și imaginarea unei
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
nediabetici și beneficiază de aceeași sancțiune terapeutică cu viză curativă. HTA asociată bolii renale diabetice. Toți pacienții cu T1DM care dezvoltă boală renală diabetică vor dezvolta hipertensiune arterială. În decursul stadiului incipient de boală renală diabetică, când se decelează microalbuminurie persistentă, dar nu există încă macroalbuminurie sau proteinurie, apar primele creșteri ale valorilor tensionale, chiar în cadrul domeniului de normalitate. În momentul apariției proteinuriei clinice, deci a stadiului clinic manifest al bolii renale, valorile tensionale se situează de regulă peste cele normale
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]
-
22). Disfuncția autonomă. IC este asociată mai ales cu anomalii ale activării simpatice, denervare parasimpatică și reducerea sensibilității baroreflexe. Disfuncția autonomă parasimpatică este prima care apare cronologic în evoluția diabetului și precede apariția manifestărilor clinice ale neuropatiei autonome. Prin tahicardia persistentă pe care o generează, are loc o reducere a diastolei și ca urmare o agravare a ischemiei miocardice. Predominența tonusului simpatic care rămâne necontracarat de componenta parasimpatică defectivă duce la o predispoziție pentru aritmii, cu atât mai mult în condițiile
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]