5,618 matches
-
împotriva multor prejudecăți, așa cum și literatura pe care o fac și încerc să o așez într-un raft vizibil, am făcut-o împotriva unor imense prejudecăți, pe care, de la o vreme, nici nu le mai bag în seamă, pentru că acele prejudecăți, evident, nu mă reprezintă pe mine ci pe acei care le emit. Că unde există prejudecăți nu există loc de judecată de valoare. Prin urmare, dacă e să iau în serios întrebarea ta, nu am ajuns la "nivelul de sus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un raft vizibil, am făcut-o împotriva unor imense prejudecăți, pe care, de la o vreme, nici nu le mai bag în seamă, pentru că acele prejudecăți, evident, nu mă reprezintă pe mine ci pe acei care le emit. Că unde există prejudecăți nu există loc de judecată de valoare. Prin urmare, dacă e să iau în serios întrebarea ta, nu am ajuns la "nivelul de sus al tuturor posibilităților personale". Am încă rezerve imense pentru a ajunge și acolo. Da, dacă e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conformismul artistului care se raportează la social, la conveniențe? O veche cugetare spune că "Nebunul se consolează cu trecutul, prostul cu viitorul, înțeleptul cu prezentul". Tu, văd, mă pui la grea încercare. Nebunia în artă face și ea parte din prejudecata multora care, ratând, fie viața, fie opera, au dat-o, nu neapărat din voia lor, ci din cauza contextelor sociale în care trăiau, pe calea nebuniei. Exemplele celebre de artiști nebuni sunt cu duiumul. Opera multora a rămas posterității nu ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
la momentul în care Gheorghe Grigurcu primea premiul "Nichita Stănescu" al "Serilor de poezie de la Desești" pentru întreaga sa operă poetică...! Cavalerul viu își înclina, astfel, sabia sa cu care duelase, cândva, cu aplomb, în fața cavalerului mort. Învinsese noblețea. 2. Prejudecata formulată de George Călinescu, cum că în fiecare critic zace un poet ratat, ne-a făcut să ne uităm printre degete spre opera poetică sau opera pur scriitoricească a criticilor români, încercând să înțelegem "mecanismul ratării". Dar "divinul critic" n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înnoire a lirismului de la noi și de aiurea. Din păcate, ne-a lăsat teza didacticistă, perimată, mai cu seamă în perspectiva evoluției modernismului, bizuit pe creatori plurivalenți, a incapacității de comunicare critică a unui poet cu alt poet. E o prejudecată, după cum se vede cu ochiul liber, încă îndărătnică. În zadar E. Lovinescu și G. Călinescu au deplorat deprinderea conștiințelor critice de a vedea doar unul din aspectele creației lor, cel critic, lenea de a-și ridica privirea asupra întregului acesteia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și ești la discuțiile (uneori isterice!) despre modernitate și postmodernitate, la șocurile teoretice la care sunt supuse operele unor contemporani...? În care curent literar sau în care "tendință literară" ți-ar plăcea să fii încadrat? M-am jucat întotdeauna cu prejudecățile. M-am ținut deoparte de polemicile, dezbaterile deseori sterile, infatuate, livrești sau dirijate. Mi-ar plăcea să fiu citit, stimulat de public și neîncadrat. Se vorbește, în perspectiva globalizării omenirii, de un "sfârșit al istoriei". Crezi că arta (literatura) va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
simțit mai puțin "jenat" că sunt român ori de câte ori am călătorit în Japonia sau în Statele Unite. Cum în aceste zone ale lumii nu se știe absolut nimic despre România, și nici cerșetorii de origine română nu sunt vizibili, nu există nici o prejudecată legată de români. Când spun în Franța că sunt român există riscul ca pe fața interlocutorului meu să tresară un mușchi. În Statele Unite sau în Japonia fețele rămân sincer impasibile, pentru că în fața acelor oameni contezi tu ca individ și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Timpului, pe care vinul are în cel mai înalt grad. Vinul este "despre" eternitate, drogul este "despre" clipa care trece. Cartea mi-a adus satisfacția de a reciti literatura română de la un cap la altul și de a demonta câteva prejudecăți, aparent, foarte trainice. Cum ar fi, de pildă, mitul "berarului" Caragiale. M-ai surprins, plăcut, cu anunțarea unui roman, la care lucrezi. Am și citit câteva fragmente, în reviste. Ce te-a determinat să iei calea prozei? Nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Păun. La fel sau altfel spuse * Păcală s-a făcut director de bancă, iar Tândală a devenit depunător. * Ca să poți fura, trebuie să ai ce și de la cine. * Negustor cinstit încă nu s-a dovedit. * Hoțul neprins tot hoț rămâne. * Prejudecățile nu sunt judecăți care le preced pe altele. * Automatismele nu țin de mecanică, ci de deprinderile omenești. * Unii medici îi tratează pe pacienți cu indiferență. * La terminarea facultății, depun jurământul lui Ipocrit. * Ultimul drum are întotdeauna sens unic. * Toți vorbesc
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
avea conștiința faptului că afirmarea identității naționale se realizează, în primul rând, prin limba și literatura. Și acum, în era informaticii, păstrăm funcția manualului de limbă română și lectură. El trebuie să fie CARTEA, memoria cinstită a expresiei limbii, fără prejudecăți lingvistice, estetice, politice, în stare să asigure coeziunea unei culturi într-o epocă în care ideea de stabilitat eeste tot mai mult amenințată de contradicții, atomizarea informației sau diviziunea muncii. Manualul trebuie să ofere adevărate modele de limbă maternă și
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
puțină dare de mână; erau foarte mulți evrei și ei aproape sau chiar săraci, ambițioși și harnici, doritori să se facă "doctori". Aproape că lipseau fetele; femeia medic avea să apară mult mai târziu, fiindcă la acest fapt concurau atât prejudecățile sociale, cât și modestia veniturilor familiale. Țăranii aveau acces greu, aproape că erau rari excepții mediciniști copii de țărani: "medicina costă scump, cine nu are bani să nu se apuce de ea", spunea unul dintre cei mai mari chirurgi ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
tinerețe împlinit. Din cele spuse până acum, o trăsătură a tânărului Sorin Titel cred că apare în toată limpezimea: trăia intens, cu mari bucurii, cu fervoare, experiențele culturale de tot felul, cu un atașament special pentru acelea care contrariau obișnuințele, prejudecățile, rutina. Îl interesau cel mai mult formele inedite, înnoirile, un apanaj desigur al tinereții, dar astfel a fost și în scrisul său, îndeosebi în primele cărți, care toate îl arată pe Titel foarte preocupat de „sincronizare“, de adoptarea celor mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
lipsă de ziare și reviste, iar acum nici de edituri, gata oricând să pună în circulație, cu mare tamtam, cele mai sfruntate minciuni despre oricine, denunțuri calomnioase, injurii, mizerabile bârfe, sub cuvânt că încurajează absoluta sinceritate, mărturia lipsită de orice prejudecăți. La termenul hotărât, Cezar a venit cu articolul la redacție. Respira greu, era palid și transpirase abundent, deși vremea nu era caldă. — Nu mă simt bine de câteva zile, mi-a spus, și, după un mo ment de tăcere: De
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
a culturii române“. O pagină admirabilă, conținând și câteva ele mente de autoportret moral, este aceea în care M. Mihalaș discută raportul dintre orgoliu și psihologia autorilor de jurnale, în aprecierea cărora mărturisește că a trebuit să-și înfrângă câteva prejudecăți. Am evocat mai devreme momentul venirii lui Marcel Mihalaș, în 1965, în redacția Gazetei literare, angajat de Tiberiu Utan cam împotriva voinței noastre, a grupului tinerilor redactori de atunci, suspicioși față de cineva care ni se propunea „de sus“ și despre
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
alte împrejurări materiale, căci pictura e o artă cosmopolită. Un tablou bun e oriunde bun, în timp ce literatura e mărginită în limitele strâmte ale țării. Dar părintele meu, deși om cult pentru timpul în care trăia, era totuși sub influența vechilor prejudecăți și, prin urmare, în contra unor profesiuni astăzi onorate în toate țările și în toate straturile sociale. Așa, când l-am rugat să mă trimeată în străinătate pentru a învăța pictura, el a sărit în sus: Cum, vrai să te faci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
negentropii, chiar dacă vie, deci autoîntreținută, adică a unui arbore. Dintre “vinovați”, unul - porumbelul - e domestic, altul - bâtlanul - e sălbatic. Fiecare acționează În mediul lui, oraș, respectiv pădure, dar la fel, ca fii ai aceleiași naturi. Ei sunt negânditori, adică fără prejudecăți, și prin urmare firești În acțiunea lor. Poate că degradarea pe care o induc În mediu acești invadatori, care Înseamnă entropizare, firească chiar dacă favorizată, provocată de om, e menită a negentropiza o altă lume, paralelă ori viitoare; cum se cheamă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a acorda școlii și învăța nu pentru a fi util societății, ci pentru a obține note de trecere și a putea dobîndi slujba rîvnită. O altă cauză ținea de modul în care regimul burghez stabilea conținutul învățămîntului, impunînd generațiilor tinere prejudecățile și idealurile sale "reacționare". Generația de mîine este educată în spiritul ideilor de ieri; fiind ruptă de frămîntările "maselor populare", de marile probleme ale prezentului, tînăra generație era nepregătită pentru viață. În sfîrșit, cea de-a treia cauză folosirea unor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
descoperite pe la 1885 (chiar și fotografiile lor, datând din 1946, ar suscita interesul ca exponate de muzeu), ori „cronica apocrifă” a triburilor dacogete, comunicând, în ciudatele sisteme de semne, tradiția lor istorică, sacerdotală și culturală. Și totuși... să privim fără prejudecăți, ca și academicianul Virgil Cândea, care a scris postfața controversatei cărții a lui Dan Romalo, placa notată cu nr 117, reprodusă la p. 150 și explicațiile autorului: „Din iconografia bogată a plăcii se desprinde ca element deosebit de semnificativ - grupul cu
Supoziţii pe colţul unui blazon. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
mintea și în sufletul tinerilor. Ce-o să zică lumea despre hainele tale, despre frizura ta, despre nevasta și copiii tăi, depre casa ta, despre preocupările tale, despre stilul tău de viață? Cred că ar fi timpul să renunțăm la această prejudecată moștenită, care aduce folos doar profitorilor, numiți acum modern „băieți inteligenți”. Această zisă „lume” care ne judecă și se amestecă nedorit și absolut ilegal în viața noastră, nu ne ajută niciodată cu nimic atunci când suntem la greu, nu ne-a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
societățile balcanice, fie de bunăvoie, fie forțat, au acceptat multe lucruri din lumea din afară, trebuie să subliniem că pînă și acolo unde au fost adoptate instituții și idei străine, acestea au fost ulterior modelate și modificate conform tradițiilor și prejudecăților naționale. Firește, elementul esențial al vieții Balcanilor își are sorgintea în îndelungata experiență istorică a oamenilor și în propriile lor reacții unice față de amestecul din afară la care peninsula era atît de vulnerabilă. Studiul de față a fost menit să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din afară și pentru prietenia oamenilor de toată mâna și de orice nație; și neinfestat apoi, cum eram la acea vârstă, de infatuările și intoleranțele proprii unei educații for male, conformiste, exclusiviste și discriminatorii; ieșind, adică, din copilărie fără nici o prejudecată, care, spune Descartes, este, În această epocă a vieții, cea din tâi și cea mai de seamă pricină a erorilor noastre de mai târziu; m-am ales În cele din urmă, și pentru tot restul vieții, cu acel sentiment al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
curios, preocupat totuși de o ambițiune unică: aceea ca să-mi trec neapărat toate clasele liceului, dar În par ti cular, adică cu un minimum de școlaritate - și asta nu la gândul vreunei viitoare cariere În viață, ci dintr-o simplă prejudecată sau conformism de natură mic-burgheză - [să am] măcar studiile liceale terminate, prin 1908, așadar, m-am găsit Într-o dimineață În biroul lui Mihalache Popescu, severul administra tor al Casei școalelor și dispensatorul de taxe al candidaților la examenele date
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
câștigarea și păstrarea a două mii de cititori, care nu sunt chiar cei de pe urmă, și asta numai prin scrisul, adesea anonim, improvizat la un colț de masă, al unor oameni dotați cu un condei În opoziție uneori cu judecățile și prejudecățile alor lor de acasă, ale prietenilor și ale cititorilor. [...] Noua Revistă Română nu voia să fie o publicație magazine, dar nici nu era vreuna cu un program de idei sau de expresie a vreunui grup de oameni care aveau ceva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
neașteptată În gol, de unde peste noi toți, aplecați deasupra, au sărit stropi negri de neant. Dar prietena noastră, Cora Irineu, pierise Înainte să i se poată ajuta.“ [...] Îmi Îngădui să insist că, pentru un bărbat cu sensibi litatea nealterată de prejudecăți, o asemenea predilecție a lui pentru fiicele neamului ales, cu capacitățile lor milenare de pasiune pură, de devotamente totale și de deciziuni eroice, cu excepțio nalele lor aptitudini fizice, spirituale și de imaginație În dra goste și cu posibilitățile lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a fript inima. Că era foc de deșteaptă, n-ar fi fost nimic, multe femei sunt mai deștepte ca bărbații din jurul lor și totuși nu-s luate în seamă. Se spune că obraznicele îi cuceresc ușor pe bărbați. E o prejudecată. Cu tupeu stăpânești un om, dar iubirea e altceva. Femeia aceea cu o față de cal, cu un nas care-i cădea în gură și cu ochi care produceau un soi de mirare hipnotică, fiindcă erau tot timpul umezi și ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]