5,680 matches
-
care detaliază formele de "răzmeriță a eului creator împotriva disciplinei ce și-a impus-o printr-un orgolios exces volițional", Gheorghe Grigurcu pomenește de altfel "demența cosmică", specific romantică. Oricât de puțin probabil ar părea, ținta ironiei nu este totuși retorica romantică. Semantica celor două motive din al doilea vers, și în special marcarea lor prin majusculă trimite mai degrabă la retorica celei mai extremiste dintre mișcările de avangardă, futurismul, ale cărui manifeste semnate de Marinetti, și în special Să ucidem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Grigurcu pomenește de altfel "demența cosmică", specific romantică. Oricât de puțin probabil ar părea, ținta ironiei nu este totuși retorica romantică. Semantica celor două motive din al doilea vers, și în special marcarea lor prin majusculă trimite mai degrabă la retorica celei mai extremiste dintre mișcările de avangardă, futurismul, ale cărui manifeste semnate de Marinetti, și în special Să ucidem clarul de lună, sunt subtil persiflate de excelentul cunoscător de poezie Mihai Ursachi, care s-a declarat în mai multe rânduri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
acum am reușit să-i îmblânzesc/ cu câte o femeie, cu câte o portocală/ Toată noaptea clamează:/ noi suntem robii tăi./ DAR trebuie să ni te supui/ trebuie să asculți cântecul ghilotinei/ trebuie să cânți printre naufragiați" (Deținut 001954). Nici retorica autoironiei altădată salvatoare, nici manevra eschivei (tradusă, adesea, într-o recuzită descinzând din imaginarul unei antichități sau a unei medievalități eroice), nu se dovedesc strategii prea eficace. Poetul știe că, apelând la ele, nu face altceva decât să amâne inevitabila
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe faptul că Horia Zilieru a primit girul criticii de prim rang prin intermediul unor astfel de etichete identificatoare să amintesc doar caracterizarea emblematică pe care i-a făcut-o Eugen Simion încă din 1977: "Horia Zilieru poartă cu orgoliu insignele retoricii tradiționale și nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori români de azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
insignele retoricii tradiționale și nu se sperie de a fi socotit un poet nesincronic" (în "Luceafărul" din 4 iunie 1977, ulterior reluat în Scriitori români de azi, 1984). Pe de altă parte, oricât ar insațiabilă ar părea apetența poetului pentru retorica așa-zis convențională a liricii (pre)moderne, creația sa nu lasă deloc impresia unui tradiționalism demodat, aproape răsuflat. De fondul acesta vetust, de atmosfera și recuzita ce amintesc de multe ori de lirica trubadurescă ori, mai aproape de existența ei concretă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care nu lipsește nici recuzita specifică (roza și crinul, "o pasăre numită vierme" și "corbii puri", vaporii și "leșurile de petale", orga și "danțul funerar", "dangătul fioros" și "dragele/ mume sarcofagele" etc. etc.), nici atmosfera intens erotizată, indelebilă, și nici retorica, excesiv ornamentată în numele unui ideal barochist. Altfel spus, un arsenal complicat de mijloace de cucerire și simultan de protejare a obiectului erotic de invazia oricăror semne ale derizoriului. Cântărețul profund al erosului, inclusiv în momentele în care se interesează exclusiv
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de referință istorică, obiecte ale unui cult retrospectiv și totodată modele de organizare colectivă. "De la romani încoace lumea s-a golit", proclamă Saint-Just, și recunoaște rolul pe care 1-a avut imaginea Spartei și a Romei republicane nu numai în retorica iacobină, dar, și mai profund, în universul intelectual și moral al celor din Convenția montagnarzilor și al celor ce s-au vrut urmașii lor. Se cunoaște, de asemenea, insistenta referire la Evul Mediu, în istoria sensibilității franceze începînd cu ultimii
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
indirect liber, o suită de scene dintr-o comedie umană în tonuri țărănești. Petru Dumitriu are dreptate să spună despre această carte de debut că „e de îndeajuns spre a-l clasa pe autor ca mare meșter al povestirii, al retoricii rurale [...] de asemenea, ca scormonitor încăpățânat și îndrăzneț al sufletului omenesc”. „Puterile mari” (epice, desigur) pe care i le prevedea Petru Dumitriu în 1948 se verifică după câțiva ani în Moromeții, o capodoperă de stil, unul dintre cele mai puternice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
Preda și „ucenicia” fiului, ST, 1985, 1; Vasile Popovici, Venise Marin Preda neanunțat, O, 1985, 14; Victor Crăciun, Un scenariu (inedit) cinematografic de Marin Preda: „Primejdii nevăzute”, SLAST, 1985, 21; Mircea Iorgulescu, Prozatorul semnificativ, R, 1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 303-335; Sorescu, Ușor cu pianul, 115-130; Mihai Ungheanu, Exactitatea admirației, București, 1985, 373-383; Ungureanu, Proza rom., I, 198-263; Ion Vartic, Axioma finală, TR, 1986, 45; Călinescu, Biblioteci, 262-270; Ion Cristoiu, Lumea literaturii, București, 1986, 159-181; Valentina Marin Curticeanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
a fost "maltratată", denigrată de-a dreptul, din cele mai vechi timpuri pînă nu demult, dacă e să-l credem pe P. Hamon (1991)1, deși termenul a circulat în limbajul uzual, moștenire școlară impusă în Franța de manualele de retorică clasică și de cele de predare a formelor discursive. Denigrată pentru că nu ar ajunge la esența lucrurilor și a ființelor, vizînd doar ceea ce se manifestă accidental sau singular în acestea, considerată ca o copie mediocră, nesatisfăcătoare a lumii reale, minată
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
În această descriere care va servi de model istoric, se observă cu ușurință un mimesis pictural "întruchipează", dar într-o formă dublu "narativizată" (descrierea actului de creație a scutului și animația unei scene figurate). Există aici o revenire constantă la retorica esteticului și a superlativului. O regăsim în aluzia făcută la calitatea materialelor folosite ("scump aur gălbui", "argint"), în evaluarea sistematică a muncii depuse ("cu priceperea lui") și în evaluarea imaginii create, așa cum e accentuată de cumulul de calificative elogioase ("strălucitor
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la cazuri particulare. Schematizarea, permanentizarea și aplicabilitatea, acestea erau condițiile îndeplinite pentru formarea de modele de gîndire și de expresie: [...] Pentru toate cele ce vor urma este deosebit de important să stabilim cu precizie locurile și părțile sistemului de predare a retoricii în care se puteau găsi indicații pentru descrieri peisagistice. Vom întîlni mai întîi discursul judiciar. De la Aristotel încoace, teoria probei distinge între dovezi "neartificiale" (pe care oratorul le găsește gata făcute, el neavînd decît să le folosească ca atare) și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de oratorul însuși; lui îi revine sarcina să le "găsească". Ele se bazează pe raționamente, sau în limbajul aristotelic pe silogisme (concluzii). Silogismul retoric se numește entymema, în limba latină argumentum (Quintilian, V, 10, 1). Pentru aflarea unor asemenea dovezi, retorica oferă niște categorii generale sau loci ("locuri"). Acestea se împart la rîndul lor în locuri referitoare la persoane și, respectiv, lucruri. Primele (argumenta a persona) sînt: originea, patria, sexul, vîrsta, educația etc. Cele referitoare la lucruri (argumenta a re, numite
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
retorică. Așa cum subliniază P. Ricoeur, "actul poetic este o invenție de fabulă-intrigă și actul retoric o elaborare de argumente" (1986, p. 148), iar cele două vechi discipline au drept obiect utilizarea discursivă a limbajului. Prin urmare, se știe totuși că retorica figurilor o abordare foarte precisă a faptelor de discurs, centrată pe cuvînt și frază a lăsat în plan secund retorica părților. Cel mai bun exemplu în acest sens este cu siguranță lucrarea lui P. Fontanier. Tratatul său general Figurile discursului
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
p. 148), iar cele două vechi discipline au drept obiect utilizarea discursivă a limbajului. Prin urmare, se știe totuși că retorica figurilor o abordare foarte precisă a faptelor de discurs, centrată pe cuvînt și frază a lăsat în plan secund retorica părților. Cel mai bun exemplu în acest sens este cu siguranță lucrarea lui P. Fontanier. Tratatul său general Figurile discursului cuprinde, în afară de Manualul tropilor, un Tratat general al figurilor discursului, altele decît tropii; în preambulul acestei secțiuni, el dă însă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
tipuri de descriere" (p. 420). Situînd această a doua parte de reflecție lingvistică și textuală în cadrul unei "tipologii a uzajului propriu-zis discursiv, adică hiperfrastic, al discursului"1, credem că o trecere în revistă a istoricului ce urmărește modul în care retorica a tratat descrierea ar putea să ne ajute la o mai bună situare a cercetării noastre. 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis Fie că este vorba de mari adunări (genul deliberativ), de tribunal (genul juridic) sau de adunări comemorative (genul
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
la o mai bună situare a cercetării noastre. 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis Fie că este vorba de mari adunări (genul deliberativ), de tribunal (genul juridic) sau de adunări comemorative (genul epidictic), în cele trei situații discursive repertoriate de către retorica antică apare un exercițiu preponderent: declamatio sau improvizația pe o anumită temă. Așa cum amintea R. Barthes (1970), repetat aproape obsedant mai apoi, discursul se centrează pe o suită de secvențe esențiale. Iar cel mai cunoscut dintre acestea, descriptio sau ekphrasis
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
valoarea sa de ekphrasis, o dimensiune referențială (portret sau peisaj). Părăsind domeniul discursului oratoric în favoarea celui poetic, descriptio se integrează, într-un mod mai mult sau mai puțin fericit, în narațiune. Această idee de apartenență a secvenței descriptive la domeniile retoricii și ale poeticii apare de exemplu la Marmontel (1787, Eléments de littérature, vol. 2, p. 445): În Poezie și în Elocință, Descrierea nu se limitează la a caracteriza obiectul său; ea ne prezintă tabloul acestuia în cele mai interesante detalii
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe care nu ezita să le prezinte ca pe o supraîncărcare inutilă, neglijîndu-le prin aceasta funcționalitatea. Cu autonomizarea progresivă a lui locus amoenus, am văzut mai devreme cum topos-ul a pierdut din funcționalitatea sa narativă. 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) Așa cum se întîmplă adesea în retorică, descrierea a fost supusă unei clasificări și unei stricte codificări. P. Fontanier, de exemplu, are în vedere următoarele șapte categorii: a) topografia: "descriere ce are drept obiect un loc oarecare
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
supraîncărcare inutilă, neglijîndu-le prin aceasta funcționalitatea. Cu autonomizarea progresivă a lui locus amoenus, am văzut mai devreme cum topos-ul a pierdut din funcționalitatea sa narativă. 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) Așa cum se întîmplă adesea în retorică, descrierea a fost supusă unei clasificări și unei stricte codificări. P. Fontanier, de exemplu, are în vedere următoarele șapte categorii: a) topografia: "descriere ce are drept obiect un loc oarecare, ca de exemplu o vale, un munte, o cîmpie, un
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și a-l face cunoscut prin detalierea circumstanțelor sale cele mai interesante", "ea lasă locul hipotipozei, atunci cînd expunerea obiectului este atît de vie, de pasionată încît se realizează, în stil, o imagine, un tablou" (p. 420). Un manual de retorică mai recent, ca Tratat teoretic și practic de literatură (Traité théorique et pratique de littérature) de E. Lefranc, apărut în 1880, integrează de asemenea descrierea între figurile de gîndire dezvoltate. El rezervă un capitol amplu, în a treia parte a
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
comparație" (p. 246) Disimilitudinea care este "o paralelă între două obiecte diferite sau același obiect considerat prin prisma a două aspecte diferite" (p. 246). Dacă R. Barthes neglijează citarea acestor diferite tipuri de descriere, tradiția manualelor de stilistică și de retorică moderne le va păstra în general, fie integral, fie selectiv. Cu toate că mai există un manual din 1926 care reține încă șase categorii (prozopografia, etopeea sau portretul, caracterul, paralela, cronografia și topografia), reducerea categoriilor este destul de generală. În mare, două tendințe
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
se face și prin cele două componente pragmatice: enunțarea și orientarea argumentativă, care rămîn implicite sau pot fi explicitate. Din punct de vedere enunțiativ, "a îndrăgi" înseamnă întotdeauna a fi drag, a fi sursă de plăcere pentru cineva. Conform unei retorici, din nou publicitare, acest loc rămas liber este destinat cititorului: Pasul Ursului are totul pentru a fi îndrăgit de DUMNEAVOASTRĂ totul pentru a fi îndrăgit de CĂȚĂRĂTORUL CARE SÎNTEȚI. Avem de-a face aici cu un caz de enunțare manifestă
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
îmi place mult acest animal. Elev de clasa a V-a EXERCIȚIUL B.7. Crearea unei ființe "fantastice". Textele studiate sînt extrase dintr-un roman științifico-fantastic, de S. Lem (1972). Pentru a prezenta un peisaj necunoscut și amenințător, autorul utilizează "retorica indicibilului" pe care o analizează J. Bellemin-Noël (1971), și ale cărei procedee majore sînt utilizarea negației, ghilimelele, metafora și comparația. a) Negația În cursul unei expediții pe un meleag străin, Pămîntenii descoperă un peisaj cu înfățișare necunoscută lor, ceea ce îl
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
referențiale / 74 C. Însăși materialitatea cuvintelor / 75 Concluzie / 79 PARTEA A DOUA: Lingvistica textuală. Moduri și niveluri de structurare ale descrierii / 83 Introducere: Originile descrierii și clasificările retorice /85 1. Originile descrierii: declamatio și ekphrasis / 86 2. Clasificarea descrierilor în retorica tradițională (trecere în revistă) / 87 Capitolul 1 Descrierea în lingvistica textuală / 91 A. Abordarea secvențială a textualității / 91 B. Definiția textului și a secvențialității / 95 1. Continuitate-repetiție și/vs progresie / 95 2. Transparență și opacitate / 97 C. Niveluri și unitate
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]