5,132 matches
-
unor situații extrem de dificile și că nu vrea să intre în amănunte, dar am avut ceva provocări și cumva am reușit să trec cu brio de toate. Fără să apeleze la un card Visa, a mai adăugat, și cortul a răsunat de un hohot general de râs. Și pe urmă a zis că a fost la multe nunți la viața lui, dar niciodată până acum n-a fost atât de mulțumit ca acum. Că știe că Luke și cu mine vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
asemănând-o cu marile bulevarde din Paris, Roma și Londra <endnote id="(821, p. 264)"/>. La rândul său, În 1870, cehul Jan Neruda nota faptul că cele peste 11.000 de trăsuri și birje din București produc un „huruit” care „răsună În oraș ca un tunet permanent, Îndepărtat și [care] durează până către miezul nopții” <endnote id="(566, p. 256)"/>. În fine, vizitând Bucureștii În 1884, și romanistul danez Kristoffer Nyrop a fost profund impresionat de „zgomotul numeroaselor trăsuri care goneau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul bucureștean Dudești-Văcărești. „Nu auzi În tot cartierul [evreiesc] lătrat de câine - scria cu ironie Henri Stahl În 1910 -, dar nu e curte În care să nu răsune armonios gârâitul simpatic al gâștelor, animal sacru la romani și la evrei” <endnote id="(843, p. 122)"/>. Până În primele decenii ale secolului XX - constată istoricul Victor Neumann -, păstoritul evreiesc din Maramureș și Bucovina „se transformă Într-o realitate economică imposibil
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Psalmul 33, în versetele 1-4 se spune: „Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudați pe Domnul cu arfa, lăudați-L cu alăuta cu zece coarde. Cântați-I o cântare nouă! Faceți să răsune coardele și glasurile voastre! Căci Cuvântul Domnului este adevărat, și toate lucrările Lui se împlinesc cu credincioșie.” În aceeași perioadă, mai precis în luna aprilie, având în vedere necesitatea și importanța muzicii în evanghelizare, l-am invitat pe fratele pastor
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Bumbesti-Livezeni" - unde fuseseră expediați așa-ziși voluntari, alături de malagambiști și cosmopoliți, trimiși acolo de Miliție în scop de reeducare - formau obiectul activității C.C. al U.T.M., ocupând un spațiu prioritar în propagandă presei, radioului și chiar a cinematografiei, primul film, "Răsună valea", realizat în 1949, a prefațat industria cinematografică comunistă românească. Secția "Învățământ Mediu și Superior", din cadrul C.C. al U.T.M. (unde activă cu succes tânărul Ion Iliescu), era implicată din plin în fenomenul "santierismului" și al reeducării prin spălarea creierelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
care Ceaușescu s-ar fi putut cu ușurință evacua - se sugerează că grupul lui Iliescu ar fi făcut o halta la ambasada, în acea seară. Imediat după plecarea lui Iliescu și grupului sau din sediul C.C.-ului, în Piața Palatului răsunau primele rafale. În jurul orelor 21 cădeau primii morți. În mod subit, apăruse pericolul terorist, oameni descriși de Iliescu ca fiind antrenați să "tragă din toate pozițiile". Timp de două zile, așa-zisul pericol terorist îi va permite grupulul lui Iliescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
lor mai târzie îl făcu pe Costache să facă, cu voce scăzută, o observație cum că somnul celor din târg ar fi mai dulce decât al celor din sat. Dar cu una, cu alta, înainte de prânzul mare, cele trei vii răsunau de glasurile voioase ale culegătorilor, mulțumiți că rodul era îmbelșugat. Chiar și soarele parcă se bucura, nu era umbrit de nici un norișor, cât de mic. Pe la prânzul cel mare iată că sosi și Maria cu Maricica aducând hrana culegătorilor. Aceștia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se resimte astăzi de uniforme școlare și comportament corect și moral în același timp în școala românească actuală... Au urmat ceva mai mult de două săptămâni de vacanță, cu sărbători multe, cu obiceiuri și datini, atât de fermecătoare și frumoase! Răsunau ulițele satului de glasurile copiilor și chiar și ale maturilor care, pe echipe, mergeau cu colindul, cu steaua, cu plugușorul, cu sorcova, cu Jieni și haiduci și cu hora cu scrânciob din centrul satului. Curat prin case, cu suflete și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
sursă de bruiaj amplificată la maximum de difuzoare. Panica produsă s-a datorat, după afirmațiile unor participanți, nu atât zgomotului, ci existenței unei senzații fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconștient în timp ce în urechi răsuna un huruit insuportabil". M. M.: Așa e! Așa e! S. B.: " În acest sens, colonelul Goran, șeful Securității Capitalei, declara: "Simțeai o presiune în atmosferă, se simțea o teamă, o așteptare a unei explozii". Asemenea trăiri pot fi provocate, după
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
și restaurante "chic". Ipanema (în limba indigenilor însemnând "ape periculoase") a apărut pe la 1894 și s-a dezvoltat intens începând cu anii 1950. Aici își dădeau întâlnire boemii din Rio cu odraslele celor avuți, aici se lansa moda, aici au răsunat primele melodii rock și ale Beatlesilor. Tot aici, doi faimoși membri ai "Republicii din Ipanema", poetul Vinicius Morais și compozitorul Tom Jobim, admirând o frumoasă domnișoară, aveau să lanseze faimoasa melodie "A garota de Ipanema" ("Fata din Ipanema"). Astăzi, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ca o piatră scoasă din râu, șlefuită de valuri, și cu un zâmbet cu ochii pe jumătate închiși, ca și cum ar fi ascultat depărtate acorduri triste. Apoi, în mare contrast, avea scurte izbucniri de veselie, cu râs puternic și tânăr, de răsunau păreții. Căutam să prind în ce fel îi semăna Ionel”. Transfigurată în personaj de roman, numita doamna Alice Deleanu, în volumul La Medeleni, Ionel Teodoreanu o vede: „Ăcu fruntea încordată și cu ochii micșorați, Doamna Deleanu avea privirea pe care
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
deveniseși foarte rapid un regizor stăpân pe mijloacele sale, erau spectacole Împlinite, aproape perfecte. Dintr-odată Însă, parcă intuind pericolul acestei „perfecțiuni“, tu faci Iulius Cezar, unde te impui cu mai puțină evidență, unde lași textul să respire și să răsune În noi, devii fragil. Pentru mine, Iulius Cezar a fost o adevărată experiență, În măsura În care regia ta devenea o prezență discretă. Și atunci descopeream cum putem fi influențați de prieteni, căci recunoșteam În spectacolul tău pozițiile unui prieten comun, Ivan Helmer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce se petrecea În jurul nostru. Toți cei din sală, inclusiv directorul teatrului, Coman, Îngălbeniseră de frică. Pentru mine a Însemnat un moment decisiv: cuvintele tale indicau, În același timp, adevărata perspectivă ce trebuia adoptată pentru a Înțelege spectacolul. Dincolo de frumusețe, răsuna apelul la vigilență morală. „Nu e ușor să trăiești Într-o epocă de Întuneric“, spunea Brecht. Spectacolul tău aducea o lumină care nu camufla neliniștea Întrebării pe care atunci am auzit-o mai mult ca oricând: În această lume trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Dmitrievici Nabokov, vărul meu primar. Un ecou amuzant În timp, concretizat prin suma de 250 de dolari, al acestor concerte executate sub tavanele pictate ale unui trecut poleit cu aur, a ajuns printr-un gest curtenitor până la mine, În Berlinul răsunând de Heil Hitler, În 1936, când moștenirea familiei Graun, constând În esență dintr-o colecție de frumoase tabachere pentru prizat și alte fleacuri prețioase, a căror valoare - după ce trecuse prin numeroase avataruri În băncile statului prusac - se redusese la suma
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu față purpurie, plină de riduri și zbierând ca din gură de șarpe. Altădată plecau Într-o călătorie cu bicicleta și erau capturați de canibali; călătorii noștri, nebănuind nimic, Își domoleau setea la un iaz Înconjurat de palmieri, când deodată răsunau tam-tamuri. Privind peste umăr trecutul meu, admir acea poză crucială: Golliwogg este Încă Îngenuncheat lângă iaz, dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
smuls tot ce aveam de preț pe noi. Lui Manuil, lui Alexis, slujitorilor le-au înfipt mâna în chică, i-au îngenuncheat și, dintr-o lovitură de iatagan, le-au retezat capetele. A fost cumplit, înspăimântător, unchiule!... Și acum îmi răsună în urechi rânjetele, chiotele lor sălbatice de bucurie. A fost înspăimântător, unchiule! Maria, taci!! strigă el, o imploră. Taci!! Te rog!! Ca pe Dumnezeu!! Nu mai pot!! Taci!! Maria nu-l aude, cu ochii pierduți în gol, obsedată, posedată, retrăiește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îmi va sta în putere. Dar nu-mi mai mulțumiți! Iartă-mă, Maria, că trebuie să te dezamăgesc. Adevărul e că nu pentru tine și nici pentru "cauza voastră" am făcut-o! Ochii Mariei își pierd strălucirea și glasul ei răsună uscat, sec: Cum... cum asta?... Nu înțeleg... Atunci, pentru ce... pentru cine?... Pentru Moldova. Vreau să fiu cinstit cu voi. Nu suport să-mi tot mulțumiți, spune Ștefan, după care tace, înghite în sec. Uite! Frate-meu să mă fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atât de gogonată, încât zău așa nu pot decât să râd: Ha! Ha! Ha! râde Ștefan cu un hohot chinuit. Cum este posibil aiasta? întreabă Vlaicu revoltat. Iaca este posibil! îl lămurește Ștefan. Așa se scrie istoria... Bate darabana, să răsune Europa... Se acopere de glorie! Justifică și galbenii Papei! Prinde doi iepuri dintr-un foc! Isteț băiat, Mateiaș aista... După război, mulți viteji s-arată! Îl roade viermele pizmei că de ce altul să-i uzurpe faima lui de "Mare Apărător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până și "Allahul" în gâtlej... Singur... Neînfrânt... "Allah!! Allah!!" L-au împresurat... Și-am văzut cum împăratul, străpuns, tăiat de zeci de iatagane, s-a prăbușit ca un trunchi retezat, dar, și în cădere, râdea, hohotea încă... Și-acum îmi răsună hohotul acela gâlgâit de sângele ce-l îneca în valuri... Și, totuși, era în hohotul acela ceva sfidător, ca un triumf al spiritului asupra forței brutale. Învinsese!... Noi, "eroii", continuă el după o tăcere în care se reculege cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fi vrut să mor acolo, odată cu el. Atunci, mi s-a arătat taica, l-am văzut cu ochii minții. Ochii lui albaștri-albaștri mă priveau triști, mirați... Mi-am șters lacrimile, am ridicat ochii spre cer, și-am strigat de-a răsunat pădurea: "Te voi răzbuna, tăicuță!! Jur!!" Am întors spatele soarelui ce răsărea și am pornit spre Apus, mereu spre Apus... Am trecut munții. Și, două săptămâni mai apoi, odată cu prima zăpadă timpurie -, un mic cerșetor, bolnav, clănțănind de friguri, bătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și tămâie. Privirile lui împăienjenite fug de pe sicriașul acela mic ca pentru păpuși, se opresc pe picioarele Răstignitului, în ochi cu un strigăt mut, acuzator: "Pentru ce?! Pentru ce?!!!" "Florile dalbe!"... Tresare. Glasurile de clopoțel ale colindătorilor de la porțile cetății răsunau asurzite de omătul gros, viscolit. Uitase: era Ajunul Crăciunului. Copiii îl colindau în fiecare an: "Am venit să colindăm..." "Ci viață fără de sfârșit"... Cântarea morților, tristă, gravă, se împletea, într-o bizară armonie, cu glasurile vesele, de zurgălăi ale copiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
totuși, merge cu noi. Cu toată "demnitatea lui regală"... Avem nevoie unu' de celălalt ca aerul avem nevoie... E singurul care mai mișcă. A dovedit-o. De curând chiar, a cucerit de la turci cetatea Sabacz... Și-a trâmbițat de-a răsunat Europa! precizează Vlaicu. Mai mult trâmbița decât cucerirea! Să se audă că el, marele Mathias Rex, s-a sculat împotriva Antihristului să-l prăpădească, adaugă Duma. Cu toată făloșenia lui să recunoaștem Mateiaș e un rege mare. Să-mi dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Poartă... În tăcerea ce se lasă, nu se aud decât niște suspine înăbușite. Și, deodată, ca o furtună, izbucnesc strigătele boierilor: Nu!! Nu-l dăm!! E voievodul nostru!! Nu se poate!! Nu primim!! Nu!! Nu se poate!! Ba se poate!!! răsună violent, brutal, disperat, strigătul lui Ștefan. Se poate!!! Primim!!! rostește, abia putând să-și ascundă tulburarea într-o tuse seacă. Altceva!! strigă apoi repede, răgușit. Altceva!! Boierii rămân consternați, în tăcere. Tăutu, încetișor, cu fereală: Cere... cere, cheile cetăților de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Vodă după poticala dintâi, unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor..." Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei C VALEA ALBĂ. ISPĂȘIREA. BUCIUMĂ!!! Un bucium buciumă răgușit. "Fugi!! Fugi Măria ta!! Fugi", aude el răsunându-i ca un ecou, gândul... "Și eu , Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei! Sabia Creștinătății! Athletul lui Hristos! Am fugit! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
orice licărire de umanitate. Ca și în Orez amar, de Santis își strânge însă toate forțele pentru finalul filmului, care e, aici, de-a dreptul extraordinar: țăranii l-au capturat pe Alberto (sau Alfredo) și se pregătesc să-l judece. Răsună primele voci imperative, cerând răzbunare. Dar, mai lucid decât ceilalți, cu o înțelegere mai limpede a raportului istorie-destin individual, fostul tovarăș de suferință al proscrisului izbutește să răstoarne, prin argumente ce merg direct la inima fiecăruia (deruta de după război, șomajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]