6,389 matches
-
determinat de sentimentul propriei sale valori, acesta caută să depășească textul, să-l dinamizeze, să-l valorifice creator după propria concepție, ajungându-se astfel, la un moment dat, la inversarea raportului inițial: actorul își aservește textul, îl transformă într-un pretext pentru exercițiul propriei arte. „Arta actorului, care era în această concepție adecvată, imitativă, reproductivă, devine cu timpul independentă, expozitivă, se îmbolnăvește de formalismul artistic al epocii și se transformă în virtuozitate” . Uneori, se obțin efecte care contrazic textul, încât autorii
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
dintr-o ostentație anticonformistă „cu veleități de cruciadă artistică”, ce atinge uneori iraționalul. Se impune, astfel, teatrul de avangardă, supunându-se acelorași reguli, sau, mai bine, aceleiași lipse de reguli, ca și celelalte genuri. Regizorii își iau libertăți tulburătoare, sub pretextul reîntineririi și reactualizării clasicilor, încât la Londra Hamlet se joacă în haine de stradă și cu muzică de jazz. Este un teatru creativ, descătușat, improvizat, frenetic, luând forma expresionismului, a suprarealismului, a existențialismului. Acum „teatrul este al actorului, el e
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
tuturor provinciilor românești. Prin decizia luată în 1945, ca sărbătoarea națională să devină 23 August, această zi căpăta o cu totul altă semnificație și nu mai reprezenta nimic pentru întreaga românime. Cum putea să constituie în sufletul poporului român un pretext de a sărbători o bucurie, când noul regim ce tocmai se instaura denatura complet sensul adevărat al evenimentelor? Ziua de 10 Mai dispărea ca sărbătoare națională, înlocuită acum cu 23 August (ziua Armistițiului) ce devenea ziua "Eliberării". Ce fel de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
pe Nego decât așa cum îl cunoscusem pe vremuri: entuziast, vivace, monden; nu mi-l puteam închipui decât tânăr, veșnic tânăr și deci neatins de aripa plecată a bătrâneții. Cu o încăpățânare și mai mare, el a găsit alte și alte pretexte de refuz; când toate au fost, pe rând, înlăturate, mi-a mărturisit că, de fapt, orice prezență publică îl consumă și-l epuizează vital, că se simte obosit (era deja un simptom letal, pe care atunci nu l-am înțeles
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
zgârceniei lui, deși nu mi l-am închipuit niciodată scăldându-și cu voluptate mâinile în maldărul de galbeni și arginți. Mie însă, comoara descoperită mi-a dat delicii, împingându-mă la furt: de fiecare dată când îmi vizitam bunicii, foloseam pretextul closetului din baie ca să șterpelesc câte o piesă. Hoț n-am devenit însă: consideram „comoara“ ca făcând parte din drepturile mele de erede, ținute deocamdată sub pecetea tainei. După ce am intrat la liceu și am început să adun cărți, l-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
-mi reproșeze câte ceva; în clasa a doua, ducând cu mine, ca de obicei, o carte de acasă, plăcându-mi s-o țin pe bancă, la vedere, mi-a confiscat Nenorocirile Sofiei de contesa de Ségur, frumos tipărită, cu ilustrații - sub pretext, după ce a răsfoit-o, că e imorală. Degeaba l-am rugat pe tata să intervină spre a o redobândi; el era pururea de partea profesorilor: „Ai greșit tu desigur cu altceva, de ți-a luat cartea.“ Dacă se întâmpla să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
luate deciziile. Fără mobilizarea politică a diferiților actori, nici un regulament nu va putea combate procese sociale precum segregarea. Și aceasta cu atât mai mult cu cât tensiunea dintre dreptul la locuință și dreptul la a locui în oraș face din pretextul de a nu-i primi pe cei săraci din cauza condițiilor nesatisfăcătoare un refuz de a-i primi pur și simplu. Dezbaterile prilejuite de legea SRU396 s-au concentrat în mod semnificativ asupra modului în care ar trebui regândită acțiunea publică
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
de valoarea tradițiilor, singurele care pot ține poporul pe calea cea dreaptă, la abandonarea valorilor și prescripțiilor religioase etc., culminând desigur cu „predicții” asupra „sfârșitului civilizației” în cauză, cu stingerea societăților respective. Se pare că în zilele noastre un asemenea pretext este găsit în fireasca și temporara (la scară istorică) tendință de creștere a ponderii populației vârstnice - mai exact, de creștere a ponderii populației ce depășește un prag de vârstă, prag stabilit convențional pentru „bătrânețe”, în timp ce, de fapt, starea de „bătrânețe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
rămâi aici! Nu mă speria decât mirosul de vechi, de bătrân. Nu puteam face nici o legătură cu altceva decât cu o temniță râncedă. Trei zile de emoții. Nu se poate spune că nu era gentil. Ne studiam. Citeam afară cu pretextul că învăț limba pentru a putea conversa. Îmi arunca priviri clar nemulțumite. Nu era interesat de conversație. Am aflat apoi că avusese o româncă în casă, de asta voia tot româncă. Am cunoscut-o apoi. Era o fată de 24
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
vedea că, la umbra a ceea ce purta numele de libertate, înflorea arbitrarul, ea știa prea bine că libertatea nu se poate niciodată naște din arbitrar. Drept urmare, se uita cu durere cum apărătorii credințelor ei dragi le săpau la rădăcină, sub pretextul de a le face să triumfe, străduindu-se, mai degrabă decât să-l distrugă, să pună ei mâna pe despotism. Felul acesta de a vedea lucrurile din vremea aceea este un merit pe care trebuie să i-l recunoaștem Juliei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
orbește consolările cele mai improbabile și speranțele cele mai vagi, direcția pe care ideile ei o luaseră, mai puternică decât nevoile inimii, nu i-a îngăduit o clipă să considere făgăduințele religiei decât drept un mijloc de dominație și un pretext de into le ranță. Nu mă pot împiedica aici să reflectez la răul pe care îl fac religiei și oamenilor în suferință spiritul domi nator și intoleranța dogmatică. Cine n-ar crede, când dure rea a pătruns în cutele cele
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a fost cu mine mereu de o bunătate desăvârșită, amabilă și fermecătoare. Am întâlnit-o din nou în anul următor la Aix, în Savoia, unde mersesem la băi cu Doamna Récamier. Și-a violat și de data aceasta exilul, sub pretextul de a veni să o vadă, și a venit de la Coppet la Aix. Am fost martora unor scene cu totul deplorabile, în care două ființe înzestrate cu geniu au folosit mai mult spirit decât a hărăzit, poate, Dumnezeu vreunui muritor
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fi aflat printre ele doamne la fel de nobile ca și ea, ci pentru că le suspecta că au puțină repulsie față de poziția lor de doamne de palat. Nu făcea ce avea de făcut, potrivit funcției sale, decât când ajungea la capătul tuturor pretextelor invocabile. Nu se prezentă la Fontainebleau decât atunci când nu se mai putea altfel; pentru a vorbi fără ocolișuri, era foarte impertinentă. Câtă vreme a mai trăit ducele de Luynes, el a mai menținut în jurul lui o anume cuviință; însă, după
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
asemenea, întâlnirile profesionale dintre cadrele didactice cu o anumită specializare, cunoscute sub denumirea de "cercuri pedagogice", sunt în realitate cercuri ale calității ce permit analize și comentarii pertinente pe marginea unor aspecte de natură științifică sau practic-aplicativă. Ele sunt un pretext real pentru dezvoltarea personalului și, implicit, a organizației școlare. Strategiile de integrare Din momentul în care individul a pășit într-o organizație, el parcurge o perioadă de acomodare cu mediul acesteia și tipul activității, urmând apoi asumarea deplină a rolului
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
arhitectura impresionantă a unui Galsworthy, chiar Dickens. O singură viață, ce le înghite pe toate în faldurile ei. Unicitatea eroului Desperado, capttivarea lectorului, stau în tiparul narativ individualizant. Incidentele se adună în biografia unui singur erou, toți ceilalți fiind simple pretexte pentru desfășurarea acțiunii. Cu toate că momentele intrigii ne sunt dezvăluite dezordonat, cronologia există și se impune. Autorul nu o violentează, dar nici nu respectă redarea ei tradițională, dezvoltarea dinspre trecut spre viitor. Axa temporală nu mai e o justificare a cauzalității
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiecare convenție nouă și această epocă Desperado are o imaginație debordantă în materie de convenții noi e o mai mare sofisticare și abstractizare. Pentru scriitori ca Burgess, Lessing, Fowles, Brownjohn, Bradbury, Gray, Lodge, Barnes, Ackroyd, Amis, Swift, Ishiguro, viața e pretextul, ficțiunea e jocul. Rădăcinile ficțiunii Desperado străpung Fluxul conștiinței, atingând toate șiretlicurile narative știute (și neștiute). Până acum, nu există epocă literară mai tehnicistă decât epoca Desperado. Autorul nu mai e mulțumit să fie altfel decât restul epocilor, el vrea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este libertatea de convenție (care devine și ea o convenție, odată ce creează literatură). * Textul se confundă cu meditația lectorului. Vocea autorului se insinuează în mintea celui care citește. Identificarea celor doi elimină de fapt personajul, intriga, finalul, care devin simple pretexte. Ceea ce primează în text este contactul direct autor-lector. Ca nimeni înainte de epoca Desperado, acești autori dialoghează cu publicul și nu au complexe în a spune pe șleau ce gândesc ei personal. Nu mai există autor omnisicient sau puncte de vedere
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acuitate și le redă neiertător, dar cu o înțelegere care sugerează o oarecare duioșie. Ei se cunosc la o petrecere pentru tinerii "reds" (roșii) din cartier. Brownjohn nu discută nimic despre părerile lor politice. Demonstrația, pregătirile pentru petrecere sunt simple pretexte de a-și petrece vremea cu alți tineri. Îmbătrânirea este pentru ei o altă planetă, ceva ce nu li se poate întâmpla. Au resentimente tipic adolescentine față de părinți și sunt de-a dreptul convinși că nu vor îmbătrâni la fel
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
narată. Mike e un irlandez impulsiv. El se revoltă împotriva umilirilor din armată, împotriva irosirii a doi ani din viață, și mai ales împotriva morții unui alt recrut, moarte cauzată în esență de brutalitatea superiorului. Drept care se folosește de primul pretext ce se ivește pentru a se răzbuna pe caporalul Barker, pe care îl atacă în exercițiul funcțiunii, pretinzând că nu avea cum să știe cine vine către el pe întuneric. Mike Brady intră la închisoare, iar situația lui se înrăutățește
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lecția Modernismului că un text care mizează prea mult pe ambiguitate poate ucide un autor, un întreg gen literar uneori. Luptă cu excesele lingvistice ale criticii (teoria fiind unul dintre acestea), folosindu-se de arma clarității. Triunghiul iubirii (sexului) e pretextul folosit de Lodge în acest roman pentru a-și ironiza eroii: Carrie e flancată de Ralph și Nicholas, Ralph de Carrie și Helen (și un șir lung de alte aspirante ori mature universitare), Helen de soțul ei decedat, de Martin
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceilalți habar n-au de schimbarea din el. Poetul a trăit altfel, creația l-a modificat, i-a dat un sens pe care ei nu-l au. Șiretlicul e chiar poemul, care trece din jocul de copil în jocul creației. Pretextul concret jocul de-a v-ați ascunselea duce de fapt la o afirmare a împlinirii. Textul pare nostalgic, dar nu avem de-a face cu amintirea copilăriei în poem, ci cu afirmarea ieșirii poetului din banal. Șiretlicul e descoperirea poeziei
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de melancolie. Întristarea se folosește în egală măsură și de claritate. În general Larkin începe cu un prozaism clar. Aici se desparte de Yeats, Auden, Eliot. Ca mulți alți poeți Desperado, în poemele cu adevărat bune
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
din comportamentul uman, a faptului că aceste progrese s-au dovedit nocive pentru natură și om spre exemplu, "tehnologia superioară" și cursa înarmărilor pe care le susțin o categorie, sunt considerate ca generatoare de moarte colectivă. Acesta este un bun pretext pentru a face referire la aceeași perioadă și la oameni preistorici, la paleontropi, care au supraviețuit sute de mii de ani grație imobilismului lor tehnologic (M. Eliade, 1981). Psihologiei nu-i poate fi indiferentă ideea că omul primitiv, ca și
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este de cel mai prost augur pentru domeniul respectiv de cunoaștere. În acest sens, nivelul tehnologic și metodologic în sine, atins la un moment dat, nu este încă o garanție a eficienței investigației științifice, ci poate fi abia un bun pretext de dezumanizare, de compromitere a omului în fața naturii și a semenilor, a societății. Recurgerea la această precauție este binevenită, cu deosebire în perioadele de criză, de reorganizare strategică, de potrivire a investigației cu problemele curente ale vieții, cu practica. În
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
doua promitea să se afirme, să-și propage perenitatea propriilor genii. Asemenea compatrioților săi, Philon a susținut că tradițiile lor sunt superioare celor grecești, că sistemele lor filosofice trebuie doar completate cu cele ale grecilor. Acesta a fost un bun pretext să se inspire și să împrumute de aici elemente în favoarea concepțiilor ebraice, concepții în care omul era înțeles ca un vehicul al unei puteri supranaturale, unde există un Dumnezeu prin care sufletul transcende peste generații. Dumnezeul lui Philon este imaterial
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]