8,125 matches
-
aștepți un tren! Un tren care vine sau un tren care pleacă. Să aștepți pe cineva care vine cu trenul sau să aștepți ca tu însuți să te sui într-un tren. Chiar și într-o gară ca asta, complet pustie, sau mai ales într-o gară ca asta nu poți să faci decât același lucru: să aștepți un tren. Așa că după ce-am vrut să fiu larvă, m-am pomenit așteptând. Numai că dificultatea de-abia aici începe; din momentul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în afara autostrăzii. În afara cursei. Cursa noastră s-a încheiat, în această gară, pe acest peron. De ce să pretindem altora să-și întrerupă cursa lor, să se pună în pericol din pricina noastră? Într-o zi și ei vor avea peronul lor pustiu, gara lor fără trenuri. Alții vor trece pe lângă ei fără să-i vadă..." ... Dar m-am înfierbîntat și poate v-ați pierdut răbdarea. Așadar, gara unde ne aflam, eu și Eleonora, avea ceva din toate gările prin care am trecut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am gândit mai întîi că vreun copil trăsese cu praștia în becuri ca să le spargă. Dar dacă era un răufăcător? Abia la acest gând și-a făcut efectul al doilea șoc. Nu se auzea însă nici o mișcare. Strada părea perfect pustie. În afară de zgomotul vântului nu se auzea nimic. După câteva minute am îndrăznit să plec mai departe. Dealtfel, nu mai aveam mult de mers până acasă. Pășeam cu grijă, aproape bâjbâind, deoarece era una din acele nopți oarbe, fără lună, când
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
După ce mi-a spus totul, am încercat să-l liniștesc. Dar mi-am dat seama că era în zadar. Apoi n-a mai sunat. Am așteptat câteva zile, o săptămână, nimic. Cum ultima oară îmi lăsase numărul, am sunat eu. Pustiu. Nu răspundea nimeni. Telefonul suna în gol... Am început să stau ore întregi la telefon, formând încontinuu numărul. Știam că era o prostie, dar intrasem acum într-un automatism din care nu puteam ieși... Într-o seară mă durea capul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
început o ploaie subțire. Noroc că-mi luasem trenciul cu mine... Eram gata să mă culc pe pământ, cu riscul să răcesc. Mă simțeam stoarsă de ultima picătură de energie, când am ajuns într-un fel de haltă, în câmp pustiu. Acolo era un tren de marfă. M-am dus până la locomotivă. Nimeni. În pichetul de haltă, de asemenea nimeni. M-am urcat într-un vagon gol ca să mă adăpostesc de ploaie. Dar acolo am adormit. Când m-am trezit, mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Elsinor. Dar, domnilor, tocmai aici e problema. Există situații când a avea timp nu e un privilegiu, ci un risc și încă un risc foarte grav, iar eu mă găsesc într-o asemenea situație. Imaginați-vă, vă rog, acest peron pustiu unde nenorocirea e că am la dispoziție mai mult timp decât Hamlet. ,,A fi sau a nu fi?" După ce am repetat întrebarea, aud cum țiuie vântul lovindu-se de acoperișul gării și cum cârâie ciorile. Credeți-mă, timpul prea mult
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
i-au hărțuit pe cei din gară până când acestora li se făcuse lehamite și-și luaseră lumea în cap. Era chiar de mirare că îmblînzitorii nu dăduseră foc clădirii. Sau n-o făcuseră, poate, pentru a-și contempla victoria. Gara pustie era în ochii lor ca un templu. Cu puțină imaginație, și-ar fi instalat idolul în sala de așteptare. Căci religia lor, dacă aveau una, nu putea fi decât religia fricii. Cruciații acelei religii negre, îmbrăcați nu în armuri, ci
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
resemnare, dar și rezultatul unei mari încordări. Am ezitat atunci o clipă, am vrut să renunț, să ne întoarcem, însă ea, dîndu-și seama de asta, s-a sculat de pe butuc, pornind din nou la drum. De la colibă încolo totul era pustiu. Doar o iarbă sumară și uscată acoperea vag pământul care, fiind nisipos, ne făcea să alunecăm. Pădurea încă tot nu se vedea. Și pe măsură ce mergeam, Eleonora aluneca din ce în ce mai des. La un moment dat, și-a pierdut echilibrul și a căzut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
La patruzeci și unu de ani descopeream că viața mea încăpea în strigătul unui cuc și ca viață trăită și ca viață înțeleasă. Știam despre mine doar că eram ceva între șobolan și sfânt și că trăiam într-o gară pustie. Câțiva pași mai încolo stătea lungită, dormind poate, o femeie despre care știam ce-mi povestise ea. În rest, viața mea era populată numai de năluci ca mlaștina. Cerul pe care-l priveam rămânea cer, pasărea care trecuse rămânea pasăre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
crezut, într-adevăr? ― Le-am dat asigurări că e minunat aici. Lume multă, distracție, prieteni. ― Ai imaginație, am exclamat impresionat de dezinvoltura cu care intrase în rol. ― Ce vroiai să le spun? Că stau cu un necunoscut pe un peron pustiu? Le-aș da griji. În primul rând, "cine e bărbatul acela?" Ce să le răspund? ― Că nici el nu mai știe cine este. Cândva, a fost profesor de istorie. ― Îți dai seama, îmi replică ea, ce-ar fi gândit despre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
căldura era sufocantă. Iarba se asprise și pe alocuri se sfărâma. Dacă mai continua astfel, exista riscul ca apa din fântână să sece cu totul. Aceasta era pentru noi o îngrijorare nouă, neprevăzută și teribilă. După ce că stăm într-o gară pustie, departe de lume, ne vedeam amenințați să murim de sete. Nivelul apei coborâse mult. La început, dacă ne aplecam, puteam bea direct din fântână. Acum, ca să ajungem la apă, a fost nevoie să legăm o frânghie de toarta unui vas
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
asta mă interesa. Mintea mea nu mai lucra acum decât într-o singură direcție. Uitasem să mă mai duc în mlaștină și mă întorceam cu privirea mult mai rar spre pădure. Nici gara nu mi se mai părea atât de pustie. Dintr-odată toate căpătaseră parcă un sens. Aveam un rost, nu mai stăteam cu brațele încrucișate. Și bineînțeles că am tîrît-o și pe Eleonora în această pasiune sau nebunie a mea, cum vreți să-i ziceți. ― Poate că ai fost
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tavan. Audiam martorii, pronunțam rechizitoriul, susțineam apărarea, dar totul în gând. Acum, pentru prima oară, am fost ispitit să fac totul ca în realitate. Să fac un proces adevărat în care să-mi rostesc cu voce tare pledoariile. Poate gara pustie m-a împins la asta. Poate convingerea că Eleonora nu va râde de mine. Ea era implicată în "jocul" nostru, nu era un străin care să mă privească bănuitor și ironic. Așa că am trecut la fapte. ― Ai asistat vreodată la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-ți venea să-ți verși mațele. Apropiindu-ne, eram mirat că nu vedeam pe nimeni în jurul focului. Locul părea pustiu. La ușa colibei, cei doi îmblînzitori m-au părăsit dispărând undeva în spate. Am mai auzit câtva timp zgomote și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
gară, în ploaie și soare. Dar noi nu vom avea de unde să știm cât va rămâne astfel. Ne va fi teamă să nu plece pe neașteptate, într-o noapte, în timp ce dormim. Dimineața să ne trezim din nou într-o gară pustie. Singura soluție atunci ar fi să ne mutăm în tren. Să dormim pe băncile lui. Nu ne vom da jos decât pe rând, să bem apă, să căutăm ceva de mâncare sau să ne facem nevoile. Dar întotdeauna cu grijă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lătrat care se aude îi trezește. Și de ce apar uneori acești îmblînzitori în lume? Nu pentru a instaura împărăția grotelor? S-ar zice că ei vor să așeze lumea între o pădure și o mlaștină, având ca templu o gară pustie; un templu cu altarul pătat de muște și acoperit cu pânze de păianjen; cu un jilț de piele ros în fața unui sfeșnic, în loc de tron; gol; tronul pustiului nu poate fi decât gol; cine trece, trebuie să treacă fără să înțeleagă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
degete, nisipul revenea în nisip, clipa trăită se întorcea în resturile altor clipe și mă întrebam cine am fost de fapt. Și de ce mă expulzase marea acolo? Era vina mea sau nu că mă aflam noaptea, singur, pe o plajă pustie? Și dacă era vina mea, care era acea vină? Dar dacă uitasem cine eram nu însemna că...? Acum vântul cânta parcă melodia îmblînzitorilor, iar valurile începuseră să se legene și să danseze ca o cobră. M-am aplecat și am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sau ești încă o mangustă mai imperfectă decât mine. Și imperfecțiunile astea diferă. Unii depășesc măsura. Eu mai puțin. Dumneata mai mult. Era firesc ca nici pedeapsa să nu fie aceeași și dacă destinul ne-a aruncat în aceeași gară pustie înseamnă că nici destinul nu e bun judecător. Eu am așteptat deoarece am crezut că nu era nici de datoria mea, nici șansa mea să lupt pentru tandrețe,, dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
sa a întîlnit alte insule. De-atunci visează mereu la insula din care a plecat." Și ai adăugat rîzînd: "Sîntem aici un bărbat și o femeie, ca la începutul lumii. Numai că în loc să stăm în paradis, stăm pe un peron pustiu"... Observi că și în vis îți place să te sui în amvon și să-mi ții de-acolo predici? Acum suportă și din partea mea una. După cum vezi amintirile ne urmăresc și în vis. Iar eu am crezut mereu că singura
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins. Dincolo de orizontul lor... O să mă întrebi, bineînțeles, ce să vezi în gara asta pustie, cum să visezi aici. Oricâtă imaginație ai avea... Dar ce formidabil lucru e să stai într-o sală de așteptare și să nu mai aștepți nimic. Să locuiești într-o gară și să nu dorești să pleci nicăieri. Într-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
lucru e să stai într-o sală de așteptare și să nu mai aștepți nimic. Să locuiești într-o gară și să nu dorești să pleci nicăieri. Într-o cameră, nu e mare lucru un exil. Sau pe o insulă pustie. Dar pe un peron, lângă șinele unei căi ferate, el e absolut. Aici există și plecarea și eșecul ei. Așteptarea s-a culcat pe șine ca o pisică, fără să se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plec fără să întorc capul. Sânt în stare să mă leg și de o temniță în care aș fi închis și ați înțeles, desigur, înainte de a v-o spune eu, că m-am legat și de nenorocita asta de gară pustie. Dar trebuie să adaug a unsprezecea poruncă. O voi lua din Dante. "Privește și treci!" Dacă mai am ceva de făcut, sânt mai potrivite aceste vorbe decât cele puse pe poarta Infernului, pe care eu le-am interpretat totdeauna în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ispășire, a jertfei pentru vină, a închinării în slujba Domnului, și a jertfei de mulțumire. 38. Domnul a dat-o lui Moise pe muntele Sinai în ziua cînd a poruncit copiilor lui Israel să-și aducă darurile înaintea Domnului, în pustia Sinai. $8 1. Domnul a vorbit lui Moise, și a zis: 2. "Ia pe Aaron și pe fiii lui împreună cu el, veșmintele, untdelemnul pentru ungere, vițelul pentru jertfa de ispășire, cei doi berbeci și coșul cu azimile, 3. și cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
ieșit la sorți pentru Domnul, și să-l aducă jertfă de ispășire. 10. Iar țapul care a ieșit la sorți pentru Azazel, să fie pus viu înaintea Domnului, ca să slujească pentru facerea ispășirii, și să i se dea drumul în pustie pentru Azazel. 11. Aaron să-și aducă vițelul lui pentru jertfa de ispășire, și să facă ispășire pentru el și pentru casa lui. Să-și junghie vițelul pentru jertfa lui de ispășire. 12. Să ia o cădelniță plină cu cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
pună amîndouă mîinile pe capul țapului cel viu, și să mărturisească peste el toate fărădelegile copiilor lui Israel și toate călcările lor de lege cu care au păcătuit ei să le pună pe capul țapului, apoi să-l izgonească în pustie, printr-un om care va avea însărcinarea aceasta. 22. Țapul acela va duce asupra lui toate fărădelegile lor într-un pămînt pustiit; în pustie, să-i dea drumul. 23. Aaron să intre în cortul întîlnirii; să-și lepede veșmintele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]