6,309 matches
-
mai putem face nimic pentru a le avea din nou, și rămân “sechele psihice sau fizice” parțial sau toată viața. De aceea, meditați, dacă nu în fiecare zi , măcar la sfârșitul fiecărei săptămâni, cum este viața voastră în prezent, ce regretați și vreți să “reparați”, și ce vă doriți și puteți realiza pe viitor. Amânarea rezolvării unei probleme accentuează și mai mult tensiunea interioară (stresul) și agravează și mai mult rezolvarea acesteia. Ziua de azi contează foarte mai mult! Dacă azi
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
pragul critic de 50 la sută) din populația României are atitudini pozitive față de trecutul comunist. Mai mult, sentimentele nostalgice sunt în plină evoluție. În plus față de datele prezentate sub formă tabelară, 45 la sută dintre respondenții sondajului IRES din 2010 regretă căderea comunismului, în timp ce 50 la sută nu o fac. Același procentaj de 45 la sută cred că ar fi trăit mai bine dacă Revoluția nu avea loc în decembrie 1989. Și mai sugestiv este faptul că, într-un scenariu electoral
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mod conștient sau inconștient. Numai "pasageri clandestini" conștienți, care calculează totul la rece, se pot bucura de rezultate și pot aprecia avantajele călătoriei gratuite, raportîndu-se la costurile pe care ar fi trebuit să le suporte. Ceilalți ar putea chiar să regrete că n-au putut/ știut să participe. Totuși, dacă "pasageri clandestini" sînt conștienți și calculați, își vor da seama că, atunci cînd e vorba de dobîndirea bunurilor indivizibile, lipsa participării lor, dincolo de o anumită limită, poate să facă imposibilă dobîndirea
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
se elibereze bilete fără cotor, pentru a se pierde urma încasărilor. El a mizat pe protecția lui Ioan Manciuc, primarul de atunci al Iașului. Și mai era sigur pe el pentru că era asistent promovat de domnul profesor Mâlcomete (care a regretat toată viața acest lucru), un om de calitate și care a avut funcții mari. Domnul Mâlcomete, cel care a înființat programul de marketing la Institutul Politehnic, conducător de doctorate, i-a promovat pe foarte mulți, dar a făcut o greșeală
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
UTC din 18 octombrie 19843, se anunță faptul că Nagâț a primit altă sarcină, că va pleca din fruntea UTC Iași. În procesul verbal se consemnează că tovarășul Tompea "arată că este un moment deosebit în viața tovarășului Nagâț. Personal regretă plecarea tovarășului Nagâț din fruntea organizației UTC Iași. A fost mereu alături de tineri în toate împrejurările. Îi urează succese deosebite în activitatea viitoare". D. T.: Ce puteam spune și eu? Am spus că relația a fost și cu bune, și
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ce-mi spunea așa, dar îmi plăcea cum pronunța el acest nume, simțeam căldura sufletească cu care mă înconjura. Când eram la școală colegii îmi spuneau adesea Goli, dar la ei suna mai mult a poreclă și nu-mi plăcea. Regret și acum că nu am făcut din acest nume un renume. La gimnaziu am avut profesori de elită. Alături de profesorul Constantin Dobre și Corobană, la matematică, de soții Maria și Constantin Popescu și de Titu Udrescu erau și alți profesori
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de bine cultivată. Nu întâmplător eminentul profesor Constantin Motaș l-a numit „trubadurul” biologilor. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a hărăzit să am un astfel de prieten. Pe domnul academician Petre Jitariu nu l-am avut direct profesor și am regretat mult. Am auzit multe aprecieri înălțătoare despre harul său didactic și despre excelența în cercetarea științifică. Nu întâmplător avea să devină membru al Academiei Române și chiar Președinte al Filialei Iași. La împlinirea a 25 de ani de la absolvire, în 1987
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de apropiat. S-a lipit de sufletul nostru și a crescut ca un erou din basme când am aflat că este un specialist marcă în studiul Calcididelor și Proctotrupidelor. I-am simțit urmele la Stațiunea de la Agigea și l-am regretat atunci când a plecat la Brașov, iar în 1980 ne-a părăsit cu totul. În ceea ce privește doamna șef de lucrări Sofia Zilberman, care ne-a predat Genetica prefer să nu comentez nimic, deși nu era vinovată de genetica miciurnisită pe care ne-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
bine împreună. A făcut o boroboață care l-a costat libertatea. V. Trifu era tâmplar; un băiat instruit și priceput. La început am lucrat foarte bine împreună, dar a început apoi să se abată de la unele principii morale. Nu am regretat plecarea sa. Cu Osman Ural nu am greșit. Este un om priceput la toate, pe care te poți baza. Consider că, asemeni Doamnei Ioana a devenit un simbol al Stațiunii. și-a legat existența de Agigea și a de venit
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
o bază temeinică de cunoștințe și experiență didactică, în munca cu studenții, care îl pasionează și-l inspiră. Face lucrări practice la discipline de zoologia nevertebratelor și renumite și deosebit de utile aplicații în teren, a căror reducere în prezent, o regretă. Încă din această perioadă timpurie, își cultivă tendința pentru interpretarea rezultatelor cercetării și sinteza lor, continuându-și pregătirea prin doctorat unde, de acord cu Profesorul conducător M. I. CONSTANTINEANU, își alege un subiect pe măsură : “Biologia și ecologia insectelor parazite
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
activității magistrului său, Profesorul M. I. CONSTANTINEANU, i-a dedicat cele mai multe articole, șapte din cele 60 scrise în acest domeniu. Criticând numeroasele aspecte negative ale organizării și desfășurării învățământului preuniversitar actual și a calității sale în general, Prof. GH. MUSTAȚĂ regretă că nu mai există în prezent o astfel de instituție de pregătire și perfecționare continuă a personalului didactic și a învățământului. De altfel și după această perioadă, experiența căpătată atunci, a valorificat-o plenar în cadrul (CNEAA) Consiliului Național de Evaluare
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
interior cu portretele în mărime naturală ale lui Goethe și Schiller și cu arbori genealogici ai păsărilor, de o mare valoare artistică. Mă întreb și astăzi, cum au putut nemții să radă picturile lui Haeckel? De altfel, cred că au regretat și ei, deoarece, în 1988, când am revizitat vila „Meduza” cu studenții, nici nu voiau să recunoască faptul că au fost vreodată astfel de picturi în casa lui Haeckel. Eu am făcut însă fotografii în 1961, la prima mea vizită
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pentru a ne reîmprospăta cunoștințele de idiș. Lustiger mi-a răspuns afirmativ. În cele din urmă, împrejurările plecării mele din Paris au făcut ca invitația la cină să rămână o dorință exprimată care n-a ajuns să se materializeze. Am regretat mult că inițiativa mea a rămas o simplă intenție, în împrejurările anterior amintite. Câțiva ani mai târziu l-am revăzut pe cardinalul Lustiger la Hotelul "Hilton" din Tel Aviv. Întâlnirea noastră a fost și de această dată fructul întâmplării, căci
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ministru israelian s-a plasat peste imaginea unui mănunchi de persoane incitate de "victoria" à la Pyrhus obținută cu votul în favoarea aspirațiilor megalomane ale Organizației pentru Eliberarea Palestinei. Contemplând cele două imagini, nu am putut decât să rețin cu profund regret cât de adânc s-a deteriorat situația noastră în cadrul UNESCO în comparație cu zilele când două mii de bărbați și femei au ovaționat entuziasmați discursul rostit de Yitzhak Rabin. De ce n-am vrut să fiu ambasador în Ungaria? Note de drum Când, în
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
o linie dreaptă ca o riglă ce nu se sfârșea până la capătul orizontului și sfâșia câmpia în două fâșii verzi de parcă ar fi fost două suprafețe nesfârșite de pânză țesută din iarbă și flori. Gândurile îmi fugeau mereu la tata, regretând că nu-i mai pot povesti că m-am dus să-l caut pe meleagurile tinereții sale și că am poposit, de asemenea, la Bonyhád, acest orășel important în istoria iudaismului maghiar, despre care ne vorbea cu mândrie nostalgică, evocând
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
anumite ore fum pe un coș făcut dintr-o găleată fără fund, semn că viața lui Dumitru curgea, curgea ca fumul, în tăcere și fără a stingheri pe nimeni... *** Era sfîrșitul vacanței și luasem în piept drumul înzăpezit al Ungurenilor. Regretam satul din vale, unde o pîclă subțire se așezase grijuliu, ca o pătură călduroasă, peste case, peste copaci și peste biserică, estompînd imaginea locurilor mele dragi. Privirea își lua un ultim rămas bun, rămasul bun al dezrădăcinatului. Și sub poalele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Schismă. Gîndurile mele erau provocate și de un pătrat din bronz, cu basoreliefuri frumos meșterite de artizani din Liège, folosit ca presse-papiers de mine și care mi-a fost dăruit de primarul orașului Liège. De cîte ori folosesc acest obiect regret că n-am semnat tratatul de înfrățire cu acest prestigios oraș, datorită plecării mele ca ambasador in Cuba. Primarul de Liège denumire provenită de la Liberte de Genti (lat.) mi-a propus să vizităm orașul Aix-La-Chapelle (Aachen în germană). Carol Cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Chiar dacă ar fi făcut asta nu mi s-ar fi cuvenit mie, ci lui Bogdan, așa că mi-am pierdut interesul și am bușit-o din nou în lac. Pe la amiază a venit și proprietarul lacului, domnul Mihai Tofan, care sincer regretă că nu aveam o pradă mai consistentă. Este bucuros însă că mai curățim lacul de caracudă și pentru plată nici vorbă să aducă în discuție afacerea convenită. Este drept că nici noi nu prea aveam ce cîntări. Broasca devine insistentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aici? întreb intrigat. Persecutați de Ceaușescu, niște oameni să le plîngi de milă. Vreți să-i vizitați? La ei, acasă? Ei, nu. Au fost arestați pentru jaf și tentativă de omor. Sînt chiar din orașul dumneavoastră. Sînt foarte jenat și regret că am acceptat această haltă, la rugămintea primarului, care venise cîndva cu ajutoare la Iași. Știți, sînt votanții dumneavoastră, continuă primarul fără a-mi da impresia că mă ia la vale. Mă duc aproape cu silă. De pe culoarul lung poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unui nor. La intrarea în aeroport, un nenorocit jegos întinde mîna spre noi. Am decăzut, domnilor. Mi-e foame. Îi întind o monedă consistentă. Georges este intrigat: Constantin, de ce îi încurajezi? Așa sînt eu. Ne-am despărțit cu regrete. Georges regretă sincer plecarea mea și eu fac efort să-l înțeleg. Și nu am convingerea certă că-s mai generos ca el. Paradisul Vannucci Mașina șerpuiește vioi printr-o depresiune lungă și largă care adăpostește Florența, Prato, Pistoia și, mai spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe seama acestui fapt. Dacă vă ciocniți cu ambulanța, totuși? Nici o șansă, rîde acesta. Eu sînt șofer și pe ambulanță. Rîdem, rîdem cu poftă și urcăm pe vapor. Din nou la Brännö Rödsten Atunci cînd ești copleșit de frumos, de sublim, regreți faptul că acea clipă pe care o trăiești intens se scurge iremediabil. Ai dori s-o oprești cu mîna și să întorci timpul ca s-o retrăiești. Este o senzație similară cu aceea pe care o simți cînd visezi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de o plimbare și dădea nas în nas cu taxiul sau, și mai rău, cu salvarea? Cînd vaporul Vipan ne lăsă pe insulă, Dennis Sture, șoferul, ne salută stînjenit și, cu o mină de trăitor al unei catastrofe, ne anunță: Regret, o să așteptați puțin, voi duce mai întîi niște copii. Pînă să ne dumirim noi despre ce este vorba, Dennis a și dus copiii la cîteva sute de metri depărtare. Mașina sa (taxiul) are numărul DSC(9)008. Așa, ca să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu mă simt dintr-o dată trecător prin timp și fără importanță. Poate doar Erik cel Roșu s-o fi crezut buricul Nordului și s-o fi fălit cu corăbiile sale. Totuși doamnele, atît de rău tratate de el, nu-l regretă. Nici eu, dealtfel. Întrebarea dacă o fi fost sau nu prin Canada persistă încă, dar mă lasă impasibil. Ingela încearcă să-mi întrerupă meditația și-mi oferă un pahar de schnaps. Nu reușește să mă perturbe și căldura licorii mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
O să vă tenteze cu femei înaintea meciului. Era greu să renunțe și-și zicea: Măcar să cîștig ceva pe aici în Cuba. Fata insistă cu provocările, Vasilică se codește și, în final, se trezește fiorosul din el: După meci, domnișoară. Fata regretă și acceptă cu greu "după meci", abia după ce a fost bruscată chiar. În ring Vasilică se gîndește ca un obsedat: N-o să mai vină. A fost trimisă ca să mă bată țiganul ăsta. Frumoasă mai era, Doamne! Gongul sună și pugilistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fiecare zi. Un drum arhicunoscut de un sfert de oră, pe jos. Colegii s-au bucurat, l-au servit cu ceai și i-au prezentat un caz mai deosebit. Mulțumit, Modesto gusta aerul răcoros al serii. Privea cerul înstelat și regreta că, datorită luminilor din Havana, se vedeau doar stelele mai intens luminate. Ar fi stat pe o bancă puțin, dar se grăbea să prindă un serial la TV. În trecerea prin parcul pustiu, admiră(a cîta oară?) uriașii ficuși, bătrîni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]