5,976 matches
-
Student în vacanță, în urmă cu 16 ani, pe la ceasul acesta, mergeam împreună cu Eusebiu Camilar la Chilișeni, la hramul de Sfînta Maria. Nu mergeam la cineva anume, ci de dragul plimbării. Am pornit la amiază, am urcat Oadeciul, am străbătut Poiana Popii, am ieșit în șoseaua care duce de la Suceava la Liteni, și ne-am îndreptat către tăpșanul din centrul satului unde cîntau urmașii vestitei bande a lui Sînescu. Azi, stau aci, în Bacău, și dispoziția mea e cu totul diferită de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mea, o ființă măruntă, devenită femeie fără voie, care are o fată din flori. Aceasta dormea înfășurată în niște cîrpe, pe pat. Aurica mi-a spus că a fost de curînd la Valea Glodului - dar nu și de ce -, „la un popă care știe tăti celi”, faimos prin vindecările sale miraculoase: ultima, un copil mut, cu părinți medici. N-am insistat să aflu mai multe, din jenă. Mătușa mi-l creditează și ea, indirect, povestind cum a scăpat de gîlci. La 14
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
etc., fără teamă că se repetă și se banalizează cu fiecare nouă apariție în public. Deși nu lucrează la „Propagandă”, O.V. aparține tipologiei activistului (ce-i drept, unul mai comod, mai astenic). În alte vremuri ar fi fost, probabil, popă și folclorist diletant, membru al PNȚ ori al Ligii Creștine, ar fi îmbrăcat la ocazii costumul național și și-ar fi pus în piept fundă tricoloră. Acum, în afară de faptul că e poet, „întîmpină”, în felul său, „timpurile noi”, e membru
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sărbători 20 de ani de la apariția revistei, m-am gîndit la bilanțul propriu pentru acest interval. Ce aș fi putut să fac și ce am făcut? Provincia - constat - nu respectă distincția lui Creangă: dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să citească. Nici regimul acestor ani n-a ținut seama de ea. N-am fost privilegiat, n am fost considerat popă. Am fost re-writer, „am făcut autori”, am vegheat la prestigiul unor autori adevărați, ferindu-i de ridicolul unui lapsus
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fac și ce am făcut? Provincia - constat - nu respectă distincția lui Creangă: dacă-i cal să tragă, dacă-i popă să citească. Nici regimul acestor ani n-a ținut seama de ea. N-am fost privilegiat, n am fost considerat popă. Am fost re-writer, „am făcut autori”, am vegheat la prestigiul unor autori adevărați, ferindu-i de ridicolul unui lapsus, al unei greșeli în dactilogramă, al unui enunț lipsit de argumentație, am fost exploatat ca „lector” sau trimis, la fel ca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui era un amărît de preot care aluneca pe panta declasării. Se îmbăta des și era ridiculizat de tovarășii de pahar. Odată, chiar un frate de al lui N.B. și-a bătut joc de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene. Strînsă repede, lumea făcea haz. Cînd s-a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a bătut joc de el. În ziua aceea, pe cînd popa dormea țeapăn de beat pe marginea unui șanț, l-a mînjit pe față cu smoală și i-a lipit pene. Strînsă repede, lumea făcea haz. Cînd s-a trezit, popa a fost șocat de spectacolul propriei decăderi. De atunci, s-a pocăit și s-a îndreptat definitiv. După cîtva timp de la această întîmplare însă fratele lui N.B. a avut pierderi grele în gospodărie, apoi i s-au îmbolnăvit, pe rînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui exprima numai silă și sarcasm, întrerupte doar de satisfacția descoperirii unor greșeli în articolele celor care ocupă - după părerea sa - unul din locurile ce i s-ar cuveni. La o eventuală (deocamdată, improbabilă) avansare, pe nu puțini i-ar „popi”, după vorba Lăpușneanului. *Mă atrag notele imprimate cu petit. De fiecare dată știu că acolo e ceva „tare”: un atac, o precizare, o împunsătură. Aceia sînt cvadrații cei mai fierbinți. Cum am presupus, Gorbănescu m-a chemat să discutăm despre
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lăsat rîndul care trebuia scos la corectură, astfel că finalul cronicii pare scris de un bîlbîit. Sună ca un pick-up la care acul s-a împotmolit și nu mai poate sălta la șanțul următor. *Crăciunul e aproape așa cum îl prezintă popii: zi de armonie între cer și pămînt, de pace între oameni. Așezat lîngă radio, ascult colinde românești și mă uimesc de varietatea lor și de frumusețea unor versuri. Crăciunul e sărbătoarea pe care o simt mai deplin decît Paștele; acesta
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și aproape exaltat de amintirea propriilor acte curajoase din trecut. N-am reținut totul, deși merita. A optat să fie activist, ca să nu ajungă în „pătura prăfuită a intelectualilor”. Dar, bagă el seama retrospectiv, „în timp ce noi duceam muncă politică, fiii popilor, ai doctorilor etc. Învățau la facultate, și azi ne conduc”! Mi-a descris cîțiva activiști din epoca formării sale, exemple de prostie, ipocrizie și șmecherie: Trifan, Pahonțu, Calimandric. Într-o ședință, primul i-a reproșat că referatul pe care-l
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
latura dinspre interior a raclei erau mai mulți credincioși, indistincți în smerenia lor, în afară de un cuplu de tineri, pe care îi voi reîntîlni și în capelă, unde au format din lumînări aprinse numele lor: Tina + Costel. La căpătîiul Sfîntului, un popă pleșuv, palid, obosit, spovedea și dădea sfaturi celor care le solicitau. Încasa bani pentru serviciile sale, lucru care nu mi-a plăcut! Neîndoielnic, toți cei veniți la Sfînt au o suferință, o doleanță, o speranță. Unii și-au trecut-o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
poetesei L.M., fostă elevă de-a sa la Liceul Pedagogic, nevasta milițianului din comună. După ce a mîncat și a băut bine, A. s-a lansat în apostrofări și aprecieri ofensatoare la adresa unora de față și a altora absenți. Fiu de popă, nu știe, pare-se, că „la ospățul vinului” nu trebuie să „mustri pe aproapele tău”. Despre el (Neagu), de pildă, a spus că e un „prost etern”! A trecut mai bine de o lună de la această întîmplare și încă nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am sfătuit. Avea o față hirsută, purta căciulă și pufoaică. M-a privit cu recunoștință și mi-a întins mîna. I-am întins-o și eu, dar numai pentru o clipă, căci a vrut să mi-o sărute, ca la popi. Am plecat, iar el a rămas pe loc. N-am apucat să fac cinci pași, și a început să strige după mine: „Un om bun, un om de treabă, un om gospodar (sic!)!” Mai mulți curioși au ieșit pe balcoane
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
afirma În 1904 că se plângea că nare venituri. A plecat după aceea la Dorna. A avut copii: Ion Lovinescu, ing. silvic la Bicaz (să fi avut 40-50 de ani În 1941 când l-am cunoscut); Vasile Lovinescu - Vasilică a Popii, rămas agricultor, om Înalt, bine legat, chipeș, plin de sine și o fată - Lența rămasă nemăritată. Acest Vasile Lovinescu a avut copii: Adrian L. medic C.F.R. Iași (În prezent decedat); Vasile L. Învățător la Rădășeni, bine pregătit dar În 1948
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cazul. Azi 1.III am primit ilustrata suceveană cu vestea bucuroasă, că veniți și pe la Bft.; de aceea Închei această scrisoare În așteptarea Dv. să v-o dau personal. Salutări amicale d-lor Prof. Popa și Tatos. D-lui Prof. Popa Încredințați-i ce socotiți, din cele trimise, că l-ar privi. Toate urările de bine celor dragi ai matale. Cu salutări amicale, V. Tempeanu 34 Bft. 9 martie 1972 Iubite domnule Dimitriu, Trimit În acest colet 2 cutii de „Purinor
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
15 aprilie, pentru ca după data aceea să Împânzim lumea după imagini. și-acum câteva precizări: Târg (iarmaroc) la Fălticeni, la jumătatea secolului trecut (stampă, desen, aquarelă sau lucrare plastică mai nouă, dacă nu-i altceva!). Unde a fost „fabrica de popi”? - mai este pe undeva vreo imagine a ei? Sunt cărți ale școlii, pe la vreo biserică din oraș? Mă opresc aici, Îngrozită că v-aș putea supăra cu Îndrăzneala mea. Vă dorim toate cele bune și vă rugăm să ne iertați
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
alte lucruri făcute de aceștia. În concluzie, tot muncitorul este vinovat. Acești muncitori care au fost nemulțumiți de hotărârea comisiei s-au dus la audiență la directorul general Tănase, iar acesta i-a dat afară spunând că el nu e Popă, să-i asculte, să plece, că nu are ce discuta cu ei. Și acum un caz și mai tragic. La Tripoli s-a defectat o stație de betoane. Trei muncitori au fost trimiși pentru depanarea stației. Acești muncitori au lucrat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de ceea ce mi se întâmplase. Plutonierul Petre m-a asigurat atunci că a făcut-o din ordinul comandantului Jilavei, colonelul Feciar, și al comandantului Vasile Gheorghe, că, dacă i se dă ordin, mă calcă în picioare până voi da ortul popii. De altfel, plutonierul Petre, cu alți gardieni (Sabău, Amariuței, Ocnașu etc.) au făcut parte din acel celebru decor de aur de la Jilava, specializat în torturarea deținuților (și chiar omorârea lor) până la decretul din 1977, când torturile și bătăile și-au
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
au procedat de s-au oprit cu procreația? Dar ceilalți demnitari din cetate, care nici ei nu strălucesc prin hărnicie? Dar tânărul Nicușor? în escapadele lui cu cadânele, acestea aveau anticoncepționale sau le dădea el? Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa, spune bietul român. Dacă vreuna a rămas gravidă, cred că nu au lăsat-o să se arunce de la fereastra fabricii de textile, măcar din respect pentru o meserie avută de mamă, înainte de a urma
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cu procreația? Dar ceilalți demnitari din cetate, care nici ei nu strălucesc prin hărnicie? Dar tânărul Nicușor? în escapadele lui cu cadânele, acestea aveau anticoncepționale sau le dădea el? Să nu faci ce face popa, ci să faci ce zice popa, spune bietul român. Dacă vreuna a rămas gravidă, cred că nu au lăsat-o să se arunce de la fereastra fabricii de textile, măcar din respect pentru o meserie avută de mamă, înainte de a urma studiile în familie. Pe timpurile acelea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
român, a slujit România, iar noi vom respinge cu hotărâre orice denigrări sau răstălmăciri ale adevărului în cazul părintelui Mihai Radu. Ne e rușine de răspunsurile impertinente și subintelectuale pe care le-am primit din România, de genul: «Noi avem popă, voi aveți preoteasă, să vă cânte ea!». Noi, credincioșii de rit ortodox, români și de alte naționalități, din Danemarca și Suedia, vă asigurăm că vom continua lupta pentru reîntoarcerea preotului Mihai Radu la locul de onoare și cinste care i
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
n-am făcut. Am plecat de dimineață prin oraș. Era o zi de sărbătoare însă țin minte că unele oficii lucrau. Afară era cald și frumos. Valeriu a luat cheta și eu medalioanele apucând pe Schitu Măgureanu, am trecut pe Popa Tatu, Piața Buzești și împrejurimile Gării de Nord. Lumea când ne vedea ne ocolea cât putea. Cei care erau surprinși drept în față nu ne mai puteau evita și de rușine dau câțiva lei. Când auzeau că e vorba de căminul de la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
amenințările armelor, nici amăgiți de promisiunile procurorului. Au pornit la luptă pentru alungarea lui Carol al ll-lea și n-au cedat decât atunci când au auzit că acesta a abdicat. 0 altă echipă a ocupat Palatul Telefoanelor din Brașov, condusă de Popa Nicolae și Nicolaie Crăcea de la Teleorman. Clădirea are două intrări. Pe una a intrat Nicolae Popa cu legionarii avuți la dispozițle și pe alta Nicolaie Crăcea cu teleormănenii lui. La ambele intrări erau de pază posturi militare duble. Nicolae Popa
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
De astă dată pe străzi era mai multă lume și însuflețirea creștea. Trecând prin fața Palatului Telefoanelor, ocupat de legionari, ai noștri erau la ferestre, și salutându-ne cântau și ei. Între cei care au apărut la ferestre am recunoscut pe Popa Nicolae și Crăcea Nicolae de la Teleorman. Am trecut apoi pe strada Lungă spre gara Bartolomeu, până la cazarma din apropiere. Acolo au căzut, mușcând cu dinții din caldarâm, camarazii noștri Sultan Donat și Constantin Seceleanu. În fața petelor de sânge am făcut
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a celui mai prețios capital „omul”, brevetează ceva nemaiîntâlnit în istoria penitenciară: Cazimca așa cum o numește Marcel Petrișor în „Secretul fortului 13 Jilava” sau Corabia morții cum a botezat-o părintele Calciu Dumitreasa sau Secția de exterminare cum îi spune Popa Aurel (Popicu), toți trei locatari, ani de zile, ai acestui sinistru loc de detenție, construit anume pentru a distruge ultimele urme ale „crimei secolului XX, reeducarea de la Pitești, Gherla, Canal,”, capodopera regimului comunist. Subsemnatul, am avut fericirea sau nefericirea de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]