6,400 matches
-
de fiecare dată fiind primit cu entuziasm. A urmat o perioadă de incertitudine: unde să mai intervină? El a ales să meargă în Sicilia, s-a răzgândit, și s-a gândit apoi să recâștige Veneția, care încă mai rezista, după ce proclamase , dar în timp ce era pe drum, a aflat de plecarea Papei Pius al IX-lea la Gaeta și s-a hotărât să meargă la Roma. Într-adevăr, după ce susținuse cauza milanezilor, Pius al IX-lea s-a întors la 180 de
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
ales în adunarea constituantă a viitoarei Republici care s-a organizat în jurul unui triumvirat format din Carlo Armellini, Aurelio Saffi și Giuseppe Mazzini, care însă n-a sosit la Roma decât la 6 martie. La 8 februarie 1849, a fost proclamată Republica Romană. Un alt eveniment major al lunii martie a fost reluarea luptelor de către Carol-Albert împotriva austriecilor și (22-23 martie 1849), care a consfințit înfrângerea definitivă a piemontezilor, revenirea frontierelor la configurația dinainte de conflict și abandonarea Milanului. Papa Pius al
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
lui Francisc al II-lea în din 15 mai 1860, au ocupat Palermo la 27 mai și au rezistat unei contraofensive napolitane pe malurile strâmtorii Messina, la Milazzo, în ziua de 20 iulie. Începând cu luna mai, Garibaldi s-a proclamat "dictator" (în sensul istoric roman al cuvântului) în numele lui Victor-Emmanuel al II-lea și, în iunie, a format un guvern. Din acel moment, Garibaldi a urmat cucerirea teritoriilor de pe continent și s-a îndreptat spre Napoli pe care l-a
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
a urmat cucerirea teritoriilor de pe continent și s-a îndreptat spre Napoli pe care l-a cucerit la 7 septembrie 1860. Cavour a organizat o expediție cu scopul de a împiedica consolidarea puterii lui Garibaldi, temându-se că el va proclama o republică. Trupele piemonteze au învins armata papală în . Garibaldi a înfruntat și el și a învins cei ai armatei Bourbonilor . Referendumurile din Sicilia și din Neapole au ratificat anexarea Regatului celor Două Sicilii la Piemont. La 26 octombrie, lângă
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
1860, Garibaldi s-a retras la Caprera după ce a refuzat orice recompensă, fapt care i-a fascinat pe contemporanii săi aproape la fel de mult ca faptele lui de arme. Garibaldi a fost adevăratul artizan al unificării Regatului Italiei, care a fost proclamat la 17 martie 1861. Când a intrat a doua zi în clădirea parlamentului italian, după ce a fost ales în primul legislativ al Italiei, deputații l-a aplaudat în picioare. A fost pentru el ocazia de a lua poziție, și și-
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
armata regulată italiană. La două zile după înfrângerea de la Sedan din timpul Războiului Franco-Prusac din 1870, în cursul căreia Napoleon al III-lea a căzut prizonier, al Doilea Imperiu a fost răsturnat de o revoluție la Paris și s-a proclamat a Treia Republică. Garibaldi a urmărit îndeaproape evenimentele. La proclamarea Republicii, a trimis un mesaj , la care nu a primit niciun răspuns: „ce mai rămâne din partea mea este la dispoziția dumneavoastră, dispuneți.” Facțiunea conservatoare și catolică nu vedea în el
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
-i pe țărani și Garibaldi asociindu-i pe aceștia muncitorilor contra absolutismului politic, și îi dezaproba viziunea religioasă asupra politicii. Relațiile lor s-au înveninat din cauza Expediției celor O Mie pe care Mazzini a susținut-o, Garibaldi lucrând în favoarea monarhiei, proclamându-se dictator în numele „Italiei și al lui Victor Emanuel” ("Italia e Vittorio Emanuele"). În 1864, în urma episodului din Aspromonte, a început o oarecare reapropiere între cei doi în timp ce se aflau în Regatul Unit. Lui Mazzini, care l-a salutat ca
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
baza pe obediența sa masonică. Cu două luni înainte de Aspromonte, a încercat să unească toate obediențele împotriva papei. El susținea anticonciliul propus de Giuseppe Ricciardi, la Napoli, în 1869, destinat să se opună convocat de Pius al IX-lea care proclama infailibitatea pontificală. Această mișcare a primit susținerea lui Edgar Quinet, a lui Victor Hugo și a lui Claude Louis Michelet, secretarul Societății filosofice din Berlin. Ca o anecdotă, ura sa față de papă și față de cler era ilustrată de numele pe
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
i-a asasinat, în 235, pe Alexandru Sever și pe mama acestuia la Mogontiacum (astăzi Mainz). Garda pretoriană l-a recunoscut pe Maximin ca împărat, iar Senatul și-a dat confirmarea. Fiul lui Maximin cu Caecilia Paulina, Maximus, a fost proclamat "Caesar". Maximin a urât nobilimea pe toată durata domniei sale. A început prin a-i elimina pe susținătorii împăratului precedent, care au încercat să-l ucidă de două ori. Prima tentativă de asasinat a fost la fluviul Rin. Un grup de
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
pe celălalt mal, la cheremul germanicilor. Pe tronul Romei avea să vină senatorul Magnus. Dar conspirația a fost descoperită la timp și răsculații executați. A doua tentativă a avut loc în Mesopotamia, unde foștii arcași ai lui Alexandru l-au proclamat împărat pe Quartinus. Macedo, conducătorul militar al răscoalei, l-a ucis pe Quartinus, pentru că acesta nu garanta niciun avantaj. Pe plan extern, Maximin s-a luptat cu alemanii, pe care i-a învins pe teritoriul landului Baden-Württemberg de astăzi. După
Maximin Tracul () [Corola-website/Science/303606_a_304935]
-
Albina, donând irevocabil 300.000 forinți pentru constituirea capitalului social și fiind până în 1874 președintele Consiliului de administrație. La 22 septembrie 1901 a fost ales președinte al ASTREI din Sibiu. În 22 septembrie 1904 demisionează din motive de sănătate, fiind proclamat președinte de onoare pe viață. A patronat toată viața Societatea academică „Petru Maior” din Budapesta. În semn de recunoștință, în 4 noiembrie 1906 la sediul Societății a fost dezvelit un bust realizat de sculptorul Liuba din Măidan. În ultima parte
Alexandru Mocioni () [Corola-website/Science/303607_a_304936]
-
anexată de Imperiul Rus în 1812 și a rămas sub stăpânirea rușilor până în 1917. În 1918, Basarabia s-a unit cu România. În Uniunea Sovietică, autoritățile comuniste au luat în 1924 inițiativa creării RSSA Moldovenești în cadrul RSS Ucrainiene. Autoritățile au proclamat că limba vorbită de moldoveni este „limba moldovenească”, după cum pare, pentru a da regiunii o identitate separată de cea română. Alfabetul latin, care fusese folosit pentru scrierea limbii în ultimii 80 de ani a fost înlocuit cu o versiune a
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
Cu toate acestea, ultimul plan nu a fost pus niciodată în practică. Mai mult, pentru a justifica ocuparea Basarabiei, teoriile eliberării poporului moldovenesc de sub jugul otoman de către ruși, a trădării naționale a burghezo-moșierimii moldovene reprezentate în Sfatul Țării, care a proclamat Unirea din 1918, a ocupației românești, ca și teoria aberantă a existenței a încă unui popor neolatin în răsăritul Europei (ceea ce ar fi implicat existența a încă unei limbi romanice, limba moldovenească), născut prin romanizarea separată a dacilor și a
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
rang de politică oficială în RSS Moldovenească. Diferiți reprezentanți ai lumii științifice sovietice, istorici sau lingviști, s-au străduit în cadrul unor diferite întâlniri internaționale să obțină recunoașterea teoriilor deznaționalizatoare. În 1989, versiunea din acel moment a alfabetului român a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare moldovenească (vezi : Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească” în cea latină). După proclamarea independenței Moldovei din 1991, „româna” a fost proclamată limbă oficială, (alături de alte simboluri oficiale de
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
acel moment a alfabetului român a fost proclamată alfabet oficial în RSS Moldovenească, unde limba oficială se numea în continuare moldovenească (vezi : Transliterarea limbii române din scrierea „moldovenească” în cea latină). După proclamarea independenței Moldovei din 1991, „româna” a fost proclamată limbă oficială, (alături de alte simboluri oficiale de inspirație românească: imnul național "Deșteaptă-te, române!", steagul tricolor albastru-galben-roșu, stema națională), pentru ca în 1994, prin noua constituție, să se revină la denumire oficială din perioada sovietică, aceea de „limbă moldovenească”. Conflictul legal
Istoria limbii române în Republica Moldova () [Corola-website/Science/303624_a_304953]
-
1703 și 1711 condusă de Francisc Rákóczi al II-lea a contribuit și ea la eliberarea țării. Revoluția burgheză condusă de Lajos Kossuth din 1848-1849, a fost stinsă prin intervenția Austriei cu ajutorul Rusiei Țariste. La 16 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma primului război mondial. În martie 1919 comuniștii a preluat puterea sub conducerea lui Béla Kun care a proclamat Statul Sovietic Ungar. În ianuarie 1920 amiralul Miklós Horthy a fost ales de
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
stinsă prin intervenția Austriei cu ajutorul Rusiei Țariste. La 16 noiembrie 1918 s-a proclamat Republica Ungară, ca urmare a destrămării Imperiului Austro-Ungar în urma primului război mondial. În martie 1919 comuniștii a preluat puterea sub conducerea lui Béla Kun care a proclamat Statul Sovietic Ungar. În ianuarie 1920 amiralul Miklós Horthy a fost ales de adunarea națională ca Regent al statului maghiar. Regele Carol I al Austriei a încercat să revină la tronul Ungariei, dar fără succes. La data de 4 iunie
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
Ungaria. Trecerea la noua orânduire, bazată pe revenirea la economia de piață și pe respectarea drepturilor omului, s-a făcut de această dată ca în majoritatea statelor din Europa de Est fără vărsare de sânge. La 23 octombrie 1989, Mátyás Szűrös a proclamat a treia Republică Ungară și a devenit președinte. Primele alegeri libere, democratice s-au desfășurat în anul 1990. În 1999 Ungaria devine membru al NATO. La 1 mai 2004, Ungaria intră în UE, Uniunea Europeana.
Istoria Ungariei () [Corola-website/Science/303690_a_305019]
-
RSS Armenească (în limbile armeană: Հայկական Սովետական Սոցիալիստական Հանրապետություն; rusă: Армянская Советская Социалистическая Республика) și-a început existența când Partidul Comunist Armenesc și-a proclamat controlul asupra țării pe 29 noiembrie 1920. Pe 1 decembrie 1920, prim-ministrul Armeniei Simon Vratsian a renunțat la conducerea guvernului. Țara și-a schimbat numele mai apoi în . Această perioadă mai este cunoscută uneori și ca A doua republică
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
După ce a suferit numeroase pierderi de vieți omenești în timpul genocidului armenesc și a războiului turco-armean care a urmat, Armenia istorică era copleșită de devastări și disperare. Când Republica Democratică Armenească a fost invadată de bolșevici în 1920, țara a fost proclamată republică sovietică. Mai târziu, Turcia și proaspăt proclamata republică sovietică au negociat Tratatul de la Kars, prin care Turcia ceda Adjaria în schimbul regiunii Kars, (astăzi provinciile Kars, Iğdır și Ardahan). Teritoriul cedat Turciei includea orașul antic Ani și Muntele Ararat, leagănul
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
zonă cât și printre minoritarii azeri. În 1988, Armenia Sovietică a suferit o lovitură cumplită în urma unui cutremur devastator. Toate aceste fapte au împiedicat unificarea pașnică a teritoriilor armenești. Armenia a fost una dintre primele republici unionale care și-au proclamat independența față de Uniunea Sovietică pe 23 august 1990, la trei luni după ce Letonia, cel de-al treilea și ultimul stat baltic și-a proclamat independența. Pe 17 martie 1991, Armenia, împreună cu țările baltice, Georgia și Moldova au boicotat referendumul prin
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
unificarea pașnică a teritoriilor armenești. Armenia a fost una dintre primele republici unionale care și-au proclamat independența față de Uniunea Sovietică pe 23 august 1990, la trei luni după ce Letonia, cel de-al treilea și ultimul stat baltic și-a proclamat independența. Pe 17 martie 1991, Armenia, împreună cu țările baltice, Georgia și Moldova au boicotat referendumul prin care, în conformitate cu rezultate oficiale, 75% din populația Uniunii și-au exprimat dorința de păstrare a URSS-ului reformat. Pe 23 septembrie 1991, statul Armenia
Republica Sovietică Socialistă Armenească () [Corola-website/Science/303701_a_305030]
-
din URSS), belarușii și coreenii. După proclamarea independenței, numeroși emigranți sau deportați din perioada stalinistă (sau urmașii lor) au părăsit republica. Pe 10 decembrie 1991 "RSS Kazahă" a fost redenumită "Republica Kazahstan", pentru ca șase zile mai târziu republica să-și proclame independența. În 1970, populația era compusă din: În nordul Kazahstanului, în zona deșertică trăiau:
Republica Sovietică Socialistă Kazahă () [Corola-website/Science/303719_a_305048]
-
Imperiu Roman pentru mai mult de 800 de ani. După Tratatul din Westfalia din 1648 Jura și-a întărit legăturile cu Confederația Elvețiană. În 1792, în perioada Revoluției franceze ultimul episcop este alungat iar pe data de 19 decembrie este proclamată Republica Rauraciană, o republică-soră a Republicii Franceze. Aceasta este anexată de Franța în martie 1793 și organizată sub forma departamentului Mont-Terrible, departament ulterior atașat departamentului Haut-Rhin. După Congresul de la Viena, Jura a fost cedată cantonului Berna drept compensație pentru pierderile
Cantonul Jura () [Corola-website/Science/303720_a_305049]
-
de sănătate a regelui Ferdinand, care suferea de cancer, s-a înrăutățit considerabil, Elena dedicându-și mult timp să-l îngrijească, la palatele Cotroceni și Pelișor. Acesta s-a stins la 20 iulie 1927. La câteva ore, Mihai a fost proclamat rege al României, pe 20 iulie având loc ceremonia de depunere de către regență în numele regelui a jurământului. Politicianul și memorialistul Ion G. Duca, martor la evenimente, descria în felul următor scena: Față de actul de la 4 ianuarie și perspectiva întoarcerii prințului
Regina mamă Elena () [Corola-website/Science/303742_a_305071]