60,135 matches
-
nu, ce exemplu să ia de la voi ceilalți? Mai gândiți-vă! Când să mai trecem?... Mai treceți! - a răspuns Costăchel, simțind că i se urcă sângele la cap... Întreaga delegație a făcut stânga-mprejur, ca la o comandă... Daurel a pornit tropățel mai departe... Ei, Petrache! Ți-au plăcut? Ce să-mi placă? Stăpânul, dălcăușii și trepădușul. Fii mai limpede, că n am priceput nimica. Apoi îi simplu. Stăpânul îi Tașmău. Dălcăușii îs Chersân și milițianul, iar trepădușul îi Daurel. Măi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plugurili în ogorul întovărășiei noastre - a precizat Chersân. Spusa lui Chersân a provocat din nou rostogolirea - în găvane - a ochilor lui Tașmău, care păreau să spună: „Întovărășire, dobitocule! Nu întovărășie.” Costăchel a privit scurt la Petrache, a tușit și a pornit să vorbească: Păi cine nu vă lasă să intrați cu plugul în ogorul întovărășirii voastre? Noi nu vă oprim. Din partea noastră puteți intra și mâine, dacă-i vremea bună... Noi am venit să vă întrebăm cu vorbă bună - a apăsat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
partidului dumneavoastră. Nu oprim pe nimeni să intre în întovărășire. Am spus doar că noi nu intrăm. Și atât! - a pus lucrurile la punct Costăchel. Atunci noi plecăm! Dacă vă răzgândiți, știți unde ne găsiți - a încheiat vorba Tașmău. Au pornit spre poartă în șir indian, în ordinea importanței. Daurel - împins de cine știe ce resort intereior - s-a întors din drum... Hai, măi nea Costache! Dă cererea ceea și gata! Ce atâta vorbă? Ce-ai spus?! - a strigat din răsputeri Costăchel, sărind
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Costăchel a rămas în prag, lăsând gerul să-i răcorească fruntea. Ardea ca un vulcan! Ce au vrut de la tine, Costăchele? - a întrebat Măriuca. Costăchel s-a lăsat să cadă pe laița de lângă sobă și - oftând ca un înjunghiat - a pornit să depene discuția avută cu securistul. Și ce-i de făcut? - a întrebat ea îngrijorată. Nu mă las eu călcat în picioare de bolșevici! Mă duc să vorbesc și cu Petrache!... Costache! Află tu că eu îs mai sărac decât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cunoaștem de când țineam dugheană... Că altfel... Noapte de noapte, lumina tremurătoare a farurilor mașinilor securității măturau omătul ulițelor satului... A doua zi, câte unul din săteni spunea șoptit: „Știi? L-o rădicat pe... ” „De ce?” „Cine să știe?” În noaptea aceea pornise o ninsoare ca de basm. Părea că odată cu fulgii, peste sat cobora o liniște sfântă... Părea numai... Hai la culcare, Costăchele! Îi târziu! Stai așa pe întuneric de atâta vreme!... Costăchel ședea la geam, sprijinindu-și coatele pe pervaz. Privea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în mână, omul privea descumpănit în toate părțile... Deși adus de umeri, părea totuși înalt. „Ce-o fi cu omul ista? O fi unul din cei nou veniți repartizat la mine în formație?” Cu aceste întrebări în minte, Costăchel a pornit într-acolo. Pe măsură ce înainta, ceva din înfățișarea omului îi spunea că l-a mai văzut undeva... „Unde? Când? Cine-i?... Roiul de întrebări i se învârtea în cap, amețindu-l. S-a oprit, cu gând să le ordoneze. Fără un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înainta, ceva din înfățișarea omului îi spunea că l-a mai văzut undeva... „Unde? Când? Cine-i?... Roiul de întrebări i se învârtea în cap, amețindu-l. S-a oprit, cu gând să le ordoneze. Fără un răspuns limpede, a pornit din nou... Un pas... doi... și a rămas cu respirația oprită... „Aista-i Filip!... Brad Filip!... Nuuu!! Nu se poate! Ce caută el aici?”... Din doi pași a fost lângă el. Filip! Bradule! Tu ești? Ce cauți aici, dragule?! - a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gemând: Oh! Doamne! Unde trebuie să-mi întâlnesc fratele... Costăchele, băiatule! Cu ce am greșit noi în fața lui Dumnezeu, ca să ne întâlnim doar în Infern? Au rămas îmbrățișați o vreme, cu lacrimile șiroind pe obraz. După un timp, Filip a pornit să vorbească: Din țarcul de unde se face repartiția mi-au spus: „Te duci în baraca șapte și te prezinți la șeful formației, Vultur Costache.” La auzul numelui, mi s-a oprit răsuflarea.„E o asemănare de nume. Nu poate fi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
comun și Costăchel - cu îndreptățită curiozitate - l-a întrebat: Cum ai ajuns aici, Filip dragule? Aceeași întrebare îmi ședea și mie pe limbă. În cazul meu nu le-a trebuit prea mult timp pentru a mă băga la bașcă - a pornit Costăchel să depene nenorocirile prin care a trecut până ce a ajuns acolo... Ce faceți, huhurezilor? S-a umflat orzul în voi și nu aveți somn? Stingerea!!! - a răcnit ca scos din minți gardianul. Cei trei au continuat să vorbească, în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Nu mai înjura, Petrache. Îți răcești gura degeaba. Pe aiștia nu-i poți da jos decât cu pușca. Cu vorba nici gând... Uite-te la mine. Eu îs mai breaz? Am noroc de ciomagul ista din mână, că altfel... Au pornit călcând anevoie prin colbul șleahului... Pășeau în tăcere. Țăndări de gânduri - ca niște străfulgerări - îi treceau prin minte lui Costăchel... „Săracul Filip... O rămas pentru vecie acolo în pustietatea ceea. N-o avut parte măcar de o lumânare la căpătâi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
impresionată cât de bine pronunțați chiar unele cuvinte care prezintă o oarecare dificultate. O pădure de mâni ridicate voiau să anunțe că ei au primele noțiuni ale acestei limbi încă din clasa a II-a. Simona a zâmbit cu înțeles. Pornea la drum pe un teren defrișat. Primul an de stagiu îl parcurse cu greutățile inerente oricărui început. S-a acomodat cu elevii, cu colectivul didactic, cu orașul și oamenii lui... Trecu cu pași mai mici sau mai mari peste toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
puține și care nici nu se oprea la toate casele cu copii cuminți și ascultători. În trimestrul al II-lea, care este cel mai prolific pentru elevi și profesori, Simona, care avea de parcurs o cale destul de lungă până la școală, pornea din timp la drum prin troiene, cu Crivățul în spate, simțind din plin săgețile de gheață ale iernii. Iarna trecea greu, anevoie, dar trecea. Veneau Babele. Or fi ele aceste zile nesuferite, când Babele își leapădă cojoacele pline de zloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
un asfalt obișnuit sau covoare de lumină. Era fericită. În fine, era fericită! Putea să se îmbete cu minunile dăruite de luna mai. Spera să fi primit în această primăvară cel mai generos cadou din viața ei... Speranțele ei deja porniseră la drum... Cu această certitudine, intră în garsoniera sa care i se păru acum un palat. Atingea obiectele ivite în cale, care nu demult i se arătau fade, reci și insipide, dar care acum îi apăreau sub alte fațete, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Nechezol, denumire ironică dată unui înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez pentru Margo, că nu e zi să nu-mi calce pragul. E de ajuns să răsucesc un buton și pornește banda magnetofonului de te miri când a avut timp să acumuleze atâtea știri! Prin ea am tot orașul la picioare. Apoi spuse: Ce-ai zice și de o țigară? Dacă e bună! Extra! Îi arătă un pachet de Pall Mall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pentru a privi în toate părțile, având strania senzație că este urmărită de mai multe umbre nedefinite. Erau cu siguranță ideile care-i fuseseră inoculate obsesiv de cei din jur și care acum luaseră înfățișări înspăimântătoare. În cele din urmă, porni cu pași șovăielnici către ușa care despărțea lumea ei de cea a bunilor săi părinți. Puse mâna pe mâner, o deschise și... intră! 2 C ând Simona păși peste prag, în față îi apărură părinții ei care tocmai luau masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
obrazul meu niciodată în viață... niciodată, auzi! Niciodatăăăă!... Simona simți din plin această lovitură. O durea cumplit inima, pieptul, sufletul, totul, totul. Nimic nu mai putea fi ca înainte. Se ridică, își luă poșeta, își puse pardesiul pe umeri și porni spre ușă. Cu fața scăldată de lacrimi reuși să șoptească printre sughițuri un rămas bun ce se topi în incinta care se întunecase de-a binelea: Sărut mâna mamă, sărut mâna tată... Dar cei doi se văzură alungați, cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
bune pe peronul aproape pustiu, până să prindă trenul de care avea nevoie. Tot timpul, derulă filmul întâlnirii cu părinții și le dădea într-un fel dreptate. Din multele drumuri care-i întâmpină pe oameni la răspântiile vieții, ea nu pornise oare pe un drum care nu era al ei? Se temea de îndoiala care înmugurise, făcând eforturi de a o înlătura prin toate mijloacele. 3 A nul școlar se apropia de sfârșit. În întreaga școală se simțea febra pregătirii marelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
o condamnată, chiar dacă hainele ei vărgate erau invizibile pentru că îi acopereau doar sufletul. Ridică dealul pe care i-l arătase șoferul, dar ca să ajungă în sat, mai era ceva cale. Simțea că drumul o obosise. Făcu un scurt popas, apoi porni din nou, de această dată urmărind o cărăruie care șerpuia pe marginea șanțului ca o curelușă. Ajunsă la școală, fu primită de directoare, care îi detalie tot ce o putea interesa pe Simona despre această instituție de învățământ. Școala funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și începea să muște din ceea ce era cândva tihna unui cămin liniștit, bine rostuit, în care lumina intra prin toate ferestrele. 5 T recuseră aproape patru ani de când Simona nu călcase pragul casei părintești. La scrisorile scăldate de lacrimi ce porneau către mama și tatăl ei, nu primea nici un răspuns, de parcă ar fi pus aceste misive într-o pubelă, nu în cutia poștală. Mama îi scrise și ea o vreme, rugându-l pe Costache să-i ducă scrisorile la poștă. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cele mai alese îngrijiri. Nu mult timp după primirea acestei scrisori, la care Simona plânse din belșug și se zbuciumase multe nopți la rând, o telegramă o anunța că mama ei decedase. Atunci își luă băiețelul în brațe și o porni spre gară, fără prea multă pregătire. Când ajunse în dreptul casei de care se simțea legată cu toate fibrele ființei ei, văzu multă lume adunată în curte. Era chiar ziua înmormântării. Auzea de dincolo de poartă glasul preotului care săvârșea probabil ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în dreptul casei de care se simțea legată cu toate fibrele ființei ei, văzu multă lume adunată în curte. Era chiar ziua înmormântării. Auzea de dincolo de poartă glasul preotului care săvârșea probabil ultima slujbă, prohodul cum se spune, înainte de a o porni pe mama sa pe drumul fără întoarcere. Nu îndrăzni să intre în curte, de frică să nu fie supusă umilinței de către tatăl său, care era sigură că n-o iertase de vreme ce nu dăduse nici un semn de viață atâta timp. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
văzduhul, îndreptându-se spre cuibul ei, semn că venise noaptea și se cuvenea ca Simona să părăsească și ea cimitirul pentru a nu-i tulbura liniștea și somnul măicuței ei dragi. Reculeasă, Simona îl luă pe Răducu de mână și porni așa fără țintă. Pe drum se gândi să înnopteze la Nana Floarea. La ora aceea, nici nu știa dacă avea un tren potrivit să se întoarcă în orașul bucuriilor și pătimirilor ei. Și Răducu era extrem de obosit. Nana Floarea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
în lipsa ei, despre dorința nestăvilită a mamei ei de a o revedea și despre mânia cătrănită a tatălui care nu găsea în sufletul lui loc să deschidă o poartă spre iertarea de care Simona avea atîta nevoie. A doua zi porni spre gară. Se urcă în tren și duse cu ea parcă toate durerile la care se adăuga cea mai cumplită dintre toate: pierderea mamei sale. Refuzul tatălui său de a-i îngădui să o însoțească pe mama ei pe ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
spuse un sărut-mâna, în care plana o umbră de vinovăție nemărturisită și plecă. Doina auzi doar mașina demarând, dar renunță de a o urmări. Se pregăti să plece la coafor. Își luă poșeta, controlă dacă are cheile de la intrare și porni. Călca pe trotuar având strania impresie că sub pantofii ei se auzea un geamăt surd. Întâlnirea cu o colegă, ce urma același drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
acasă. Încercă o dată, de două ori, de trei ori, nimic. Ori Doina decuplase telefonul, ori nu mai era nimeni acasă. Ieși din cabinet și întâlnind-o pe asistenta șefă îi comunică din mers: Lipsesc zece minute! Urcă în mașină și porni spre casă. Cu gândurile împrăștiate, atenția îl părăsi pentru o fracțiune de secundă, fiind la un pas de producerea unui accident. Norocul lui că celălalt conducător auto, mai atent, evită coliziunea. Se alese cu o înjurătură citită pe buzele acestuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]