14,398 matches
-
-o afla de la lumina focului din peșteră. Întorcându-se în peșteră și așezându-se la locul său el încearcă să spună oamenilor natura lucrurilor reale, însă aceștia gândesc despre el că e doar un om cu mintea rătăcită, considerându-l pierdut și de aceea îl izgonesc, bătându-și joc de el, fiindu-le tuturor vrednic de dispreț. -Dar de ce ar face un om acest lucru? întrebă Ponțiu Pilat. -Cum de ce? Poate din dragoste pentru semenii lui, răspunse centurionul Livius Fabius după
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
mie de întrebări în legătură cu mentalitățile noastre. Îmi confirmase astfel, că nu greșisem în aprecierea mea, eram într-adevăr în fața unui trișor la fel de bun, ca și oratorul care îmi explicase cu o săptămână în urmă, unde greșisem și de ce anume. Ești pierdută, gândeam, ai un monstru lângă tine, deghizat în ursuleț de pluș, dar a fost ultima dată când am jucat cărți la familia Rădulescu. Magda era însărcinată, urmând să nască în curând și avea nevoie de liniște mai mult decât de
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
neviața și tu secundă a râsului profund în ochii unui clovn bătrân dansezi pe el toți îl lasă să respire promisiunea de fericire într-o clipă în care tu și eu și toți suntem chemați la judecata zâmbetului unei inocențe pierdute ** se aruncă fluturi și toate pietrele leagă treptele de ziduri cenușa unui imperiu al binelui se ascunde în coduri ilizibile amestecul de literă și puncte dau virgulele din coada răspunsurilor fără sens el, clovnul bătrân, simplifică totul arată lumii într-
EL, CLOVNUL BĂTRÂN, SIMPLIFICĂ TOTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371756_a_373085]
-
Când rătăcit prin viață va fi și stingher? Oare care-ar putea din noi primul să uite Contractul iubirii în pripă făcut, Scris pe o foaie de gheață-ntr-o iarnă Și de raze de soare-ntr-o toamnă târzie pierdut? Oare cui aș putea să dau astăzi răspunsul Când între noi peste tot zace tăcerea din glas Și nerăbdarea neagră a unui gând de fugă De cel ce-n joacă a putut să facă primul pas? Autor Angela Mihai Referință
TU SAU EU? de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371763_a_373092]
-
Autorului ZILELE DIN URMĂ (V) Crizanteme regale se aștern în deșerturi de soi sub ploaia de stele se pierd infinituri munții de gheață se transformă în noroi cutremur e somnul sub pleoape de mituri! Piatră eternă se-nvârte în sămânță pierdută coifuri de bronz se-ntind spre niciunde păsări ciudate zboară în raza lumii tăcută iubirea e-un flutur ce trăiește secunde! Ploua afară ,ninge în sufletul demult chinuit flori pe cărare,lumânări spre multe destine dintr-o genune ,dintr-un
ZILELE DIN URMĂ(V) de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375644_a_376973]
-
umane. M-am contopit cu divinul, am răscolit dimensiunile tainice ale lumii, le-am cunoscut frontierele și le-am încălcat cu pioșenie și frică, tremurând ca o frunză purtată prin văzduhul limpede de vântul năzdrăvan al primăverii. Am căutat capacități pierdute de a înțelege, de a vedea, de a ierta și de a iubi pe cei ce mi-au demolat armonia, ce mi-au furat și murdărit dreptul de mamă și femeie. E crunt și abominabil jaful pe care l-am
DAR DE ZIUA MAMEI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375650_a_376979]
-
bucăți din Doi, se strivesc de caldarâm, Mit sihastru ce-l dărâm, recompus etern ca "Noi" Iar în zori ce se ridică, în lumina lor difuză, Mușc din sângerânda-ți buză, cu iubire și cu frică... Iar mi-e liniștea pierdută...mă trezesc pe un altar Răstignită-n vis hoinar de-o iubire arzând mută, Eu și Zeul vagabond ce mă vrea în disperare Și îmi plânge cu ardoare diamante-n părul blond... Antonela Stoica 23 Martie 2017 © Referință Bibliografică: EU
EU ȘI ZEUL VAGABOND de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375674_a_377003]
-
chip adonic cu-a sa rază austeră. Pietruită-n tocul vremii umbra ce nu-și poartă vina a-mbrăcat pe loc lumina gândului ce-i purta temeri. A-nceput a curge iute pasul ei cu frig de verde, dorul ei cărări pierdute la-nțărcat ca să-l dezmierde. Lăcrimau troiene-n luncă geana-i scurtă și firavă fără triluri de poruncă din eternu-i făcea lavă. În armuri de lungi nesomnuri legănate-n nori năvoade umbra-și prinse zarea-n țărmuri ca zălog de timp
UMBRA UNEI IUBIRI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375686_a_377015]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 22) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe străzile orașului trecătorii se mișcau asemeni unor umbre incerte, fără formă și consistență. Lea privea pierdută prin parbrizul mașinii, ce o ducea... nu-și mai amintea unde. Era sigură că dăduse indicații șoferului, dar nu se concentrase nici o clipă asupra cuvintelor ce-i ieșeau din gură. Conta pe luciditatea lui și se lăsă purtată de providență
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
mai amintea unde. Era sigură că dăduse indicații șoferului, dar nu se concentrase nici o clipă asupra cuvintelor ce-i ieșeau din gură. Conta pe luciditatea lui și se lăsă purtată de providență, oriunde ar fi decis ea. Se simțea tristă, pierdută, alungată și mai ales singură... Mintea îi era complet golită de gânduri și amintiri. Mai trăise ceva asemănător, dar acum era altceva. Coborî dintre stele, iritată și contrariată, când taxiul se opri fără veste. - Ce s-a întâmplat? De ce v-
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
pustii. În depărtare un tren își anunța sosirea cu semnale lungi și stridente, confirmate de semnalele roșii intermitente ale semafoarelor din gară. Freamătul călătorilor acoperi strigătul înspăimântat al cuiva. Liviu ridică privirea intrigat și abia atunci o zări. Lea singură, pierdută, în afara perimetrului gării, privind în transă bolidul hotărât, înspăimântător de aproape de bordul de beton, ce o expunea unui pericol iminent, pe care ea nu părea să-l observe, sau... Înțelese!... Porni într-o goană nebună, invocând numele fiicei, dar nu
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
sistem. Și eu voi pleca spre capătul unei galaxii din neant, altfel riscăm descompunerea în părți de materie neagră fără țel de început. Și Marna s-a ascuns sub umbra primei stele întâlnie la marginea unei galaxii. S-a simțit pierdută când Alesu și-a descătușat prima dată fecundarea înspre formele ei. Tremura toată și începuse să aibă idei amestecate cu păcate. Simțea că nu poate să îl înfrunte dar a cedat iar reangajându - se virual. - Ales, mai ești? A strigat
IUBIREA CUANTICĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375682_a_377011]
-
te opri, îmi șoptește, abia acum mă simt și eu om! Simt o o gheară cum mă scurmă în dreptul inimii. - Asta îți mai lipsea! N-ai tras-o și așa destul cu animalele alea! - Da, îmi confirmă cu o voce pierdută, nici nu-ți dai seama cât mi-ai lipsit! În timp ce ne iubim în tăcere îmi reverberează în urechi glasul Mariei. „ Nu vreau să vorbesc acum despre asta. Nu înainte să le fac de patruzeci de zile copiilor și lui Virgil
DRUMUL APELOR, 31 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375700_a_377029]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ARCA VIEȚII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2003 din 25 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Plutesc pe arca vieții, pierdută și naivă, Înconjurată-adesea de haos și furtuni, Și, așteptând sentința cândva definitivă, Încerc să zbor spre aștri, să nu cad în genuni. Mi-e existența plină de temeri lapidare, Mă înfioară gândul că într-o zi plecăm, Nu înspre munți
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
gheață sau calde estuare, Ci într-o altă lume, la care nu visăm. Nu știm ce ne așteaptă și ce luăm în arcă, Adesea puerile bagaje de doi bani. (Căci poate, dând la vâsle în a salvării barcă, Recuperăm fuiorul pierdut al multor ani.) Azi am ajuns, în grabă, la stop cu trista-mi viață, Era culoarea verde... Oare ce-o fi-nsemnând? De când are o arcă un semafor în față? Să trec eu mai departe sau alții sunt la rând? Tot
ARCA VIEȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375719_a_377048]
-
pierdut în odihnă care căra ,doar albine în flori de măr! Câtă dragoste încape într-o simplă poezie când secundele sunt versuri ,strofele ne sunt minute care urcă înspre ceruri,pură lumii frenezie apoi cad că o legendă ,pește suflete pierdute! Râul vieții curge alene pe sub soare,pe sub nori răsar alte flori pe câmpuri,din aceeași rădăcina dânsul vieții ne alinta ,pește câmpul de culori muzică din suflet urca ,cum o aripă divină! A sosit în gară vieții ,doar un tren
PAS ÎN DOI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375779_a_377108]
-
de frumos prin masca-i reflectată în oglinda realității, încât serile senine se contopesc de dragul ei în magii desăvârșite, ce aduc o parte din cuprinsul infinitului în raiul multicolor călătorind lent deasupra colinelor din zări, ținând respirații îndelung ațintite, aproape pierdute, către ele. Lumina difuză a spectacolului celest îmbrățișează culmile semețe, revărsându-se peste întinderile de pretutindeni, pline de liniștea sublimă, în care agitația cotidianului în ritm monoton și secătuitor își găsește sfârșitul. Existența se desfășoară cu pașii lenți ai certitudinilor
CONTEMPLÂND ENIGME LUMEŞTI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375793_a_377122]
-
Dacă are umbră fiecare! Totuși?! Zi-mi de Arthur! Lansând îndemnul pe-un ton mai calm, îi captai încrederea că voi accepta fără izbucniri mărturisirea. Dar o amână. Începu un preambul remember: -Ca și tine, și eu l-am crezut pierdut. Durerea ne-a fost mare. N-am pomenit, dar am vise cu ziua în care l-am căutat bezmetece prin Cișmigiu... -N-am vorbit, dar am ținut minte, punctai eu. Doar de ce-mi fusese atât de greu s-ascult povestea
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
printre particulele de lumină ce străbat ferestrele în mii de reflexii, sub astrele nopții ce privesc tăcute, cu toată forța lor, de pe întinderea necuprinsă a infinitului cerului, contemplăm cu nesaț magia momentului mereu unic în esența lui, visând cu ochii pierduți și întredeschiși la uși ce duc spre noi orizonturi ale redescoperirii ființei proprii în lumi stranii, din realități paralele celei în care ne sunt vii ancorate simțirile, însă ce ni se par totodată, în mod absurd, atât de cunoscute, încât
TRĂIND PRINTRE UMBRE ŞI CULORI ALE SUFLETULUI ŞI MINŢII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379227_a_380556]
-
mergând în week-end-uri la iarbă verde, cu mititei și grătare, colindând supermarketurile și hipermarketurile, cumpărându-și cele mai frumoase ouă și cei mai drăgălași iepurași, umplându-și frigiderele, mesele și stomacurile, chefuind în destrăbălare. Poporul român arde de dorul Raiului pierdut temporar, care nu se află pe pământ, ci în Ceruri. Populația României este fascinată de civilizația occidentală și de visul american. Dar “cultura, în gloriosul și nobilul sens al tradiției europene, e cu neputință să se dezvolte într-o lume
PARTEA 5/5 de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379221_a_380550]
-
voind parcă să denote o retragere în propria ei carapace, nu este decât o simplă perdea de fum. Dincolo de ea, sinceritatea și căldura sufletească reinițiază dialogul: " Eu te citesc undeva, / dincolo de vorbe, / de ușa zăvorâtă / unde sufletul îngână / „simfonia viselor pierdute”... (În fiecare ticăit). Imaginarul și realitatea, în poezia Valentinei Becart, fac casă bună. Dacă frământările ei interioare sunt dezarmante: " Din toate câte-au fost, / n-au mai rămas decât / cuvintele, (Ca o amiază îndrăgostită), în schimb ceea ce simte, reînvigorând miracolul
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
-i dor - năpasta. Așa gândea gondolierul - legănat de-a sa gondolă, el fiind cobzar - străjerul, cel ce cântă din bandolă. Apa rece și murdară valuri negre dă născare, aruncând mizer afară grea duhoare de sfidare. Plânge stins gondolierul după dragostea pierdută și smerit vrea ajutorul de la barca lui cea mută. E o poveste vag reală, o poveste de iubire și ciudat de anormală, presimțind o despărțire. E povestea vieții noastre: eu și tu, el și cu ea, s-au pierdut doi
TRAGEDIE DIN VENEŢIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379214_a_380543]
-
tău / voiam să-i cer timpului să se oprească / uitam cuvintele / abia învățasem tăcerea / m-am așezat învingător în fața lui / i-am făcut semn cu brațul meu drept / a zâmbit - mi se pare - trecând printre noi / înconjurat de iluziile mele pierdute/ de iluziile tale nepăsătoare” . ( ce am fost) Dar cât de frumos, de tandru își roagă iubita să-și aducă „aminte începutul”, fluxul de sensibilitate făcând sufletul să vibreze, să răscolescă întreaga ființă. „Vezi, umbra imi este jumătate,/ revino să visam
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
de vise albe! Misterioase sunt căile energiei vitale! „Da, pe urmă...pe urmă.” Ionică îl trezi din reverie: Ce, bă, te-a amecit jmechera? Ai văjut că pușlamaua nu vine? Ce știi tu, mă Ionică! zâmbi moș Ion cu privirile pierdute. Pe urmă... Pe urmă, bă tataie, dăm telefon la unchiu Ștancu de la Dorohoi. Măcar el să vină. Nu mai dai la nimeni telefon. Nu mai mor. Te joci cu mine de-a moartea, bă tataie? Uite mor, uite nu mor
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ne jucăm de-a baba oarbă, Chiar de-i bătrân, cu alb prea mult în barbă, Tot el ne-aduce-alean și mângâiere. Spre destrămare ne-ndreptăm adese Și-n urmă, resemnat, rămâne gândul, Pe care dragostea mereu îl țese, Un glas pierdut, pe care-l poartă vântul. S-asculte, dintre nori, chiar luna iese, Iubirea învelește-ntreg pământul. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: DESTRĂMARE / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2059, Anul VI, 20 august 2016. Drepturi de
DESTRĂMARE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379280_a_380609]