6,020 matches
-
127 noi este posibil prin folosirea mai rațională de informații și preocupării de creație de informație nouă În domeniu 93. Viteza mare de elaborare și asimilare a inovării conduce evident la caracterizarea producției industriale ca un sistem dinamic complex. Elementul primordial al acestui sistem Îl constituie munca, ca proces de interacțiune Între om și natură. Procesul muncii include, În general, două momente: activitatea cognitivă și cea constructivă. Se consideră că activitatea utilă a omului În cadrul procesului muncii Îmbracă următoarele forme: activitatea
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
reciprocă, o funcție de suport al gândirii, o alta de exprimare și o funcție estetică, întrepătrunsă cu funcțiile de comunicare și cea de expresie. În opinia Tatianei Slama-Cazacu, limbajul are o funcție unică, cea de comunicare, principală în viața umană și primordială cronologic. Celelalte „funcții” identificate de ceilalți autori sunt considerate doar subfuncții ale funcției de comunicare. Funcția de reprezentare (Bühler), sau reflexivă (R. Titone) este de fapt funcția cognitivă, care ajută gândirea să se fixeze prin mijloace verbale, funcție de organizare a
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
a competiției ca mijloc de bază pentru învățarea jocului. 9.2. Modele folosite în activitatea specifică, la o echipă de volei Este necesar ca la începutul fiecărui ciclu școlar, să avem stabilit precis și clar un model ca o cerință primordială a jocului de volei la nivelul unei echipe de volei. Stabilirea acestui model al jucătorilor și echipei, trebuie să fie adecvat nivelului de vârstă și pregătire a ciclului respectiv. Din cadrul modelului final se vor desprinde modele intermediare și operaționale al
VOLEI. Bazele teoretice şi metodice ale jocului by Mârza Dănilă Dănuț () [Corola-publishinghouse/Science/91684_a_92843]
-
amenințată fațeta pozitivă a cititorului. Discurs publicitar, discurs jurnalistic și fațete Exemplul de mai sus a fost special împrumutat din discursul publicitar. Există, însă, o diferență importantă între discursul publicitar și discursul jurnalistic. În primul caz, problema protejării fațetelor este primordială, căci enunțarea însăși este în esență amenințată: - simplul fapt de a cere să fi citit constituie o amenințare a fațetei pozitive a responsabilului enunțării, adică a mărcii (care riscă să fie catalogată drept "pisăloagă") și o amenințare a fațetei negative
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Închiderea barurilor din jurul școlilor, sancționarea celor care comercializează produse interzise minorilor, implicarea părinților, motivarea profesorilor, securizarea spațiului școlii (profesor, engleză, 33 de ani). În același timp, cea mai mare parte a profesorilor spun că implicarea familiei are din nou rolul primordial. În acest sens profesorii propun: un control al resurselor financiare puse la dispoziția elevilor de către părinți, dar și monitorizarea anturajului din care aceștia fac parte. Pentru o mai bună colaborare elev-profesor-părinte, cadrele didactice intervievate sunt de părere că sunt necesare
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Crainic expune doctrina sa despre Biserică nu în imediată legătură cu doctrina despre Iisus Hristos ca Mântuitor, ci după ce tratează despre creațiunea lumii, adică după ce arată și calitatea de Creator a Mântuitorului (Ortodoxie). Creațiunea lumii, păcatul prin care armonia ei primordială a fost tulburată și Biserica, privită ca un cosmos restabilit, e ordinea în care se înlănțuie expunerea lui Nichifor Crainic. Concepția aceasta se străvede și în faptul că de câte ori vorbește despre Biserică o face în legătură cu o viziune larg cosmologică. Biserica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
larg cosmologică. Biserica este pe de o parte „organismul prin care se revarsă în viață energiile harului dumnezeiesc”, dar pe de alta ea este așezământul „care se confundă cu marele tot al făpturii”, sau e „cosmosul organizat în Biserică”. Armonia primordială a lumii cu Dumnezeu este paradisul de la început, pe care l-am pierdut în urma păcatului. Biserica este poarta redeschisă spre paradisul restabilit, este anticipația acestui paradis. Recucerirea paradisului este de altfel nu numai preocuparea fundamentală a creștinismului, ci tensiunea spre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
se coboară prin toate aceste cascade spre diferitele categorii de făpturi. Ierarhia și armonia lumii văzute, tulburată prin păcat dar restabilită prin harul lui Iisus Hristos, se numește Biserică. Dar tocmai de aceea Biserica este în sens larg și starea primordială și Biserica este și ordinea cerească. În capul cosmosului rezidit în Biserică, prelungit prin Biserica cerească, stă 10 Nichifor Crainic Iisus Hristos creatorul și recreatorul. În viziunea aceasta se întemeiază și se justifică existența ierarhiei din Biserică, dar și varietatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
că drumul spre desăvârșire duce prin asceză, e zugrăvită și pe pereții bisericilor în chipurile sfinților, în pictura de stil bizantin. Numai prin asceză natura, care păstrează posibilități spre păcat și după botez, poate fi consolidată definitiv în puritatea ei primordială. Asceza nu are un ideal negativ: omorârea naturii, ci unul pozitiv: purificarea naturii și adevărata ei frumusețe și eliberare, restaurarea caracterului ei paradisiac. Purificarea se câștigă prin lepădarea de sine și prin lepădarea de nume. Voturile monahale: sărăcia, fecioria și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Grund-ul misticii germane, ca loc în care misticul trăiește și vede prezența lui Dumnezeu, dar ține să sublinieze că „acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei moderne. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia contact cu Dumnezeu” (Despre sublim). Este deci vorba aci nu de o categorie psihologică, ci de una de dincolo de suflet. Dacă interpretăm bine cuvintele de mai sus și altele asemenea, între
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
dat. Complexul cultural se poate descompune în trei procese sau trei momente felurite: creația, difuzarea și asimilarea. Esențiale sunt cel dintâi și cel din urmă, difuzarea nefiind altceva decât modul de a mijloci asimilarea creației. Dintre toate, creația deține rolul primordial, fiindcă fără ea nu există nimic de difuzat și de asimilat. Creația culturală e sarcina providențială a geniilor și a talentelor. Nu e poesie fără poeți, nici muzică fără compozitori, nu e pictură fără pictori, nici sculptură fără sculptori sau
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
istoria comparată a religiilor problema că originea religiei trebuie pipăită în mijirile sau în rudimentele de cultură ale popoarelor necivilizate, e necesar să distingem dintre aceste popoare care e cel mai primitiv, și pe el să-l întrebăm asupra ideilor primordiale ale vieții omenești. Astăzi se poate pune această chestiune, zice Schmidt, pentru că astăzi sunt cunoscute și, mai mult sau mai puțin, studiate aproape toate neamurile ce trăiesc pe pământ. Metoda istoriei culturale își ia ca fir de conducere formele caracteristice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
originea ideii de Dumnezeu la aceste neamuri primitive. În ce privește originea ideii monoteiste, Schmidt se abține să răspundă, lăsându-ne s-o înțelegem noi. Dar faptul incontestabil demonstrat prin numeroasele studii asupra vieții acestor primitivi este că monoteismul spiritual e forma primordială a religiei pe pământ. Cu acest monoteism spiritual primordial stă în legătură și originea culturii. Contrar părerilor exprimate până acum, Schmidt susține cu amănunte convingătoare existența cultului religios pentru Ființa supremă la aceste popoare rudimentare: rugăciuni, sacrificii, ceremonii sărbătorești. Toate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
originea ideii monoteiste, Schmidt se abține să răspundă, lăsându-ne s-o înțelegem noi. Dar faptul incontestabil demonstrat prin numeroasele studii asupra vieții acestor primitivi este că monoteismul spiritual e forma primordială a religiei pe pământ. Cu acest monoteism spiritual primordial stă în legătură și originea culturii. Contrar părerilor exprimate până acum, Schmidt susține cu amănunte convingătoare existența cultului religios pentru Ființa supremă la aceste popoare rudimentare: rugăciuni, sacrificii, ceremonii sărbătorești. Toate formele lor de cultură și de civilizație, arhaice și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ce însemnează a pune nume lucrurilor și ființelor decât a pune în mișcare cea mai înaltă activitate a inteligenței,aceea de a judeca, de a distinge și de a defini, adică, în termenul de azi, aceea de a filosofa? Omul primordial, omul paradisiac e astfel o ființă completă, înzestrată cu divina capacitate de a produce în domeniul material și de a plăsmui în domeniul intelectual, adică de a zămisli civilizație și cultură. El apare în amețitoarea demnitate de colaborator al lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
spiritului omenesc, ce se pot exercita în domeniul filosofic, științific, literar, artistic, meșteșugăresc, adică toate facultățile creatoare de cultură și de civilizație, ne apar inspirate și îndrumate de puterea dumnezeiască. Vechea credință a neamurilor, credință care se afundă până în monoteismul primordial, de unde strălucește atât de limpede și de convingătoare, că nu omul singur, ci omul în colaborare călăuzită de Dumnezeu s-a ridicat mai presus de natură prin plăsmuirile culturale, își găsește confirmarea insistent repetată în Biblie. Tot din Biblie vedem
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
o slujesc. Cu alte cuvinte, cultura în acest stadiu are un caracter eminamente și pe de-a-ntregul sacral. Concordanța aceasta dintre felul primitiv și dintre concepția biblică despre originea și funcția culturii s-ar putea lămuri ipotetic prin unitatea nediferențiată, primordială, a neamului omenesc, iar în mod teologic prin acel fond comun al revelației divine dăruit primilor oameni și păstrat din ce în ce mai obscur în spiritul urmașilor lor. Chiar atunci când, după doctrina teologică, monoteismul primar evoluează degenerescent în politeism, chiar atunci când omul, pierzând
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și transcendent, frumosul divin se caracterizează prin comunicabilitate față de toate lucrurile din lumea creată. El nu se concepe static și impersonal ca ideea frumosului metafizic al filosofiei, pentm că frumosul divin e „cauza creatoare care pe toate le mișcă”. Frumusețe primordială conține în sine cu anticipație toate lucrurile frumoase din lume, modelate apoi în timp și în spațiu. „Căci toată frumusețea, continuă Dionisie și tot ceea ce este frumos își are cauza unică și preexistenta în natura cea simplă și mai presus
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de natură necreată. Frumusețea divină e lumină, și cea dintâi imagine a ei e lumina pe care a creat-o Dumnezeu în prima zi: „Și a zis Dumnezeu să se facă lumină și lumină se făcu”. Această lumină e substanța primordială a lumii, prin care ea e bună și frumoasă totdeodată. Fără lumină, lumea n ar putea să fie cosmică. „Ea e frumusețea și podoaba întregii creațiuni văzute, zice Ioan Damaschin. Căci ia lumina, și toate rămân necunoscute în întuneric, fără
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
face pe oameni asemenea lui Dumnezeu, Sophia ne apare ca acțiune a Duhului Sfânt, de sfințire și desăvârșire a creaturii. Făptura, participând la înțelepciunea divină, se preamărește în slava lui Dumnezeu, se îndumnezeiește. Toată această lume, readusă în ordinea spirituală, primordială, renăscută în Duh prin cea de a doua creație, care e opera Mântuitorului, lumea transfigurată în sfințenie și ridicată din nou la frumusețea cea dintâi se poate numi Sophia creaturală. Modelul de frumusețe sofianică, necreată și creată totdeodată, e personalitatea
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
altceva decât o bucurie dezinteresată. Omul creștin gândește ca și cum Dumnezeu ar gândi, vorbește ca și cum Dumnezeu ar vorbi, iubește ca și cum Dumnezeu ar iubi și vede ca și cum Dumnezeu ar vedea. În fața spectacolului cosmic el repetă, pe cât e posibil unei creaturi, momentul estetic primordial când, după ce Dumnezeu a privit la toate câte le făcuse, a găsit că sunt bune foarte și desăvârșit de frumoase ca făpturi. Căci omului creștin, adică sfântului, îi e dată putința să aibă o perspectivă vizionară mult mai înaltă și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
crucifix, lectura unui pasaj biblic imaginația depășește obiectul pentru a participa în mod afectiv la episodul istoric sau la momentul transcendent, pe care îl semnifică acel obiect. în cazul nostru, întunericul e obiectul sensibil, iar participarea imaginativă este evocarea momentului primordial din facerea lumii. Contemplația estetică a naturii e de ordin sensibil. Dar ce se întâmplă ca s-o putem numi și religioasă totodată? Se întâmplă un proces de deplasare în sus, de convertire a sensibilului în inteligibil sau în spiritual
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pricinuită de păcat și dacă arta s-a născut în Biserică, de bună seamă tot într-o lipsă a vieții pământești trebuie să-i căutăm îndreptățirea. Ea nu s-a putut naște în rai, fiindcă prezența perfecțiunii și a frumuseții primordiale o făcea inutilă. Biserica umple în lume un gol spiritual; arta, un gol estetic. Sub un alt aspect, răul moral apare ca urât estetic. Și urâtul nu e altceva decât lipsa fiumuseții perfecte. Arta s-a născut pentru a suplini
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
construind în inconștient o întreagă lume submarină după modelul lumii reale. Lucian Blaga, mai ingenios chiar decât Jung. Îl cosmtzează, îl declară „cosmotic” și îl înzestrează cu o splendidă serie de „categorii abisale”, care n-ar fi altceva decât tiparele primordiale în care zac toate formele de cultură. Să observăm însă că, dacă știința pozitivistă refuză ordinea transcendentă, pe care o declară o proiecție iluzorie a sufletului omenesc, o regiune ireală unde nu construiește decât fantezia iresponsabilă, aceeași știință nu face
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
numește locul lăuntric, în care se descoperă lumina dumnezeiască, eul profund, ceea ce e totuna cu Grund-ul din mistica germană. Acest Grund, acest eu profund, această sine substanțială nu trebuie confundată cu inconștientul psihologiei modeme. Ea e mai degrabă intuiția primordială a sufletului, facultatea prin care el, entitate nemuritoare, ia contact cu Dumnezeu. Același eu profund e locul unde se petrece contemplația estetică. Contemplativul estetic însă nu ia contact direct și nemijlocit cu Dumnezeu. „Dincolo de idei, de imagini, de sentimente, de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]