5,999 matches
-
citi pe tabletă o carte, iar alții pe hârtie ... care este diferența pentru cartea respectivă, pentru autorul ei mai ales? A.B.Cum este privită literatura română în străinătate? Păi... aș răspunde și eu cum răspunsese odată George Astaloș unui reporter: Nu este privită deloc. Adică într-o mare librărie din New York sau de aiurea nu găsești o carte de un autor român, nu găsești un manual de învățare a limbii române, deși am văzut pentru albaneză, pentru bulgară, croată etc.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu multe ocolișuri. În epocă, cei mai mulți tineri scriitori încercau să intre în presă. E și cazul dumneavoastră? Da, în anul 1950, am reușit să devin colaborator la ziarul "Scânteia". Scriam cronici de filme. Am fost apoi convins să mă angajez reporter, făcând acest lucru 19 ani, gazetăria devenind foarte importantă pentru mine. În acea perioadă am trecut prin trei etape. Prima a fost aceea de complexe, știind că nu am nici un fel de talent gazetăresc, nici astăzi nu am, sunt un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
tăiat la abator. Totul s-a făcut la bună Învoială, fără nici o obligație din partea statului. Pretutindeni fermierii au fost mulțumiți. Polica agrară a lui Wallace a adus partidului democrat un mare număr de voturi În alegerile din noiembrie 1936. Un reporter, după anchete făcute printre fermieri a constatat că singura dificultate Întâmpinată a venit din partea catârilor, În regiunea bumbacului. Reportajul a apărut În articolul intitulat ”Catârii lui Wallace”. În ce consta dificultatea? Fermierii care-și luaseră obligația de a reduce bumbacul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
de porumb de pe glob. Nu aplicăm Încă tehnica voastră, dar avem o suprafață mai mare decât Statele Unite. Niciun alt țăran din Europa n-a făcut așa. Iată Rusia cu minunatul ei cernoziom, nu a Îmbrățisat cultura porumbului În măsura În care trebuia. Seara, reporterul Îmi aduce ziarul În care a părut conversația noastră. Temperatura Sănduței e În creștere. Mă duc din nou la studentul meu. Cum aude, pune mâna pe telefon și peste 20 minute, doctorul chemat era la hotel. Ziua următoare, 6 iunie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
ar fi acea emisiune religioasă în care ați văzut cartea despre SHRI MATAJI și chipurile sahaja yoghinilor noștri. Iată că divinul începe să așeze Sahaja Yoga într-un context religios, spiritual - nu sunt și aceștia pași prin aer pe care reporterul îi face, fără voia (și știrea) sa? Iar în legătură cu meciul de fotbal, îl regăsesc pe Florin Meșca cel care are - încă - o legătură fermă cu pământul; da, putem descoperi armonia la oamenii obișnuiți, în contexte aparent străine de spiritualitate - și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
12, ziua. Pe urmă, la 1, au apărut din nou și au spus iarăși : „E probabil ultimul nostru buletin de știri. Cam astea sunt știrile pe care le mai avem.“ Și pe la 5-6 iarăși. Eu fusesem deja în Republica Moldova ca reporter, însoțindu-l pe un jurnalist care avea să ia pre‑ miul Pulitzer pentru respectivul reportaj ; un ziarist de la Newsday, Roy Gutman. Și cunoșteam pe toată lumea pe acolo, drept pentru care i-am dat un telefon purtăto‑ rului de cuvânt al
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Binky Urban, și pe șeful de la Knopf, Sonny Mehta, pentru a le cere ca acest „amănunt“ să fie desființat, iar Graydon Carter - editorul revistei Vanity Fair și prieten de-al meu - a fost de acord s-o facă, spre regretul reporterului care „îndurase“ o săptămână compania mea în Richmond, Virginia, unde se specula că mă ascundeam în casa unui prieten. În realitate stăteam în secret la Canyon Ranch, recent deschis, pentru a-mi intra în mână în vederea turneului de promovare al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în Washington Square Park, recuperarea, mersul obosit, în relenti, printr-o sală de sport în timp ce Crup de Radiohead răsuna la maxim în fundal). Observând en passant că în multe secvențe apăream „cam șters“ și în loc să mă întrebe dacă iau droguri, reporterul m-a întrebat dacă eram homosexual. Iar eu i-am spus: „Daa, sigur că sunt - categoric!“ adăugând apoi, ceea ce am crezut că e o remarcă haioasă și extrem de sarcastică: „Slavă Domnului!“ „În sfârșit cineva m-a dat de gol!“ am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Iar eu i-am spus: „Daa, sigur că sunt - categoric!“ adăugând apoi, ceea ce am crezut că e o remarcă haioasă și extrem de sarcastică: „Slavă Domnului!“ „În sfârșit cineva m-a dat de gol!“ am țipat eu. Le povestisem prea multor reporteri despre experimentele sexuale cu alți bărbați - chiar m-am apucat să le dau detalii explicite despre partidele de sex în trei din timpul colegiului, într-un profil publicat de revista Rolling Stone - însă de data asta pusesem punctual pe i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dură cu relațiile, așa am pierdut multă încredere de mine“, și „Cred că tipii de treabă - orice ar însemna asta - erau atât de intimidați de mine încât cei cu care mă întâlneam nu țineau de regulă prea mult la mine“. Reporterul remarca „privirea cu subînțeles aruncată“ mie de Jayne. Reporterul mai remarca și „expresia sumbră“ pe care o afișam și n-a părut să mă creadă atunci când am declarat că: „Încerc întotdeauna să-mi găsesc timp să fiu în preajma copiilor mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mine“, și „Cred că tipii de treabă - orice ar însemna asta - erau atât de intimidați de mine încât cei cu care mă întâlneam nu țineau de regulă prea mult la mine“. Reporterul remarca „privirea cu subînțeles aruncată“ mie de Jayne. Reporterul mai remarca și „expresia sumbră“ pe care o afișam și n-a părut să mă creadă atunci când am declarat că: „Încerc întotdeauna să-mi găsesc timp să fiu în preajma copiilor mei - intenționez să-mi dedic viața profesiunii de tată“. (Jurnalistul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tată“. (Jurnalistul n-a reușit să observe cât de straniu amuzat eram de absolut orice în acest moment al noii mele vieți de reformat sobru: o privirea melancolică, mâna mânjită de sânge, inima care încetase să mai bată, cruzimea copiilor.) Reporterul avea propria teorie asupra acestui subiect: „E cunoscut faptul că femeile celebre se sabotează singure fiindcă nu sunt sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile nu dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cunoscut faptul că femeile celebre se sabotează singure fiindcă nu sunt sigure că merită ceea ce au realizat“, și „E nevoie de caracter să te împotrivești unui bădăran și evident că celebritățile nu dau dovadă de un caracter superior omului obișnuit.“ Reporterul mi-a mai pus întrebări de genul: „Unii critici se îndoiesc în privința sincerității tale - cum comentezi?“ și „De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia Globurilor de Aur?“ Însă Jayne nu înceta să intervină cu fraze de mare efect ca „Bret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și Hollywood Reporter. Auzind voci sus, la etaj, am inspirat adânc și m-am întins după ziarul local, pregătindu-mă sufletește, pentru că încă aveam - chiar și în absența mahmurelii - probleme de adaptare la orarul celor care locuiau în casa asta. Așa că după ce Marta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oprită pe autostradă și a unor privitori care își lungeau gâtul să vadă mai bine, iar camera de luat vederi a transfocat asupra grămezii rămășițelor, evitând discret carnagiul, și un fermier din zonă cu ochii înotând în lacrimi răspundea întrebărilor reporterului cu un soi de nedumerire, la început crezuse că de fapt calul „născuse“ pentru că era atât de „rupt“, după care au fost emise teorii incerte despre un posibil sacrificiu, și în timp ce deveneam tot mai prins în atmosfera asta telefonul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o deosebită plăcere. Pe la Începutul lui iunie, radio ne-a vestit că la Fălticeni și Suceava s-a comemorat Împlinirea celor 100 (de) ani de la războiul independenței, din 1877. Nu s-a vorbit nimic altceva, nici măcar programu . Nu știu de ce reporterii vizitează rar orașul Fălticeni, care are mai multe obiective decât alte orașe de mare importanță. Poate conducerea (muzeului, n.n.) de acolo... e mai slabă? (...). „Galeria oamenilor de seamă” (...) mi-a răspuns, la primirea ultimei mele donații, În termeni foarte frumoși
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și eu, ca mulți alți fălticeneni, e mare lucru). Cu mulțumiri, urări de bine și de revedere. Melanica P.S. Un prieten al nostru - Augustin Sandu, autorul celor două volume „Arpegii pentru patru anotimpuri” (vol. II apărut de curând În colecția „Reporter XX”, la Junimea, are În pregătire o lucrare despre Enescu. Aș ruga pe Jenel , dacă crede de cuviință și are timp, să-i dea ceva date despre concertele lui Enescu la Flt. (când a cântat, ce s-a cântat etc.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
editurii „Cartea Românească”, semnat de circa 100 cetățeni din Flt., cerându-i să publice „Biografia Dragoslav”, care așteaptă acest lucru din anul 1968. Am citit În „România Pitorească” o succintă descriere a Muzeului pentru literatură din Flt., semnat de un reporter Spânu. Nu era o descriere amănunțită, ci una care voia să fie poetică; dar, mă rog, tot era ceva. În ziua de 17 dec. am fost la Pitești, la comemorarea celor 75 de ani ai societății elevilor liceului „N. Bălcescu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
nu-i cunosc încă personal - au, deja, încă din această fază a călătoriei, când palmaresul nostru turistic nu adună decât două zile, în mare parte festive, petrecute la Lisabona, un aer de vedete mediatice. Își pun o mină serioasă în fața reporterilor, se lasă filmați la mese în vagonul-restaurant, cu țigara aprinsă între degete și cafeaua aburindă. Urmărindu-i de la distanță, poți crede că tocmai în acest moment schițează noi strategii de dezvoltare culturală a Europei și a lumii întregi nicidecum că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unde te afli pentru prima dată, că speri ca orașul să-ți placă (de fapt, știi foarte bine că o să-ți placă, ești programat pentru o juisare culturală) și spui o propoziție-două despre colțul obscur de Europă de unde ai venit. Reporterul îmi mulțumește și-mi zâmbește protocolar, asigurându-mă că ne vom mai întâlni. Cum aș fi reușit să-i înșel așteptările? Acum trebuie să spun că am față de „orașul-lumină” un complex de scriitor. A scrie despre Paris este mai greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
efectelor utilizării gazului devastator. În fața unei atât de fidele reconstituiri, imaginația șomează. O altă sală a fost transformată în cinematograf. Un film documentar alb-negru, proiectat pe pânza unui cort de campanie, compune fundalul unor povestitori angajați în evenimentele relatate: militari, reporteri, locuitori din Ypres, medici și infirmiere. Realitatea războiului văzută din unghiuri și de persoane diferite, aparținând ambelor tabere; istorisirea se face, succesiv, în franceză, germană, engleză și flamandă. Drama războiului arată la fel în toate limbile, suferințele și absurditatea morții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și argumentele noastre, dar care refuză, totuși, o implicare personală. Nu au trăit pe pielea lor lucrurile pe care le discutăm. Bine măcar că nu au o reacție contrară, cum și-au manifestat-o alții în Franța, și îmi amintesc de reporterul de la RFI, căruia Vitalie îi acordase un interviu la sosirea în Gara Montparnasse, în Paris - omul s-a ținut de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la restaurantul „doamnei Candrea”, la U.S., pe Ștefan Bănulescu, redactor la Gazetei..., cu Tita Chiper, sosită de curând de la hidrocentrala Bicaz unde fusese, se pare, activistă cultural, viitoarea soție a lui Alexandru Ivasciuc, și Ilie Purcariu, parcă redactor sau colaborator, „reporter literar” la Scânteia tineretului. Peste un an sau doi urma să iau cunoștință de alte asemenea grupuri, erau însă formate din scriitori „ce publicau” și aveau chiar volume - a avea volum era un prim galon de aur în vremea în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
industriei al Cubei la Conferința Consiliului Inter-american Economic și Social, organizată în august 1961 la Punta del Este. La reuniune participa ca reprezentant al SUA Douglas Dillon, șeful trezoreriei americane, intervențiile celor doi declanșând vii controverse, sintetizate de trimisul revistei "Reporter" în următoarea concluzie:" Adevărul este că întreaga conferință s-a concentrat pe doua persoane sau două "interese", ușor de identificat"! Referitor la una din cele "două persoane" ziarul "El Dia" nota: "Bărbos, cu părul nu prea aranjat, în ciuda faptului că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
a-și imagina continuarea acțiunii,valorificându-și astfel potențialul creator.Povestirile create de copiii au avut ca personaje animale, jucării sau copii care au trecut prin numeroase întâmplări. Interviu cu un personaj este un joc deosebit de antrenant. Un copil este reporterul, iar altul este un personaj dintr-o poveste.Se poartă o discuție imaginara, în care se îmbină elementele cunoscute din poveste cu elemente din realitate.Atât întrebările adresate de ,,reporteri” cât și răspunsurile date de copiii-personaje din povești au fost
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]