5,484 matches
-
Când nu ne naștem inchizitoriali Când nu știm că viața ne e furată. Sunt ei nebuni, sau noi normali! Am înțeles acumăpiesa a fost jucată Dar nu suntem noi actorii principali! SUFICIENT Am strâns durerea într-o singură lacrimă Și plânsul în stropii de rouă, Am urât și am iubit cu patimă În nopți prea lungi cu lună nouă. Am strâns totul într-un singur ceas Pe care l-am pierdut din mers Și nu știu plânsu mi pe unde a
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
început și de sfârșit! Ești într-o lume paralelă unde voi ajunge într-o zi, sau într-o noapte cu Lună Nouă, ca o zbatere de aripă, ca o picătură de ploaie, într-un ultim zbor. TRĂIESC ABSURD CU MINE Plânsul meu Se aude singur, Poate că pe mine Mă plânge altcineva, Poate că pe mine Mă plâng doar eu, Poate că pe mine Mă visează cineva Sau doar eu mă visez. Mă simt ca o păpădie Și vântul adie ușor
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Un așternut Din petalele ofilite Ale trandafirilor însângerați Și am adormit apoi Pe aceeași parte Cu numele tău, Mi-am așezat inima În același loc Cu privirea ta. Am ales să nu cer Numai semne de întrebare Și am închis plânsul Într-un zâmbet. Acum, Altcineva...sunt eu! TE ROG SĂ NU... Te rog să nu rămâi Doar o iluzie. Să nu rămâi suspendat Între da și nu... Să nu mă părăsești Înainte de a mă cunoaște! Cu ochii tăi, Răscolește-mi
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
stins Orbecăim prin focurileăstinse! Ne este dor de tot ce nu mai știm Și plângem lacrimile plânse. Uităm că încă mai putem să fim Nu doar cuvinte-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și rugă Ne transformăm prietenii în zei Ca cei ce ne urăsc să nu ne-ajungă. MÂINI Memoria îmi este anesteziată De focuri ce-mi cuprind făptura Blesteme și orgolii în sonată S-alunge-n ape tulburateăura! Mi-e amorțită mâna dreaptă
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
răspuns. M-am ridicat și am plecat la culcare. M-am întins pe pat și abia acolo i-am răspuns la întrebare: Cum cine? Eu. În clipa următoare, m a cuprins o stare naufragiantă, care m-a adus în pragul plânsului. Eram atât de singur, atât de mic și lipsit de apărare! De obicei, anulam rapid și ușor asemenea stări, pentru că inventasem și exersam fără greș exercițiul depersonalizării. Când cel care eram avea slăbiciuni, îl abandonam și mă ascundeam sub identitatea
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
cumpărat locul de veci al mamei. Am ieșit plângând din cabinet. Nu știam încotro să merg, la mama în salon sau să fug din spital? Am coborât scările ieșind în fața spitalului, în ideea să mă stăpânesc, să mă opresc din plâns, să nu mă vadă mama așa. Dădeam telefoane la prietenele ei și le ziceam ce mi-a spus doctorița. Urcând scările înapoi la mama, auzeam numai vocile prietenelor: Irina, vai de mine, nu lăsa să fie operată! Irina, nu o
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
computer tomograf la cap. O zi întreagă am stat la neuro. O zi de coșmar. S-au ocupat de ea și i-au făcut investigații. Eu am dat câteva foi cu diagnosticele ei și așteptam afară. M-am apucat de plâns că toți apropiații îmi ziceau că are metastaze cerebrale. Tot venea un doctor la mine și-mi repeta într-una să mă liniștesc ca să poată discuta cu mine. Iar am luat-o de la capăt: ba că are cancer, ba că
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
Or să strâng să bag în traistă. Patru scânduri late Lipite de spate, Atâta pot lua cu mine. Ce folos că am de toate, Că viața mi-i pe gătate. Mă mângâia cu ochii, mă abțineam să nu izbucnesc în plâns. Tot aștepta ploaia să vină. Am înțeles că va pleca când va veni ploaia. Într-o seară, începuse să plouă mărunt. Am deschis geamurile larg și i-am zis că vine ploaia pe care o așteaptă. A ridicat un pic
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
vous restez seules, comme dès mon temps, mais vous devez vous consoler, car peut-être que mon père a eu ses raisons pour cela.“ Nici două luni nu-i trebuiseră așadar babacăi ca să se sature de „soarèle“ și, neluând în seamă plânsul duducilor, să le curme de istov! Fără știrea și voia lui, aga Ilie Kogălniceanu dobândea astfel profil de „personaj“, în buna companie a unora cu statut literar confirmat. A coconului Ianache din Comodia vremii (1833), potrivnic noului mod de viață
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
4000/mm3 se numește leucopenie. Leucocitoza masivă cu valori între 30.000 - 50.000/mm3 se numește reacție leucemoidă. Leucocitozele fiziologice apar la naștere, după efort, emoții, postprandial, variații mari de temperatură, în ultimul trimestru de sarcină, la copil după plâns, după administrarea de adrenalină, epinefrină, corticoterapie. Leucocitoza patologică apare în infecții acute, leucemii și limfoame, în anumite forme de anemie. Leucopenia fiziologică apare la bătrâni și persoanele surmenate fizic, în timpul somnului. Leucopenia patologică apare în anumite tipuri de infecție (virale
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
1,1). Chandogya Up. (VOI, l, 6) asigură că așa cum "piere lumea câștigată prin fapte (karmari)", la fel va pieri lumea dobândită prin sacrificiu. După Maitri Up. (1,2,9-10), cei care își fac iluzii despre importanța sacrificiului sunt de plâns, căci, după ce se vor fi bucurat, în ceruri, de locul înalt câștigat prin faptele lor 31 "Eu sunt Cerul, tu ești Pământul!", spune soțul soției (Brhad. Up., VI, 4, 20). Concepția se operează în numele zeilor: "Fie ca Vișnu să pregătească
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pasărea urgiei). Adverbul "mai" rămâne singurul indiciu al unui posibil paradis pierdut, în rest nu este decât suferință. Stările angoasante copleșesc, înaltul este de neatins și, în loc să reprezinte sfera ideilor, spiritualitatea, se restrânge, se "zbârcește", infectându-se de materia degradată. Plânsul și sângele se unesc pentru a accentua agonia. De altfel sângele este uneori doar sugerat, dar la fel de prezent și atunci când termenul nu este pronunțat direct ("Luminile scriu roșii pe peroane", Carnet lapidar). Totul este privit ca o rană, totul rănește
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în scriitură, are o proveniență ciudată, e "varul oaselor mele", luna se multiplică, devenind însemn al timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub Crucea Sudului peste cel mai mare existent poem/ ca o rochie de seară flutură plânsul iubitei purtat de muson;/ flutură plânsul iubitei purtat de muson ca o rochie de seară/ străpunsă de fantomele peștilor-spadă ce navigau prin blestem". Reluarea în chiasm, de data aceasta, sugerează aceeași disipare a universului, aceeași pierdere pe mările marii călătorii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e "varul oaselor mele", luna se multiplică, devenind însemn al timpului și banalizându-se. Călătoria nefastă, ciudată revine și ea: "Sub Crucea Sudului peste cel mai mare existent poem/ ca o rochie de seară flutură plânsul iubitei purtat de muson;/ flutură plânsul iubitei purtat de muson ca o rochie de seară/ străpunsă de fantomele peștilor-spadă ce navigau prin blestem". Reluarea în chiasm, de data aceasta, sugerează aceeași disipare a universului, aceeași pierdere pe mările marii călătorii, adică-n moarte. Textul de fapt
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
dar nici indiferent. Euforia sa bahică nu șterge impresiile dezolante notate, una cîte una, ca-ntrun reportaj, la începutul sonetului. Acesta are corespondențe cu „Lacustră”, în vecinătatea căreia a fost plasat și cu a treia „Nocturnă” din Scîntei galbene, în care plînsul se amestecă în neștire „cu ploaia care curge în mahalaua bleagă”, carevasăzică înmuiată de inundații, căzută în prostrație din pricina repetatelor necazuri. Ceea ce în „Lacustră” era mai mult sau mai puțin halucinație, aci (și, de asemenea, în „Nocturnă”) e senzație directă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare”, notează, la rîndul său, autorul Sensitivelor 14). La Bacovia, corbul amintește de o viață precară, mărginită, amenințată. Care-i explicația? „Bestiarul corbului”, compus din vechi superstiții, impresionează îndeosebi pe cei neliniștiți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
5) Concluzia e simplă: amînarea schimbării face imposibilă uitarea, întreține criza morală, devine un motiv de interminabilă agonie. Vorbe din „Vînt” în poemul „Vînt” sînt și aceste versuri: „Lîngă ușă frunzele s-au strîns,/ De departe vin ecouri vechi de plîns,/ Brumă, toamnă literară,/ Pe drum prăfăria se duce fugară”1). Ori de cîte ori le citești, iese în evidență formula „toamnă literară”. Ea e făcută după o expresie asemănătoare, ce exista în limbajul publicistic: „primăvară literară”. Ce se înțelegea prin
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suis las de mots, je suis las d’entendre/ Ce qui peut mentir...”. Bacovia și Caragiale Intru direct în subiect: Bacovia (idee pe care o susțin de mai mulți ani) e un Caragiale amar și abisal, trecut de la rîs la plîns. Cînd a murit autorul Nopții furtunoase, el avea 31 de ani, în ultimii 13 dintre aceștia, cei de după debutul în „Literatorul” (1899), fiind contemporanul lui ca scriitor. Există și o mențiune că l-a „văzut”.1) Bacovia e un Caragiale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
au, de asemenea, o „hidrografie” bogată. Nu doar cantitatea de lacrimi e mare, ci și intensitatea lor. Se plînge, uneori pînă la istovire, cu „lacrimi înfocate” sau cu „lacrimi de sînge” (D. Th. Neculuță, Radu D. Rosetti ș.a.). Poet al plînsului intern, aproape permanent, Bacovia contrastează totuși cu cei mai mulți dintre contemporani prin sicitate. Lacrimile sale sînt rare, mari, colorate (uneori) și grele. Căderea lor impresionează: „O lacrimă cade jos, totul tace”. Pentru refuzul de a mă afunda în teorie, atunci cînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pastel” din Comedii... plopii: „Sărmanii plopi de lîngă moară/ Cum stau de singuri singurei -”) au diminutive la el? Un răspuns ar putea fi strofa următoare, scrisă de un confrate de al său romașcan: „Cine poate să priceapă/ Jalea plopului și plînsul?/ -Doar acela care-n lume / E stingher și el ca dînsul.” Ca să-l înțeleg cît mai amănunțit, încerc să abordez în diverse feluri și sub multiple pretexte lexicul lui Bacovia. în urmă cu o săptămînă i-am „pieptănat” textele ca să
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
America, vine la centrul de imigrări pentru a-l lua pe fratele ei proaspăt sosit din Germania: "Uite-l că vine! Uite-l că vine! Hugo!" spunea fata chicotind, iar când s-a aruncat în brațele fratelui, a izbucnit în plâns" (116). În această scenă sunt multe semne ale prezentului neconcludent care rezonează cu diferite posibilități de interpretare. Pentru început, norocul fratelui este în completă opoziție cu cel al mozaicului de imigranți de dinainte. Cineva a venit după el. A reușit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dată aici se poate să fi simțit aceeași teamă și să se fi așteptat să găsească o țară necunoscută și străină. În cele din urmă, dacă doar s-ar fi aruncat "în brațele fratelui" și nu ar fi izbucnit în plâns, povestea s-ar fi putut încheia sub forma unui clișeu despre promisiunea care îi așteaptă pe imigranți în America. Dar când Cahan concluzionează că "a izbucnit în plâns", el introduce o notă disonantă de ambiguitate de sens, arta lui constând
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ar fi aruncat "în brațele fratelui" și nu ar fi izbucnit în plâns, povestea s-ar fi putut încheia sub forma unui clișeu despre promisiunea care îi așteaptă pe imigranți în America. Dar când Cahan concluzionează că "a izbucnit în plâns", el introduce o notă disonantă de ambiguitate de sens, arta lui constând tocmai în acest lucru. Fiindcă putem doar încerca să deducem acest sens. Izbucnește în plâns de fericire că își vede fratele? Cahan nu ne spune. O face pentru că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
așteaptă pe imigranți în America. Dar când Cahan concluzionează că "a izbucnit în plâns", el introduce o notă disonantă de ambiguitate de sens, arta lui constând tocmai în acest lucru. Fiindcă putem doar încerca să deducem acest sens. Izbucnește în plâns de fericire că își vede fratele? Cahan nu ne spune. O face pentru că și-a împlinit visul american și este recunoscătoare? Din nou, nu ni se spune. Sau izbucnește în plâns pentru că își amintește de lucrurile cu care a trebuit
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe aceia care te-au adus aici. Și încearcă să înduri ce ai de îndurat cât poți mai bine". Comentariile lui Criton plasează următoarele rânduri ale pasajului în context literar atunci când Platon, artistul creativ, scrie despre Criton: Și, podidit de plâns, s-a întors să iasă"63. Acel gest paradoxal de a se eschiva de la sarcina pe care trebuie să o ducă la îndeplinire oricum surprinde contradicțiile experienței umane, contradicții care devin și mai evidente atunci când Socrate răspunde, lăudându-și călăul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]