KorAP: Find »[drukola/base=ploua & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...192 193 194 ...283 >

7,062 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

meu... Lucas Își vîrÎ arma la loc În teacă, ocărîndu-se În sinea lui, perfect conștient de ridicolul intervenției. Prestigiul i se dusese pe apa sîmbetei. Trebuia acum să se mai și piardă În scuze În fața acelui tip și să iasă plouat pe ușă, lăsîndu-l cu bomba aceea. - Îmi pare rău... zise el, adoptînd formula minimă, Înainte de a bate jalnic În retragere. Marie fu nevoită să explice cine era comandantul Fersen și de ce preluase ancheta. - Nu e chiar așa prost polițistul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
precisă și fermă, Îi tăie beregata, făcînd să țîșnească un val de sînge. - SÎnge, sînge peste tot! A făcut asta cu cuțitul, Arthus a făcut asta... - Liniștește-te, Pierric, sînt aici, cu tine, destinde-te, furtuna a trecut, nu mai plouă, se face ziuă, ți-e cald, te simți bine, bine... Psihanalistul Îl calma pe Pierric, ale cărui lacrimi curgeau peste obrazul roșu și neras. Medicul se interesă de starea Mariei, care părea să respire cu dificultate, Lucas o văzuse clătinîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

care erau suprapuse alveolele funerare; jumătate din ele erau goale. Lucrătorul mai vârstnic se uită În registru, se Îndreptă spre alveola 632; În urmă, colegul său Împingea sicriul pe un căruț de bagaje. Era umed și rece, Începea chiar să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră În alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

zice Jack bine dispus. — Ăă... da ! Bon appetit. Iau o gură de ardei copți. SÎnt delicioși. Și a fost extrem de drăguț din partea lui că și-a amintit. Dar nu mă pot opri să nu mă uit la scoicile lui. Îmi plouă În gură cînd mă uit la ele. Și uite la sosul ăla verde ! Doamne, pun pariu că sînt suculente și gătite la fix... — Vrei să guști și tu ? spune Jack, surprinzîndu-mi privirea. — Nu ! zic, tresărind. Nu, mersi. Ardeii ăștia sînt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ta ! zic oripilată. Mă descurc, mulțumesc. — Emma. Nu te prosti. — La revedere. Și mulțumesc foarte mult, adaug către chelner. Ați fost extrem de atenți și de drăguți cu mine. Ies În grabă din restaurant și descopăr că afară a Început să plouă. Și n-am umbrelă. Ei, asta e, nu contează. Plec oricum. Pornesc cu pași mari pe stradă, alunecînd ușor pe trotuarul ud, cu lacrimile amestecîndu-mi-se cu picăturile de ploaie. Habar n-am unde mă aflu. Nu știu nici unde e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605

peste sulițe, Încropind un fel de acoperiș, după care am netezit nisipul de pe fundul gropii. După o vreme, am intrat de-a bușilea În casa aia pe care o ridicasem. Înăuntru nu mai bătea vântul la fel de tare și nici nu ploua. Se auzeau doar picăturile grele de ploaie - tum, tum, tum - cum izbeau În blănurile argăsite. M-am apucat să caut vreascuri și le-am Îngrămădit la capătul gropii. M-am pus pe așteptat. Aproape că mă luase somnul când, deodată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
tăcut pentru o vreme, după care schimbă vorba. Zici că oamenii de la Miazănoapte se tem și ei de Gerul cel Greu? - Da. Toți se plâng că iernile sunt din ce În ce mai năprasnice. - Înseamnă că o să fie un Ger tare uscat. Înainte, mai ploua și pe meleagurile noastre, dar de câteva veri, ioc! De-aia nici nu mai găsim pășunile care, odinioară, se Întindeau pe aici cât vezi cu ochii. Unu dădu un chiot din casa femeilor. Runa Îl gâdila pesemne, căci femeile se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
la mine că nu e alt ucigaș precum Krog. Cică ăsta e cel mai puternic semn că tu ești cel așteptat. 26. Ajunsesem pe un tărâm cum nu se poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea să ne spele de pe pământ cu tot cu copaci, cu dobitoace și cu frunzele alea uriașe și băloase care creșteau prin băltoace. Pădurea se Îndesise Într-atât, Încât abia dacă reușeam să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
mine că nu e alt ucigaș precum Krog. Cică ăsta e cel mai puternic semn că tu ești cel așteptat. 26. Ajunsesem pe un tărâm cum nu se poate mai ciudat: ziua era la fel de lungă ca noaptea iar de plouat, ploua În fiecare zi, de ziceai că Tatăl dorea să ne spele de pe pământ cu tot cu copaci, cu dobitoace și cu frunzele alea uriașe și băloase care creșteau prin băltoace. Pădurea se Îndesise Într-atât, Încât abia dacă reușeam să-l urmăm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
pământ, se face apă care curge mereu. Apa care curge mereu se duce la alte ape care curg mereu, iar acestea, toate, se scurg În Marea cea mare. Marea se ridică la cer și se face nori. Apa care a plouat anul trecut la mine acasă o să plouă la anul la tine acasă. Dacă te-ai ușurat În Marea cea mare când te-a dus Dyas, poate că apa din tine o să plouă la mine peste un an, ca să ne crească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Apa care curge mereu se duce la alte ape care curg mereu, iar acestea, toate, se scurg În Marea cea mare. Marea se ridică la cer și se face nori. Apa care a plouat anul trecut la mine acasă o să plouă la anul la tine acasă. Dacă te-ai ușurat În Marea cea mare când te-a dus Dyas, poate că apa din tine o să plouă la mine peste un an, ca să ne crească nouă flori și poame. Toate lucrurile astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
cer și se face nori. Apa care a plouat anul trecut la mine acasă o să plouă la anul la tine acasă. Dacă te-ai ușurat În Marea cea mare când te-a dus Dyas, poate că apa din tine o să plouă la mine peste un an, ca să ne crească nouă flori și poame. Toate lucrurile astea se leagă Într-un fel pe care Îl văd, dar pe care nu pot să-l spun decât cu vorbe mai mult neînțelese, căci vorbele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
asta, se răsuci pe călcâie și, trăgând un vânt, o porni șontâc-șontâc spre peștera iernii. Asta s-a Întâmplat În ziua În care Krog a ajuns Înapoi printre ai săi. Unii spun că era o zi Însorită, alții că, dimpotrivă, ploua, iar alții că era un viscol cumplit, din cele ce au răvășit lumea ani În șir În vremurile acelea. Adevărul e că nici eu Însumi, Krog, nu mai țin minte ce fel de zi fusese aceea, căci altceva mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

Se șterge îndelung de sudoare.): Doamne, parcă am înnebunit... BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără ploaie... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i rău dacă plouă. Cel puțin n-o să sufere de sete... BĂRBATUL CU BASTON: Oricum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
BĂRBATUL CU BASTON (Răscolește pământul cu bastonul.): Eu zic s-o ștergem de aici. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (Privind cerul): Păcat... Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără ploaie... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i rău dacă plouă. Cel puțin n-o să sufere de sete... BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, o să urle iar toată noaptea... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Acum chiar că se întunecă... BĂRBATUL CU BASTON (Privind cerul.): O să plouă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mda... S-ar putea să plouă. BĂRBATUL CU BASTON: Nu e zi să nu se termine fără ploaie... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu-i rău dacă plouă. Cel puțin n-o să sufere de sete... BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, o să urle iar toată noaptea... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: O să urle, dar mâine... BĂRBATUL CU BASTON: Mine sigur. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Mâine dimineață... BĂRBATUL CU BASTON: Reușim noi să-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
pâine.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îl învățăm tot. BĂRBATUL CU BASTON: Așa... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Acu’ încearcă să dormi. BĂRBATUL CU BASTON: Da’ îl ducem și la apă. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Îl ducem precis. BĂRBATUL CU BASTON: Numai de n-ar ploua. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: N-are cum. (Pauză. O altă bucată de pâine cade de sus.) BĂRBATUL CU BASTON (Tresărind, șoptit.): Ai auzit? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Ce? BĂRBATUL CU BASTON: A căzut ceva. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Trec păsări. (Pauză. Alte câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
sus.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu se poate. BĂRBATUL CU BASTON: Poftim, gustă. Pâine, pâine proaspătă albă. BĂRBATUL CU PĂLARIE (Culege și el de jos bucăți de pâine): Nu-i adevărat! BĂRBATUL CU BASTON (Se ridică în picioare.): Ba-i adevărat! Plouă cu pâine! Doar nu sunt nebun. E pâine sau nu e pâine? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Nu știu... BĂRBATUL CU BASTON: E pâine, e chiar pâine! Dumnezeule, ce se-ntâmplă cu noi? BĂRBATUL CU PĂLĂRIE (În picioare, privind în sus.): Nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
oamenii stau închiși în casele lor... Nu se mai găsesc baloane, nu se mai găsesc confeti! Arborii din parcul municipal s-au înnegrit și s-au scufundat. Pe vremea asta e o bucurie să stai la închisoare. Nu vedeți cum plouă? Știți dumneavoastră câte eforturi face municipalitatea să-i țină pe oamenii la închisoare? Să poată salva... măcar atât... Să poată rezista... măcar așa... cât de cât... ARTUR: N-am știut. N-am știut și gata. GARDIANUL: Și dumneavoastră visați trompeți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Uitați-vă în ochiul meu, aici. (Îi arată.) E galben... Mii de osândiți am văzut... Începusem să orbesc... Ori de câte ori auzeam hârști! ochiul meu clipea. Începuse să mi se tocească pleoapa... Erau alte vremuri, domnule, aveau altă aromă... Și nici nu ploua ca acum, în zilele de execuție... Aveam un eșafod imens și o buturugă lucioasă ca o cizmă. Și acum? Ia uitați-vă pe fereastră! Uitați-vă afară! Ce vedeți? ARTUR: Ce? GARDIANUL: Băltește. Cerul băltește. Știți de cât timp băltește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
CĂLĂUL (Scuipând cu silă.): Ce-am ajuns, ce-am ajuns... (Îl măsoară pe ARTUR, apoi, decis, către GARDIAN.) Bine. Leagă-l de picioare. GARDIANUL: Mai încolo. Acu’ facem o plângere. CĂLĂUL (Electrizat.): V-ați dilit? GARDIANUL: Tu nu vezi cum plouă? Trebuie sa acționăm o dată! Omul ăsta e un dar al cerului. A venit la fix. Uită-te și tu cum arăți. Aia e secure? (I-o smulge.) Asta e tichie? CĂLĂUL: Ce te legi de mine? Ce? GARDIANUL: Fii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
în canal? N-ai trecut pe străzi, n-ai fost în parcul municipal? N-ai văzut că n-a mai rămas decât un singur arbore, negru, pe care-l port chiar acum la mine în buzunar? N-ai văzut cum plouă de zece ani cu aceeași picătură neagră de apă? Te-ai urcat în turn, te-ai uitat să vezi cum arată câmpia? Ai văzut ce broască uriașă doarme cu burta lipită de aerul nostru? Te-ai uitat la trecători, te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-s lemnele? BRUNO ( Deschide un geamantan uriaș.): Îs ude. GRUBI: N-are-a face. (Aprinde focul.) BRUNO (Încălzindu-și mâinile.): Ce zi! GRUBI: Cinăm sau prânzim? BRUNO (Uitându-se la cer.): Mi-e foame tare. Eu zic să prânzim. GRUBI: N-o să plouă? BRUNO: N-are cum. (Cei doi încep să-și scoată gamele, conserve, instrumente potrivite pentru foc și își încălzesc mâncarea.) GRUBI (După un timp.); Îți spun eu... Trece ziua și ne bâțâim degeaba. BRUNO (Mâncând.): Nu știu. GRUBI: O să pierdem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-i spun. VOCEA LUI GRUBI: E! Ai tu curajul să-i spui! VOCEA LUI BRUNO: Să vezi! Ai să vezi! Ce crezi tu! VOCEA LUI GRUBI: Așa nu mai terminăm nici până mâine. VOCEA LUI BRUNO: Numai de n-ar ploua. Pe acest joc al celor doi și al obiectelor aruncate din groapă apar CEI DOI BĂRBAȚI CARE MĂNÎNCĂ SEMINȚE.) PRIMUL BĂRBAT (Mâncând semințe și apropiindu-se de groapă.): Ce-i? PRIMUL BĂRBAT: Ăștia iar au început. AL DOILEA BĂRBAT’: Hi-hi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Eu nu știu de ce-i lăsați pe toți ăștia aici. (Pleacă.) BRUNO (Privind în sus.): S-a făcut târziu. GRUBI: Să pun de masă? PRIMUL BĂRBAT (Privind în sus.): S-a făcut al dracului de târziu. AL DOILEA BĂRBAT: O să plouă. PRIMUL BĂRBAT (Către BRUNO și GRUBI.): La ce oră începe să cânte? BRUNO: Nu poți să știi niciodată. Uneori începe mai devreme, alteori după ce se întunecă. AL DOILEA BĂRBAT: După ce se întunecă nu mai are nici un rost. (Din groapă apare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]