6,499 matches
-
căldură infernală, umedă, după multe ore de trafic dificil și haotic, agrementat cu două camioane răsturnate de-a lungul șoselei (unul dintre ele era plin de piersici din Grecia, săteni minunați de prada neașteptată adunau fructele risipite cu căruțele, coșurile, poala) și numeroase lucrări de asfaltare realizate fără nicio noimă, exact în punctele și la orele cele mai aglomerate. Sunt însă bucuros că am ajuns, în cele din urmă, în acest oraș pentru care am început să simt o ciudată afecțiune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
24 ore la Internet și lecturi de bibliotecă. De fapt, cred că „biblioteca” nu ajută deloc în astfel de cazuri. Am ajuns și la poarta mănăstirii. Maria, mai degrabă tăcută în timpul călătoriei, se apropie de mine, își împreunează mâinile în poală așa cum numai un țăran știe să o facă, se ridică pe vârfuri (am uitat să precizez că este foarte scundă), aproape că îmi șoptește la ureche cu o voce scăzută, pierdută de emoție, „domnule, eu vă mulțumesc că înțelegeți și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
dificil să reziști acestei uriașe mulțimi de oameni cu lumânări aprinse în mâini, cântând la unison, într-o comuniune deplină, imposibil de realizat altfel în viața reală. și totuși. După primele momente de uimire, așezat undeva foarte sus, aproape sub poala pădurii, am o bună viziune de ansamblu asupra întregului. Totul pare a fi un mare Woodstock religios : cântece, corturi, voci tainice, pături, lumânări aprinse, ecrane roșii- albăstrui ale telefoanelor mobile, mulți dintre cei prezenți le țin luminate pentru a transmite
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
și bilete lăsate de pelerini. Începând cu acel punct, imposibil să se rateze scopul final, închinarea la raclă, timpul estimat de așteptare fiind de maximum 5-6 ore. La București, unde configurația spațială este diferită, acest punct critic se găsește la poalele Dealului Patriarhiei, acolo unde rândul face o întoarcere bruscă, spre urcare - „Cotul Donului”, cum l-au botezat pelerinii. Morfologia rândului joacă deci un rol aparte, acolo unde apar schimbări de sens, îngustări ale distanței dintre garduri sau alte obstacole (traversări
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
anumite circumstanțe. La fel, oricât am încerca să construim social realitatea unor porci zburători, aceasta nu se va fi posibilă deoarece, pur și simplu, porcii nu zboară (Wendt: 1999). Pe același ton, o avalanșă enormă distruge pădurea și sătucul de la poalele multelui, oricât de social construite ar fi lentilele prin care este percepută. Și lista poate continua. Există deci forțe în natură, argumentează Wendt, independente de voința și posibilitățile umane de a le influența. Constructiviștii numiți aici radicali, (termenul nu desemnează
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
prea puțini nemți - am fost sub ocupație română. Totuși au fost și nemți. S-au perindat pe acolo, dar poate nu veneau În ghetou. Oricum, după ce au fost minate podurile s-au văzut mulți nemți, care umblau peste tot, cu poalele hainei ridicate În cap. Nu făceau nici un rău. În perioada cât am fost În Transnistria nu am avut practic de a face cu nemții. E dureroasă amintirea - ăsta este adevărul, e foarte dureroasă amintirea. Cine spune că Antonescu nu a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne tu sileas a me / 241 Meditație și illuminare / 241 Geometria și știința numerelor / 244 The Secret Doctrine / 247 18. Si tatlia jungere sit tibi scire posse / 254 Ordine secrete sau religii / 254 Freud și misticismul / 257 Zeii ascunși sub poala lui Dumnezeu / 261 19. Domine, quis similis tibi! / 271 Arcul reflex fizic al omului în raport cu cel noetic / 271 Arcul reflex al atmei / 289 20. Ecce pietas est sapientia / 293 Clopotele sufletului / 294 Cuvântul lui Dumnezeu în clopotele succesive / 297 Francmasoneria
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o întrezărim, o cunoaștem, dar ca și lui Dumnezeu, nu-i puterm vedea fața și nici pronunța numele. M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie 650. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din mărețul curcubeu ce l-ai întins peste zilele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
bun sfârșit un demers spiritual și pentru a înflori în diferitele planuri ale ființei. Tot acest demers științific demonstrează că misticismul reprezintă oglindirea legilor prin care Inteligența divină se exprimă în toată Creația și în omul însuși. Zeii ascunși sub poala lui Dumnezeu 666 Say "yes" to God, God will say "yes" to thee; To Heaven-s gate this is the golden key. About my earthly road I do not care; It may be long; short is God-s road to me667. Pentru
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de om, fantasmă poesiei ce ne transformă-n zeu711. Hölderlin spunea: Când visează, omul e un zeu, când gândește un cerșetor. Noi poeții suntem cei care utilizează Cuvântul prin poesie, adevărați zei ai luminii care străpunge întunericul, îngeri ascunși sub poala lui Dumnezeu precum puii de găină ocrotiți de aripile cloștii. 19. Domine, quis similis tibi!712 Arcul reflex fizic al omului în raport cu cel noetic Eu sunt poarta 713 Arcul meu (forța nevăzută a lui Dumnezeu, curcubeul) îl așez în nori
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
my heart, no, one, Through love, through loving more inherit. No man can do at once for two. For one-s, for one-s willand for t-others: Therefore I-ll leave all others. The magnet needle erring goes, When from, when from the pole distracted. And take before quiet no repose, Till he, till he has her attracted. And since my heart with Thy love dart Is touched by its flaming ether, Therefore, they haste together. And though Thou art like the north star
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
s-ar impune ci pentru că ea vine ca un secret ce trebuie păstrat, o întrezărim, o cunoaștem, dar ca și lui Dumnezeu, nu-i puterm vedea fața și nici pronunța numele. "M-atârn de tine poesie/ ca un copil de poala mumii./ Să trec cu tine puntea lumii/ Spre insula de veșnicie"934. Dă-ne, Doamne, mintea să înțelegem dorințele care ne frământă, apa băută din fântâna înțelepciunii Tale, cu rouă prelinsă din mărețul curcubeu ce l-ai întins peste zilele
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
doar iluzie. Deci munții închid și deschid ciclul revelației. Ei marchează trecerea de la vârsta dominată de legea divină la cea iluminată de har. Nunta sacră dintre cer și pământ se consumă în vârful muntelui ascuns de nori privirii pământene, la poalele lui aflându-se porțile lumii noastre iar sus sălașul zeilor. Muntele, scara, copacul, crucea reprezintă spiritul psihicului omenesc. Crucea ca panteon raționament exterior ființei umane Crucea creștină nu este numai o cruce printre crucile tradiționale; ea conferă creștinismului autenticitatea sa
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
rostit frumoase cuvinte, după plimbări pe Ulița Rădășenilor, la biserica și cimitirul Oprișeni sau Băncuța, cu micul parc pe un deluț de unde se văd ca într-un imens peisaj mirific, Nada Florilor, Împărăția Apelor, Halmul și păduri pe înălțimi. La poala lor se strecura șerpuind calea ferată spre Dolhasca. Stăpânind câteva limbi străine, făceam și ghidaje pentru vizitatori de peste hotare, care aflau o zestre culturală fabuloasă, ce stârnea admirație și uimire. De câte ori era cazul, puneam accentul pe relații ale unor personalități
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
București. Conform promisiunii, reproduc din Istoria bisericii catedrale Adormirea Maicii Domnului din orașul Folticeni (1827-1927), a institutorului Vasile Costăchescu, Tip. M. Saidman, Folticeni, 1929, p. 14, referirea la înaintașii Dv. (în cap. 4: Alți ctitori și înzestrători): „Elena Hârlescu, o poală de atlaz de matasă albastră, cusută cu mătăsuri verzi, gălbui, mărgele, fluturi și ceaprazuri galbene, o alta de atlas de mătasă alb roș cusută în flori de mătăsuri”. După cum vă anunțasem într-o scrisoare anterioară, am luat legătura cu dl.
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
că în orașul unde s a născut nu este apreciat și, îndurerat, a plecat pentru totdeauna din Folticeni și s-a stabilit la Piatra Neamț pe str. Plantelor No. 6 (astăzi Ion Creangă), la bătrânii Neculai și Maria Brăileanu (decedați) sub poala muntelui Cozla, unde a locuit până la 24 aug. 1928, când a decedat. În vara anilor 1925 și 1926 a venit la Liteni împreună cu pictorul Nădejde, unde eu eram profesor la Gimnaziul din acea localitate. Lucram peisaje și mergeam la vânătoare
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
dacă ați putea trimite și 1-2 fotografii (de exterior sau interior) materialul ar putea să apară ilustrat. 435 DIACONESCU, Tudor V.567 1 C.P. ilustrată color: Monu (Alma-Ata), 12.III.1973 mentul închinat lui Ciocan Valihanov, Alma-Ata (Dragă Eugen), De sub poalele munților Tianșan, de la aproape 6500 km de țară, din capitala încă înzăpezită Alma-Ata a R.S.S. Kazahe, îți trimit cordiale salutări și urări de bine și sănătate. Cred că ai aflat că sunt într-o excursie în Asia Centrală, de unde mă voi
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
muzei Clio, dovadă fiind volumele dedicate trecutului unor străvechi vetre de istorie și civilizație românească, precum 600 de ani de istorie ai satului Vama și Mitocu Dragomirnei, satul de lânga „Cordun” (semnate împreuna cu Elena Lazarovici), Dorna Candrenilor, satul de la poalele Oușorului, Pe Valea Dunavățului: Lunca, sat al bejenarilor bucovineni, la care se adaugă Momente din Istoria Romaniei Orientale (2003), ori cea în care salvează de la neagra uitare una dintre personalitățile câmpulungene ale epocii interbelice: Cu Iorgu G. Toma despre naționalism
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pe bucureșteni pe cap, cum i-am zis chiar eu uneia care a scăpat de furia clasei muncitoare, după o rețetă rămasă de la Ion Creangă: „Auzise ea din bucureșteni că, dacă vrei să nu te bată minerii, să-ți ridici poalele-n cap și să-ți arăți călcâiele cu crăpături, marcă sigură a unei origini umile ..., căci ei te înjură cât te înjură și de la o vreme te scuipă și se duc ...”. Vă mai amintiți de raportul dintre râie și capră
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
moravuri!”- Cicero) Acum, în prejma declanșării campaniei electorale și pe fondul crizei financiar-economice, pățania lui Arvinte, cuvios viețuitor de mănăstire, al cărui anteriu ajunsese în paragină, ponosit și rupt în coate, fiind nevoit să taie cam a treia parte din poale ca să facă petice, capătă noi dimensiuni și valențe. Arvinte a tot tăiat dintr-o parte și a cârpit în alta, până când, din anteriul lui făcut cu banii enoriașilor și ai credincioșilor, n-a mai rămas decât un ilic care nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
pentru ziarul turcesc Zaman, „Nu pricepem de ce copilul ăsta a făcut ce a făcut. ș...ț Mai Întâi dați-mi voie să mă Întâlnesc cu prim-rabinul fraților noștri evrei. Vreau să-l Îmbrățișez. Vreau să-i sărut mâinile și poalele veșmântului. Vreau să-mi cer iertare În numele fiului meu și să-i prezint condoleanțele mele pentru cei uciși. ș...ț Vom fi blestemați dacă nu facem pace cu ei“. Alt context, alte povești, altă imaginație. Sunt pe deplin conștient de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
întâmplare cu bastonul făcându-ne cucuie, schilodindu-ne și umplându-ne de sânge. După ce s-au „răcorit”, obosiți, au plecat înjurând. Ne-am ridicat unii pe alții de jos, ne-am spălat și ne-am pus comprese cu batiste, cu poale rupte din cămăși și ne-am rugat la Dumnezeu: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta”. Era 4 Decembrie. Împlineam 20 de ani în închisoare, primind botezul sângelui. Timp de 20 de ani avea să-mi crească din pământul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
amenințător Ivănică, închizând ușa. Ne-am repezit toți. Copiii i-au luat în primire, ridicându-i pe prici și acordându-le primul ajutor: comprese cu apă rece, însoțite de murmurul rugăciunii: „Și ne iartă nouă... precum și noi iertăm...”. Batistele, prosoapele, poalele cămășilor se înfășurau în jurul picioarelor, feselor, brațelor și capetelor. În șoaptă, fiecare era întrebat cine este. Cu zâmbet trist și cu un gest care voia să arate nimicnicia vieții pământești, cel întrebat își spunea numele: Mircea Vulcănescu, Alexandru Constant și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a înrăutățit, la aer nu s-a mai scos, urmau pedepse cu izolări, bătăi și băgarea în cămașa de forță, căci la Aiud nebunii îi legau pe cei cuminți. * Cămașa de forță este lungă ca o cămașă de noapte, cu poală și manșete cusute; pedepsitul e înfășurat strâns, cruciș peste piept. Apoi urmează supliciul. Doi milițieni trag de capătul sforii cu care e legat, să nu mai poată respira normal. După 15-20 de minute, schingiuitul leșină. Dacă nu e dezlegat, sângele
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
rămînă la București; campania de ură îl făcea să nu se simtă la largul său, iar inactivitatea îi afecta resursele. Din fericire, Iorga și cumnatul său le-au făcut o vizită prietenilor lor de la Vălenii de Munte, așezare aflată la poalele Carpaților. Pe vremea aceea nu exista încă o cale ferată spre Văleni, așa că au ajuns acolo cu trăsura, ai cărei clopoței "îi speriau pe lupi și-i avertizau pe hoți"; Iorga a fost entuziasmat: satul nu era corupt și era
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]