4,989 matches
-
1 (un tun antitanc ZiS-3 Model 1942 modificat: camera proiectilului de la Vickers-Reșița, ghinturi tip ZiS-3 și calibrul 75 mm) și numărul 3 (afet ZiS-3 Model 1942 cu țeava și frâna de tragere a tunului FF-KF-RF) au fost respinse. Al doilea prototip, realizat în două variante, s-a dovedit a fi cel mai performant. Varianta „a” folosea camera de încărcare a tunului Vickers-Reșița și ghinturile tunului sovietic ZiS-3 Model 1942 de calibrul 76,2 mm. Varianta „b” folosea afetul, mecanismul de tragere
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Vickers-Reșița, camera proiectilului și frâna de gură a tunului PaK 40. Materialul folosit pentru realizarea acestei variante era denumit „"RNCM-110"” (oțel românesc aliat cu nichel, crom și molibden cu o rezistență la rupere de 110 kgf/mm). Varianta „b” a prototipului nr. 2 s-a dovedit a fi cea mai performantă, atât ca tun antitanc, cât și ca tun de câmp. În luna octombrie a anului 1943 a fost organizată o demonstrație ad-hoc pentru mareșalul Ion Antonescu. Acesta urmărise anterior o
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
s-a dovedit a fi cea mai performantă, atât ca tun antitanc, cât și ca tun de câmp. În luna octombrie a anului 1943 a fost organizată o demonstrație ad-hoc pentru mareșalul Ion Antonescu. Acesta urmărise anterior o demonstrație a prototipului vânătorului de care Mareșal înarmat cu un obuzier sovietic de calibrul 122 mm. Prezentarea prototipului vehiculului blindat s-a soldat cu un eșec: vânătorul de tancuri nu a reușit să perforeze deloc blindajul unui tanc aflat în poligon, deși au
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
tun de câmp. În luna octombrie a anului 1943 a fost organizată o demonstrație ad-hoc pentru mareșalul Ion Antonescu. Acesta urmărise anterior o demonstrație a prototipului vânătorului de care Mareșal înarmat cu un obuzier sovietic de calibrul 122 mm. Prezentarea prototipului vehiculului blindat s-a soldat cu un eșec: vânătorul de tancuri nu a reușit să perforeze deloc blindajul unui tanc aflat în poligon, deși au fost executate trageri și de la distanță mică (300 de metri). Colonelul Valerian Nestorescu a sugerat
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
300 de metri (dispuse la un unghi de 30ș), celelalte trei la 500 de metri (același unghi) și ultimul la 1000 de metri (în poziție verticală). Căpitanul inginer Eugen Burlacu s-a ocupat de executarea tragerilor cu varianta „b” a prototipului nr. 2. Acestea au fost în număr de nouă (prima lovitură asupra blindajului aflat la 1000 de metri nu a nimerit ținta) și au durat în total un minut și douăzeci de secunde. Performanțele tunului au fost următoarele: distrugerea completă
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
precum semnarea unui contract sau alcătuirea unui caiet de sarcini. Uzinele Reșița urmau să asigure documentația tehnică, personalul calificat, sculele și instrumentele necesare fabricației tunului Reșița Model 1943 la aceste fabrici. Astra Brașov și Concordia urmau apoi să execute un prototip. Concomitent, era pregătită producția în serie. Procesul de fabricație a fost supervizat de colonelul Valerian Nestorescu, acesta având la dispoziție comisii militare de recepție și control. Muniția necesară a fost fabricată la Uzinele Emil Costinescu din Sinaia. Inițial, comenzile pentru
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
fie chiar mai mare, având în vedere că exemplarul păstrat la Oradea are seria 394. La sugestia locotenent-colonelului Paul Drăghiescu, mareșalul Ion Antonescu a decis folosirea tunului Reșița Model 1943 drept armament principal pentru vânătorul de care „Mareșal”. Ultimele trei prototipuri (M-04, M-05 și M-06) au folosit o variantă adaptată a tunului antitanc. Prototipul M-04 a fost testat în luna februarie 1944 în poligonul de la Sudiți. Șasiul vânătorului de tancuri s-a dovedit a fi capabil de
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
sugestia locotenent-colonelului Paul Drăghiescu, mareșalul Ion Antonescu a decis folosirea tunului Reșița Model 1943 drept armament principal pentru vânătorul de care „Mareșal”. Ultimele trei prototipuri (M-04, M-05 și M-06) au folosit o variantă adaptată a tunului antitanc. Prototipul M-04 a fost testat în luna februarie 1944 în poligonul de la Sudiți. Șasiul vânătorului de tancuri s-a dovedit a fi capabil de a rezista la reculul tunului. Colonelul Valerian Nestorescu a participat la perfecționarea prototipurilor M-05 și
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
a tunului antitanc. Prototipul M-04 a fost testat în luna februarie 1944 în poligonul de la Sudiți. Șasiul vânătorului de tancuri s-a dovedit a fi capabil de a rezista la reculul tunului. Colonelul Valerian Nestorescu a participat la perfecționarea prototipurilor M-05 și M-06 din luna martie 1944. În urma testelor de rezistență din iulie-august, prototipul M-05 a suferit o defecțiune la afetul tunului. După 23 august 1944, testele și producția au fost sistate. În septembrie testele au fost
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Sudiți. Șasiul vânătorului de tancuri s-a dovedit a fi capabil de a rezista la reculul tunului. Colonelul Valerian Nestorescu a participat la perfecționarea prototipurilor M-05 și M-06 din luna martie 1944. În urma testelor de rezistență din iulie-august, prototipul M-05 a suferit o defecțiune la afetul tunului. După 23 august 1944, testele și producția au fost sistate. În septembrie testele au fost reluate pentru o scurtă perioadă, însă pe 26 octombrie 1944 documentația și prototipurile au fost confiscate
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
rezistență din iulie-august, prototipul M-05 a suferit o defecțiune la afetul tunului. După 23 august 1944, testele și producția au fost sistate. În septembrie testele au fost reluate pentru o scurtă perioadă, însă pe 26 octombrie 1944 documentația și prototipurile au fost confiscate de către Comisia Sovietică de Control, proiectul fiind abandonat. Primele tunuri au fost livrate Diviziei 1 Blindate „România Mare” în primăvara anului 1944. Din vara aceluiași an, diviziile de infanterie și cavalerie au primit și ele câte o
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
tunurile au fost tractate hipo, din cauza pierderilor și a lipsei pieselor de schimb. Tunurile Reșița Model 1943 urmau să fie tractate de tractorul românesc T-1, fiind realizată o comandă pentru 1000 de bucăți la Uzinele Ford din România. Cinci prototipuri au fost realizate și testate în vara anului 1944. Tractorul T-1 nu a ajuns însă în faza de producție, proiectul fiind anulat după 23 august 1944. Când trupele române au primit în număr semnificativ tunul Reșița Model 1943, Armata
75 mm Reșița Model 1943 () [Corola-website/Science/324146_a_325475]
-
Gingka pornește într-o aventură în care are de înfruntat multe obstacole și mulți inamici,dar care îi aduce și mulți prieteni extraordinari. Acest sezon a fost dublat de către studioul Fast Production Film. În Beyblade Metal Masters,Gingka obține un prototip din Storm Pegasus care se numește Galaxy Pegasus. WBBA anunță câștigătorii lumii și Gingka,Madoka,Tsubasa,Yu și noul prieten al lui Gingka ,Masamune reprezentând echipa Japoniei echipă numită Gan Gan Galaxy.Și alte echipe cu care se vor lupta
Beyblade () [Corola-website/Science/324250_a_325579]
-
Au fost reparate 14 din tunurile de 6 inch au fost montate 8 tunuri calibru 127 mm (5 in) antiaeriene și anti-navă, precum și 20 tunuri automate antiaeriene calibru 1-inch (2,5 cm). Suprastructura lui "Hiei" a fost reconstruită, fiind un prototip al turnului ce urma a fi folosit pe cuirasatele din clasa Yamamoto, care se afla în faza de proiect la acel moment. Blindajul lui "Hiei" a fost îmbunătățit. Centura principală a fost montată din nou și a fost consolidată astfel încât
Cuirasatul japonez Hiei () [Corola-website/Science/324360_a_325689]
-
multe vehicule experimentale. Un vehicul a fost echipat cu turela mașinii de luptă a infanteriei MLI-84, fiind testat în vara anului 1982. Un TAB-77 a fost dotat cu tunul automat A436 de calibrul 30 mm și rachete antitanc dirijate Maliutka. Prototipul a fost testat în luna noiembrie a anului 1982 și urma a intra în producție. Zece mașini de luptă au defilat la parada militară de Ziua Națională a României din 1984 (23 august la vremea respectivă), dar proiectul a fost
TAB-77 () [Corola-website/Science/326568_a_327897]
-
Danezul a reconstruit corul în stil romanic și a inserat o "criptă" dedesupt, cu scopul de a mări "bazilica Notre-Dame" existentă. Construcția catedralei din Rouen condusă de arhiepiscopul Robert, ca și cea a abațialei din Bernay, pune fundamentele arhitecturii normande, prototipuri ale arhitecturii religioase în Normandia, apoi în Anglia. Lucrările s-au întrerupt la moartea arhiepiscopului Robert în 1037 Un alt arhiepiscop, Maurille (1055 - 1067), încheie șantierul, precum și reconstruirea navei în 1063. S-a spus că Maurille ar fi pus să
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
de Jerry Goldsmith. Filmul este comercializat sub sloganul "Timpul nu-l așteaptă pe om, dar dragostea adevărată îl așteaptă totdeauna." În 1939, căpitanul Daniel McCormick (Mel Gibson) este un pilot de testare îndrăzneț. După o cursă de succes cu un prototip North American B-25 Mitchell, McCormick este întâmpinat de vechiul său prieten, Harry Finley (George Wendt), care-i mărturisește că ultimul său experiment, "Proiectul B", a reușit să facă imposibilul. Mașinăria, construită de Finley și de echipa sa de oameni de
Pururea tânăr (film) () [Corola-website/Science/325664_a_326993]
-
McCormick este întâmpinat de vechiul său prieten, Harry Finley (George Wendt), care-i mărturisește că ultimul său experiment, "Proiectul B", a reușit să facă imposibilul. Mașinăria, construită de Finley și de echipa sa de oameni de știință, este o cameră prototip de congelare criogenică. Când prietena lui McCormick, Helen (Isabel Glasser), ajunge în comă după un accident, iar medicii se îndoiesc că-și va mai reveni vreodată, McCormick insistă el să fie congelat pentru un an, pentru a nu o vedea
Pururea tânăr (film) () [Corola-website/Science/325664_a_326993]
-
scenariu de film. Aparent cumpărat pentru Gibson, el a refuzat oportunitatea de a regizat filmul. Un avion North American B-25J Mitchell cunoscut ca "Photo Fanny" (din Planes of Fame Museum din Chino, California) ocupă un loc proeminent în film, ca prototipul B-25 și aparatul restaurat mai târziu cu care McCormick zboară către iubita sa. Din punct de vedere al criticii, "Pururea tânăr" a avut parte de recenzii mixte. Roger Ebert a remarcat: "["Pururea tânăr"] nu este unul dintre cele mai inspirate
Pururea tânăr (film) () [Corola-website/Science/325664_a_326993]
-
de Pierre Richard. Rolurile principale sunt interpretate de Pierre Richard, Marie-Christine Barrault și Bernard Blier. Filmul combină elemente de slapstick, horror și comedie romantică. În film sunt urmărite aventurile lui Pierre Malaquet, un creator de publicitate excentric și extrem de aiurit. Prototipul personajului este Ménalque din ""Caractères"" de Jean de La Bruyère. Glycia Malaquet își convinge amantul, Alexandre Guiton, directorul marii agenții de publicitate "Jerico" să-i angajeze fiul, Pierre, un tânăr creativ, caraghios și incredibil de zvăpăiat, care intră întotdeauna în situații
Distratul () [Corola-website/Science/325764_a_327093]
-
vedere comercial FN.305 a fost un succes fiind exportat în Belgia , Chile , Elveția , Franța , Iugoslavia , Portugalia și Ungaria . În anul 1934 firma Nardi a obținut un contract de la Reggia Aeronautica pentru o celulă pentru încercări statice și pentru un prototip pentru încercări în zbor ale unui avion de antrenament . Primul zbor al prototipului , echipat cu motor în stea Fiat A.70 de 180 CP a fost efectuat la 19 februarie 1935 de pilotul de încercări Arturo Ferrarin . În configurație biloc
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
Elveția , Franța , Iugoslavia , Portugalia și Ungaria . În anul 1934 firma Nardi a obținut un contract de la Reggia Aeronautica pentru o celulă pentru încercări statice și pentru un prototip pentru încercări în zbor ale unui avion de antrenament . Primul zbor al prototipului , echipat cu motor în stea Fiat A.70 de 180 CP a fost efectuat la 19 februarie 1935 de pilotul de încercări Arturo Ferrarin . În configurație biloc înmatriculat MM.277 avionul a lasat o impresie bună reprezentanților Reggia Aeronautica dar
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
312,5 km/h , avionul având o masă de 825 de kg . Cu postul de pilotaj anterior acoperit și cu postul posterior reamenajat , avionul a fost prezentat la Salonul Aeronautic de la Bruxelles și mai apoi la Salonul Aeronautic de la Milano . Prototipul a fost reînmatriculat civil I-ABYM si prezentat ca avion de turism și raid . Un al doilea prototip FN.305 a fost testat de capitanul Giovanni Zappetta la 20 aprilie 1936. Acesta era biloc cu cabina deschisă și motor Fiat
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
și cu postul posterior reamenajat , avionul a fost prezentat la Salonul Aeronautic de la Bruxelles și mai apoi la Salonul Aeronautic de la Milano . Prototipul a fost reînmatriculat civil I-ABYM si prezentat ca avion de turism și raid . Un al doilea prototip FN.305 a fost testat de capitanul Giovanni Zappetta la 20 aprilie 1936. Acesta era biloc cu cabina deschisă și motor Fiat A.70 de 200 CP. În echipaj cu Guido Stellingweri acesta realizează la 17 iulie 1936 un prim
Nardi FN-305 () [Corola-website/Science/325862_a_327191]
-
foloseau adesea pentru a evita Zero-urile care îi atacau. a fost proiectat pentru a îmbunătăți aspectele favorabile ale lui F4F având viteză maximă și rază de acțiune mult mai mare, care le permitea să surclaseze Zero-urile. Contractul pentru prototipul XF6F-1 a fost semnat în 30 iunie 1941 și a fost proiectat să folosească motorul Wright R-2600 Cyclone de 1.700 CP (1.268 kW) care acționa o elice Curtiss Electric cu trei palete. Cu toate acestea, în baza experienței
F6F Hellcat () [Corola-website/Science/325066_a_326395]