21,807 matches
-
n-ar constitui numaidecât o problemă într-o formulă poetică spiritualizată - și deloc detaliată ca mecanică interioară. În afară de câteva trimiteri la drama maturizării/ îmbătrânirii (vârsta de 26, 27 sau 30 de ani sunt ridicate, prin repetiție, la rang de topos poetic), „fracturile interioare” ale personajului central par simple indispoziții de moment, afectate simbolic printr-o dinamică previzibilă. Dacă interioritatea emotivă sau sentimentală a dispărut complet, în schimb, instinctele compun, în imaginarul lui Dan Coman, o faună cât se poate de palpabilă
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
acestea și substanța oriental-balcanică a creației sale, cu atâtea contingențe în opera unor Ion Barbu, Panait Istrati sau Mateiu Caragiale, înțelegem mai bine acest interes justificat al publicului român pentru straniul poet grec din Alexandria. Ediția de față, intitulată Alfabetul poetic, este, în realitate, alcătuită din mai multe ediții suprapuse. Pe de-o parte, avem de-a face cu o antologie de 24 de poeme, din cele 250 scrise de Kavafis. 24, deoarece atâtea litere are alfabetul grec. Cu alte cuvinte
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
de-a face cu o antologie de 24 de poeme, din cele 250 scrise de Kavafis. 24, deoarece atâtea litere are alfabetul grec. Cu alte cuvinte, o antologie de poeme fundamentale, menite să ofere cititorului român o panoramă a spațiului poetic kavafian și o introducere în poetica sa. Din acest punct de vedere, selecția este impecabilă, reunind, alături de poeme celebre ca Așteptând-i pe barbari, Voluptății, În fața statuii lui Endymion, Eu am adus în Artă sau Zile din 1903 și creații
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
sunt semnate de specialiști în respectivele limbi moderne, unii dintre ei și poeți, cum ar fi C. H. Blanken, Edmund Keeley, Robert Elsie, Jacques Bouchard, Paola Maria Minucci sau Yunna Moric. Distribuția limbilor alese pentru a fi reprezentate în Alfabetul poetic spune și mai multe despre intenționalitatea antologiei. Sunt reprezentate toate cele trei mari grupuri lingvistice europene: romanic, germanic și slav. Încercarea editorilor vizează, o proiecție europeană a lui Kavafis, poet care, deși a trăit relativ puțin timp pe Bătrânul Continent
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
să-i faciliteze înțelegerea operei kavafiene, iar specialistului, tot ce îi este necesar pentru lucrul pe text. Studiul introductiv semnat de Liviu Franga, de pildă, este alcătuit din două părți. Prima, intitulată Kavafis: istoria și „umbrele iubirii”, este dedicată universului poetic atât de particular al poetului alexandrin, pe care exegetul îl proiectează între obsesiile fundamentale ale discursului său poetic: timpul, iubirea și creația. Teme care fac, de fapt, un adevărat arc peste timp, reunind Antichitatea și modernitatea, într-o alchimie al
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
introductiv semnat de Liviu Franga, de pildă, este alcătuit din două părți. Prima, intitulată Kavafis: istoria și „umbrele iubirii”, este dedicată universului poetic atât de particular al poetului alexandrin, pe care exegetul îl proiectează între obsesiile fundamentale ale discursului său poetic: timpul, iubirea și creația. Teme care fac, de fapt, un adevărat arc peste timp, reunind Antichitatea și modernitatea, într-o alchimie al cărei secret reprezintă, în fond, esența artei lui Konstantinos Kavafis. Cea de-a doua parte a studiului, A
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
supremă a universalității unui poet de această factură.) În fine, nota asupra ediției, care explică selecția și organizarea materiei, este fericit completată de inventarul volumelor de traduceri în cele 10 limbi moderne, din care au fost antologate versiunile din Alfabetul poetic. Astfel, cititorul poate urmări, în timp și în spațiu, între 1984 și 2009, de la New York la Moscova și de la Amsterdam la Lisabona, traseul unei permanențe: fascinația pe care, la multă vreme după plecarea sa dintre noi - survenită în 1933 -, încă
Kavafis plurilingv by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4120_a_5445]
-
cu restul literaturii. Romanul a fagocitat majoritatea colecțiilor literare, iar poezia este mult mai discretă, apare în reviste de specialitate, la edituri de specialitate, dar are propria ei viață. Există multe evenimente care o pun în valoare: „piața poeziei”, „întîlniri poetice”, foarte numeroase, mulți editori de poezie, dar vorbim despre o difuzare care ia alte căi decît pe cele ale marilor librării. Există mulți poeți care nu scriu pentru mulți, care se citesc între ei, este o afacere de cenaclu, de
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
în infern,/ Maelstrom și tornadă,/ Elice de vapor care se scufundă,/ Te absoarbe- n abis, Dacă nu cumva te despică/ Înainte de a te afunda definitiv.” Deși interesul pentru lectură a scăzut dramatic, literatura română contemporană dovedește, prin astfel de reușite poetice, dar și prin unele apariții recente din domeniul prozei sau al eseului, că se află într-un moment fast al său. O regulă pentru cei mai buni? Tot în Luceafărul de dimineață (nr. 11, noiembrie), Cronicarul a remarcat și interviul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4134_a_5459]
-
Ruina unei utopii, unde Cărtărescu deplânge moartea cărții, fiind convins „că utopia lecturii va rămâne undeva pe o colină îndepărtată, ca un mare labirint ruinat”. Tema ruinelor, efervescentă în romantism, absoarbe la Cărtărescu, în toate genurile prezente în volum, o poetică a apocalipticului. Rând pe rând, moartea exotismului, a cărții, a trupului, a geamănului, a intelectualului și a poeziei vor definitiva portretul unui Cărtărescu dezvrăjit, ce îmbrățișează mai mult ca oricând un pesimism devenit funciar. Este limpede că scrie despre renunțarea
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
un text care, ca filtru literar, îmi pare a nu fi ignorat Proverbele din Infern de William Blake și, în general, scrierea pseudo-profetică a acestuia, The Marriage of Heaven and Hell. Succesiunea de parabole, maxime, reflecții conferă limbajului de o poetică limpezime al lui Coelho acea concentrare care face volumul citibil în „porții mici” (ca orice carte despre adevăratele valori ale vieții). Vorbim de cuvinte bine șlefuite, „sculptate” cu flacără lăuntrică, a căror ardență riscă să devină banală într-o traducere
Manuscrisul găsit la Accra by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4149_a_5474]
-
numai fără tendință ideologică, dar fără referent, care, adică, nu trimite la nici o realitate determinată. În miezul acestei caracteristici se află, atât Klee și Schönberg, cât mai ales Barbu, al cărui Ou dogmatic nu este altceva decât o pledoarie înalt poetică în favoarea abolirii realului și a instaurării increatului, vorba lui Rimbaud: Că vinovat e tot făcutul Și sfânt doar nunta, începutul. Sunt destui cei care consideră că gândirea primară și infestată ideologic a cenzorilor comuniști nu putea fi capabilă de sesizarea
Oul dogmatic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4158_a_5483]
-
la cea mai recentă, pentru Herta Müller rămâne vitală incapacitatea concilierii. E interesant, apoi, felul cum se naște în scriitoare simbioza dintre lucruri și ființe, cum se cimentează suprapunerile de sens, atât de întrebuințate mai târziu - devenite marcă înregistrată. Implicarea poetică a cititorului e aici la un nivel elementar, torentul psihedelic e ca inexistent, iar disprețul nu e definitiv; și, ce e mai important, melancoliile radicale nu există. Ele se topesc într-un joc al nostalgiei trucate parțial, iar când lucrurile
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
de-a face cu cicatricile indecise, pentru că esențele cărții gravitează mereu în jurul fricii. Textele se construiesc prin chipurile identității incerte, dereglate din pricina fricii de umanitate. Până și secvențele erotice - amendate, în 1982, ca triviale - nu sunt altceva decât transcrierile vag poetice ale unei femei căreia i se amână, patologic, metamorfoza frumuseții (Fereastra). Împlinire ce are rădăcini în temerile fetiței captive într-o familie anapoda, lipsită de șansa refugiilor. Familia șvabă face baie în aceeași apă (Baia șvăbească), e sursă de legende
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii vor fi martorii unei naratoare ce expune cu luciditate eșecurile unei ființe care se mulțumește cu puțin dar nu primește nimic. Fără a atinge frumusețea stilistică și subtilitățile poetice din volumele de mai târziu, Ținuturile joase atestă o primă etapă în scrisul Hertei Müller în care visceralităț ile privilegiază construcții metaforice fragile. Neconcludente, aici. Presată de urgența conceptelor de frică și însingurare, de febra începutului, scriitoarea mizează pe aliajul
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
București și a primit recent titlul de doctor honoris causa al Universității din Cluj-Napoca. George Banu: Spectacolele tale se joacă peste tot în lume, dar ceea ce surprinde este constanța cu care continui să scrii texte ce seduc în măsura în care îmbină demersul poetic al teatrului cu gândirea teoretică. Cărei nevoi îi corespunde acest exercițiu constant? Spectacolele dispar, dar cărțile oamenilor de teatru devin, în timp, adevărate „locuri de memorie”. Eugenio Barba: În tinerețe, aveam multe incertitudini, pe unele le mai am încă, fiindcă
George Banu în dialog cu Eugenio Barba by Liana Lăpădatu () [Corola-journal/Journalistic/3845_a_5170]
-
promovată de mult hulita publicație clujeană și de redactorii ei, avându-l vârf de lance pe A.E. Baconsky, la care se adaugă și bucureșteanul Petre Stoica, și el un cal de bătaie pentru apărătorii imperativelor ideologice, fisurează serios peisajul poetic dominat de proletcultism, forțând o deschidere către modernitate. Chiar și atunci când a fost constrâns să abordeze, accidental, teme oarecum conjuncturale, Grigurcu a experimentat, din punct de vedere stilistic și al limbajului, o scriitură altfel decât cea agreiată de cenzură și
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
trebui să aștepte până în 1968 ca să-i apară prima carte, deși debutează în presa literară, și tot în „Steaua”, înainte de 1960. Critica de susținere, din păcate, sare peste ei, socotindu-i periferici, nu-i include în fenomenul novator de explozie poetică al momentului. Îi adoptă fără ezitare, pe de altă parte, pe tinerii Ioan Alexandru, Adrian Păunescu sau Ana Blandiana, salutînd discursul lor energic, spontan, direct, de o intensitate adolescentină în trăire și exprimare. Revendicată de la modele avangardiste autohtone și occidentale
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
intensitate adolescentină în trăire și exprimare. Revendicată de la modele avangardiste autohtone și occidentale, încă de la început, Gheorghe Grigurcu alternează suprarealismul cu absurdul, notația cotidiană cu imaginarul, concretul obiectual cu abstractul de sorginte speculativă, transparența cu hermetismul, dovedind, într-un spațiu poetic cu subtilitate și inventivitate configurat, o capacitate neobișnuită de sinteză a tuturor „ismelor”. Pe unele le-a preluat și asimilat (tehnicile suprarealismului, de exemplu), pe altele (onirismul, textualismul, postmodernismul etc.) le-a descoperit el însuși, instinctul său creator plasându-l
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Uneori, la o lectură de suprafață, fără să se înțeleagă că-și pierd autenticitatea, pot să pară totuși absconse, dificile, tributare unei voite încifrări a sensurilor. Alteori, noțiuni banale, de o concretețe raportabilă la un cod lingvistic tern, fără nimic poetic în sine (firide, uragane, mâțișori de salcie, mărgele, cadavre de măgăruși, buzunare rupte, leagăne, dulapuri. pușculițe, monede, topoare, mâneci bufante etc.), sunt convertite în metafore și comparații memorabile, care ies din logica normalității, dobândesc o altă identitate decât cea inițială
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
și aerul peste casele periferiei împovărat/de omătul aproape imobil al lacrimilor”. Gradul de dificultate de care vorbeam dispare, gravitatea temelor, a ideilor și încărcătura emoțională barează artificiul și barochismul verbal. Gheorghe Grigurcu este poetul român în consens cu tendințele poetice europene cele mai marcante. Formula pe care o practică, pentru a mă referi la câțiva poeți francezi, se arată la fel de singulară, în ce are definitoriu, ca aceea a lui Rene Char, Henri Michaux sau Michael Deguy. Excesul de concentrare și
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Victor Felea, Petru Poantă etc.), statutul său de poet reprezentativ pentru poezia românească din a doua jumătate a secolului douăzeci, cu merite certe la înnoirea ei, încă așteaptă să fie consolidat. În special cei tineri întârzie să descopere o operă poetică de dimensiunea unui bazar imens și miraculos, tipărită recent în două tomuri ce depășesc o mie de pagini, în care acționează „micul motor al esenței de dincolo”. Revelația finală e că poetul nu este altcineva decât cel ce „sfredelește” continuu
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
Finalul cărții are el însuși sunetul unui poem apocaliptic despre moarte, aglomerând secvențe evocatoare și descriptive - delirul lui Teofil, care sfârșește luptându- se cu morții și cu demonii. Teofil și câinele de lemn este, așadar, o proză atipică, cu rezonanțe poetice, fantastice și onirice, care prilejuiește pagini de mare frumusețe literară. Deși nu scapă de unele neglijențe stilistice, datorate grabei, ea reprezintă - după romanul Întâmplări la marginea lumii (2007) și volumul Două povestiri (2010) -, probabil, cea mai bună carte de proză
O proză atipică by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3858_a_5183]
-
paisprezece”. (Trebuie să menționez interzisă, cenzurată? Activitatea lui de pentru ca acesta să se refacă, aici că Ilie Torouțiu a petrecut, jurnalist a avut aceeași amploare ca chipurile. La întoarcere, poetul vrea să împreună cu soția, mai multe veri la opera lui poetică. Dar publicistica lui a vină la București, dar Maiorescu îl ține Domneștii de Argeș, îndrăgostiți fiind fost total interzisă, după cel de-al doilea departe. Eminescu îi cere cu insistență de pitorescul locului și de firea război mondial. Efectele acestei
Mihai Eminescu - Patriot şi Martir. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ion C. Hiru () [Corola-journal/Memoirs/87_a_69]
-
trebuie că sunt niște zei. Pisica gândește: mă hrănesc, mă protejează, mă iubesc, trebuie că sunt o zeiță”. Lord Byron credea despre câine că are toate virtuțile omului și nici unul din viciile lui. Iar Virginia Woolf era convinsă de modul „poetic” în care câinele îl privește pe om. Fără a face inventarul complet al opiniilor, nu putem trage nici o concluzie în legătură cu ce preferă scriitorii: câinii sau pisicile.
Câinii și pisicile scriitorilor () [Corola-journal/Journalistic/3864_a_5189]