5,690 matches
-
teatru, eseurile Îi aduc un succes copleșitor În Întreaga Europă, ba chiar și În America, pe care o cucerește Încă de la Începutul anilor ’80 cu un șir de conferințe despre prerafaeliți și estetism, dar și prin faptul că Întrupează fără prejudecăți ceea ce s-ar numi stilul camp, afișare sau doar sugestie a homosexualității. Și totuși, se căsătorește În 1884, fără vreo pasiune, cu Constance Mary Lloyd, a cărei graviditate Îl umple de oroare. Din acea clipă, deși va mai procrea Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În sistemul Doxei, cu cele două fețe ale sale: bunul-simț și simțul comun. La o lectură foarte atentă (și, să o spunem deschis: fără idei preconcepute), Întregul sistem al dandysmului Își dezvăluie treptat zone de o surprinzătoare densitate. Ele contrazic prejudecata după care dandy-i ar fi niște stupide „animale de stofă” ce se privesc cochet În oglindă, filfizoni superficiali și ridicoli. Începând cu textele lui Barbey și Baudelaire, dandysmul se lasă interpretat și ca proiect spiritual (fie că aderăm sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mica scenă publică, nu pe marile câmpuri de luptă. Monotonia, fadoarea, mediocritatea vieții burgheze sunt contestate prin eleganța, imaginația, grația, imprevizibilul stilului dandy, nu prin gesturi radicale: „Dandy-ul sfidează moravurile societății, nu sistemul politic, el contestă relațiile cuviincioase, câteva prejudecăți de bună conduită, nu relațiile care domină repartiția bogăției ș...ț. Dandy-ul se situează Într-un câmp etic și estetic, nu În cel politic”1. Care să fie Însă miza acestor negări, mai intense, mai estompate? Dacă nu răsturnarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să devină Brummell din neputința de a fi Napoleon”, s-a afirmat cu maliție de atâtea ori despre grațiosul elegant. Dar de ce să nu dăm credit și altor două puncte de vedere, care denunță cele de mai sus drept o prejudecată? De ce să considerăm (pe urmele sociopsihologilor) egolatria pusă În scenă În numele unui „misticism estetic” doar ca o formă de neputință? Cei mai mulți dintre dandy-i pe care i-am pomenit În această carte aleg să trăiască astfel nu neapărat dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost strivit de 1.800 de ani sub ideea creștină a disprețului lumii, idee ce mai domnește Încă până și În cele mai puțin creștine firi? De altfel, oamenii de spirit nu păstrează, oare, aproape toți, În gândire o anume prejudecată, la picioarele căreia fac penitență? Așa se explică, poate, cum de cei ce se cred serioși ( În fond, cei care nu știu să surâdă) Îl judecă atât de aspru pe Brummell. După cum tot astfel s-ar explica - dincolo de spiritul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai grave decât această simplă chestiune de ținută -, era În firea lucrurilor ca Brummell să fie rău judecat, mai ales după moarte, când influența sa dispăruse. În timpul vieții, chiar și cei mai recalcitranți i se supuneau. Dar acum, cu toate prejudecățile, e greu de făcut analiza psihologiei unui asemenea personaj. Femeile nu-i vor ierta niciodată faptul de a fi avut grație asemeni lor; iar bărbații, că nu au avut-o și ei, asemeni lui. Am spus-o deja și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ne sais quoi?* În loc să arate ce sunt. Prin aceste calități el a avut Întâietate În epocă. Cum ar fi spus prințul de Ligne: „A fost rege grație Grației”; cu singura condiție, impusă nouă, care-i studiem influența, de a accepta prejudecățile și chiar - până la un punct - viciile vremii sale. Tristă mărturie de făcut În fața prietenilor puri ai adevărului În toate: dacă grația sa ar fi fost mai sinceră, nu ar fi avut atâta forță. Ea a sedus și captivat o societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de a fi bătute, care le Încearcă uneori pe femeile puternice și desfrânate? Oare nu cumva grația simplă, naivă, spontană era un stimulent insuficient de puternic pentru a mișca acea lume epuizată de senzații și sufocată de tot felul de prejudecăți? Dar dacă voiai să rămâi tu Însuți Într-un asemenea mediu? Abia erai luat În seamă de câteva suflete Înalte, rămase necorupte și mari2. În rest - vai! - doar un biet, improbabil pudic. Dar ești vanitos, vrei confirmarea celorlalți; mișcare plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fashion, vremea eleganței s-a sfârșit pentru totdeauna. Așa se face că trăsura cu care ies la plimbare are scăriță mobilă cu mai multe trepte sau, dimpotrivă, e hodorogită precum aceea a celebrului Portal. Sunt indivizi pentru care mai există prejudecata cașmirului; iar soțiile lor poartă la gât riviere și cercei cu diamante; Însă luxul lor este Întotdeauna o economisire; În casa lor, totul este cu stare, iar deasupra gheretei de la intrare se poate citi: „Adresați-vă majordomului”. Dacă la nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
prelatul, generalul, marele proprietar, ministrul, valetul 1 și prinții intră În categoria celor care trândăvesc și aparțin vieții elegante. După ce a dus la bun sfârșit această tristă autopsie a corpului social, un filosof este cuprins de un asemenea dezgust pentru prejudecățile care Îi fac pe oameni să treacă unii pe lângă alții, Încercând să se evite așa cum fac șopârlele, Încât simte nevoia să-și spună: „O națiune nu este rodul imaginației mele, o preiau de-a gata”. Această prezentare a societății, luată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
este aceea a unei familii a cărei glorie este legată de lumea nouă; nouă În sensul că el este semper paratus, Întotdeauna gata, Întotdeauna egal cu sine. Casa lui, oamenii lui, trăsurile lui, luxul lui, tuturor acestora le este necunoscută prejudecata duminicii. Fiecare zi este o zi de sărbătoare. În fine, si magma licet componere parvis, el este precum faimosul Dessein care, aflând că a sosit ducele de York, răspunde fără să se deranjeze: „Duceți-l la numărul 4”. Sau precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
caleștii știu să se Îmbrace atunci când merg pe jos. Așa se face că datorăm următoarele două formule uneia dintre aceste fermecătoare zeițe pariziene: XLVI Trăsura este un pașaport pentru toate Îndrăznelile unei femei. XLVII Pedestrașul are Întotdeauna de Înfruntat o prejudecată. Prin urmare, iată axioma care va trebui să reglementeze toaletele prozaicilor plimbăreți: XLVIII Tot ce urmărește obținerea unui efect este de prost gust, la fel ca tot ce este zgomotos. De altminteri, Brummell ne-a lăsat cea mai admirabilă maximă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
are nici o legătură cu talentul său, care este Îndeajuns de puternic pentru a rezista la orice, și chiar până și modei. Dar spirite Încă și mai libere și totuși Încă aservite unor paradoxuri cam veștede, ce Încep să aducă a prejudecăți, nu-l Înțeleg mai bine, după modesta mea părere, iubindu-l ca pe un fel de Prinț al Decadenței, ce domnește ca un despot capricios peste toate corupțiile spiritului și peste toate rafinamentele Imaginației 4. Este un domeniu atrăgător, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mod fatal condus de instinctul imuabil”. Aceste teorii, ce au părut noi și care ne apar acum ca fiind atât de Învechite și cărora am vrea parcă să le aplicăm cuvintele profunde ale lui Dostoievski: „Un paradox este reversul unei prejudecăți și nu-i nici el mai adevărat”, aceste teorii deci au avut, ca să nu ne referim decât la ele, două grave consecințe. Prima a fost aceea de a fi substituit admirației pe care orice spirit nobil ar trebui să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
carnea falsă de rață, care semăna atât de mult cu originalul, chiar și prin textură, încât cu greu o puteam înghiți. Am revenit la clătitele cu tofu crocant, bine prăjit, pe care trebuia să mi le rulez singură, cu toate prejudecățile mele confirmate. Aș putea să citesc piesa, zise Helen gânditoare. Bineînțeles că i-am spus lui Philip că am citit-o deja. E o persoană foarte carismatică. Janey, în loc să-și manifeste gelozia, cum era și firesc, se lăsa, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Asta nu e biserică, ci o etuvă umplută cu nuduri!“, adăugând că era decis să acopere cu var acele înfățișări nelegiuite. Pe Dumnezeu, și eu aș fi putut să scot același strigăt! Contactele mele cu romanii mă dezbăraseră de unele prejudecăți legate de pictură, de nud și de sculptură. Dar nu în lăcașele de cult. Acestea erau sentimentele mele la înscăunarea lui Adrian al VI-lea. Este adevărat că nu știam încă faptul că acest fost preceptor al împăratului Carol Quintul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
teoriilor de dată recentă ale americanului Keith Jenkins, drept pentru care m-am grăbit să i-o servesc: - Observația dumneavoastră e mai aproape de adevăr decât bănuiți, am răspuns afișând o seriozitate afabilă. Istoria, În Înțelesul său prim, dar dominant ca prejudecată culturală (În acest sens, edificatoare este semnificația pe care uzul didactic o atribuie termenului, pentru că, fatal, cei mai mulți dintre oameni rămân la acest nivel de percepție și nici specialiștii nu se Îndepărtează radical de ea), istoria, așadar, ca știință a devenirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
din nimic, fără vreo rațiune inteligibilă, n-o va azvârli În neant, la fel de subit și de obscur? Și apoi, vedeți vreo deosebire de esență Între a muri de bătrânețe sau lovit de un autoturism? Să fim sobri și să abandonăm prejudecățile, oricât ar fi ele de duioase și de mângâietoare. - Îmi pare rău că vă decepționez, dar nu pot cu nici un preț să văd doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fi dorit așa ceva, Biblioteca mi-a adus înțelegerea de acum, pe care nimeni nu a putut să mi-o dea, să mi-o explice, să mă facă să cred în ea. În afara Bibliotecii, cred acum, suntem slabi, pătimași, plini de prejudecăți, de ranchiune, de spaime, amenințați și amenințând, șovini, naționaliști, extremiști, dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sau franchețea sunt inutile. Sugrumat încetul cu încetul în felul acesta, nici o promisiune nu te mai poate întoarce către naivitate. Spaima care îți paralizează enunțurile se dovedește a nu fi altceva decât groaza de a nu fi iarăși redus la prejudecățile filozofiei, la infatuarea intelectuală. * În De facie in orbe lunae Plutarh ajunge cu entuziasm la concluzia că omul poate beneficia, în aventura lui „cosmică“, de două morți: prima este trupească și include, pe lângă descompunerea materială, moartea sufletului. A doua moarte
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
seninătate, de la o vreme. Îmi consumă viața fără să lase în urmă dâra eșecului. Timpul devine astfel insuportabil. În general, nu-l poți duce în cârcă decât alcătuindu-i zestrea de discursuri ale ratării controlate. * Orice individ confortabil instalat în prejudecată, în certitudinea de sine, este o creatură a panicii, care își pune credința mai degrabă în Leviathan decât în daimonul personal; el și numai el, acest daimon discret, ar putea face din individ o ființă unică din punct de vedere
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
aștepte prea mult în lamentație, în lehamite. * Depresia, plictisul, melancolia, bolile delicate ale minții, trebuie să știi să le administrezi, să te lași în voia lor, să le somezi să-și deschidă evantaiul estetic... Dacă le opui arsenalul jalnic al prejudecăților (logice sau morale) vei sfârși prin a sucomba, resemnarea falsă va crește în tine exponențial. * „Sfântul Duh nu îi inspiră pe intelectuali“, citim undeva în Anatole France. * Indivizii care cred că morala va salva societatea de la marasm și delir sunt
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul în care rațiunea nu își dă voie să se nege pe sine. Cu infinită viclenie, întoarcerea se transformă apoi într-un adevărat triumf filozofic. * Viața, la urma urmei, lucrează asupra materiei, îi alcătuiește entități „automobile“ a căror
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ai adolescenței, evoluția sa sexuală fusese un catalog de plăceri și dorințe care se întâmplaseră să fie cantonate fără discriminare și de o parte, și de alta a gardului. Era mulțumit că fusese construit așa, mulțumit că era imun la prejudecățile care l-ar fi obligat să își petreacă viața refuzând farmecele unei jumătăți a rasei umane, dar până când Bette nu l-a cerut în căsătorie, în 1967, nici nu-i trecuse prin minte că ar putea încheia un contract nupțial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la Facultatea de Litere din București. A fost timp de 18 ani redactor la România literară, unde a scris săptămânal. La Editura Humanitas a inițiat și coordonat colecția „Cartea de pe noptieră“. SCRIERI: Lenevind într-un ochi (1990), Alfabetul doamnelor (1999), Prejudecăți literare (1999), Întoarcere în Bucureștiul interbelic (2003, ediția a doua, 2007), În intimitatea secolului 19 (2005), În Țara Miticilor (2007, ediția a doua, adăugită, 2008), Întoarcere în secolul 21 (2009), (2009), Cartea întrebărilor (2010), Lumea ca ziar. A patra putere
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]