4,830 matches
-
pentru calomnie. La proces, care a durat din 24 ianuarie până pe 4 aprilie 1949, Kravcenko a chemat În apărarea sa o serie de martori Întrucâtva obscuri; acuzații, Însă, se puteau mândri cu un florilegiu de depoziții ale intelectualilor francezi necomuniști: romancierul Rezistenței, Vercors, fizicianul Frédéric Joliot-Curie, câștigător al Premiului Nobel, criticul de artă Jean Cassou, erou al Rezistenței și director al Muzeului de Artă Modernă din Paris și mulți alții. Toți au confirmat trecutul impecabil al PCF, meritele revoluționare ale Uniunii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
direct al reclamelor comerciale și de proliferarea mărfurilor pe care acestea le vindeau, au publicat primul ghid al consumatorului apărut vreodată În Europa. Titlul ales este grăitor: nu What? (Ce?), ci Which? (Care?). Aceasta era minunata lume nouă pe care romancierul britanic J.B. Priestley a decris-o În 1955 ca „admasă”. Pentru mulți alți observatori contemporani era vorba, foarte simplu, de „americanizare”: adoptarea În Europa a tuturor practicilor și aspirațiilor Americii moderne. Deși multora le părea o deviere radicală, de fapt, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la Congresul Scriitorilor Slovaci, pe „prietenul și tovarășul” său Clementis, una dintre victimele procesului Slánský. Dorința de a spune - de a vorbi despre trecut - era În centrul atenției, deși formulată Încă Într-un limbaj „revizionist” plin de precauție: când tânărul romancier Milan Kundera a publicat un articol În periodicul cultural praghez Literární noviny În iunie 1963, el susținea doar nevoia de a spune adevărul despre „devierile” staliniste În literatura cehă. Dispoziția relativ liberală din acești ani era un ecou ceh Întârziat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Jiøí Menzel, care demonta delicat mitul comunist central al rezistenței antinaziste În timpul războiului, Îl avea drept coscenarist pe Josef Șkvorecký (autorul Lașilor, roman care, cu câțiva ani În urmă, consacrase o temă similară, suav schițată). Dar dramaturgii, poeții și romancierii - care erau adesea și scenariști, ca În cazul lui Kundera - au jucat un rol și mai important. În 1966, Ludvík Vaculík a publicat Securea, lucrare de ficțiune bazată pe idealurile comuniste ale tatălui său - și pe deziluziile fiului. În 1967
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au semnat. Cei care au refuzat și-au pierdut slujbele și, Împreună cu copiii și rudele lor, au devenit paria ai societății. Victime predilecte au fost cei care, În partid sau În afara lui, fuseseră vizibili În ultimii ani: jurnaliști, crainici, eseiști, romancieri, dramaturgi, regizori de film sau lideri ai studenților 15. De urmărirea și epurarea acestor intelectuali se ocupau funcționari mărunți, polițiști și activiști de partid - adesea chiar colegii victimelor. Scopul lor era să extragă confesiuni meschine, nu atât pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fusese „restabilită”16. Unde de protest au traversat blocul comunist. La 25 august 1968, printre demonstranții din Piața Roșie care protestau Împotriva ocupației Cehoslovaciei se aflau Pavel Litvinov (nepotul ministrului de Externe al lui Stalin) și Larisa Daniel (soția unui romancier sovietic aflat În Închisoare). Unitățile militare est-europene implicate În invazia Cehoslovaciei fuseseră făcute să creadă că apărau țara de invadatori vest-germani sau americani; unele dintre ele au trebuit retrase discret, fiindcă loialitatea lor (mai ales a trupelor maghiare staționate În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
era o preocupare exclusiv intelectuală - mai exact, era apanajul scriitoriilor din provinciile vestice ale fostului Imperiu Habsburgic, unde Înapoierea și subdezvoltarea impuse de canonul sovietic au fost resimțite cel mai dureros. Ilustrul purtător de cuvânt al acestui sentiment a fost romancierul și scenaristul ceh Milan Kundera, exilat la Paris, pentru care tragedia Europei Centrale (un termen geografic readus În actualitate special pentru a ilustra argumentul lui Kundera) era siluirea de către o dictatură străină, de sorginte asiatică. Kundera nu era prea apreciat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
talente irosite și speranțe zădărnicite. De ambele părți ale Cortinei, nu se putea recupera mare lucru din ruinele secolului XX. Pacea, prosperitatea și siguranța, desigur; dar convingerile optimiste din alte vremuri dispăruseră pentru totdeauna. Înainte de a se sinucide, În 1942, romancierul și criticul vienez Stefan Zweig evoca nostalgic Europa de dinainte de 1914, exprimându-și „mila pentru cei care nu au fost tineri În acei ultimi ani de siguranță”. șaizeci de ani mai târziu, la sfârșitul secolului XX, apropate totul fusese recuperat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
gen, întors până la sațietate pe față și pe dos de postmodernitate. În romanul lui C., mitul, literatura și viața se oglindesc, își împrumută tipare, personaje, clișee verbale, sfârșind prin a se compromite reciproc. Scrierea proliferează după rețeta „din-aproape-în-aproape”, divulgată de romancier într-un Avertisment echivoc: „... fiecare cuvânt își iubește aproapele. Așa cum fiecare rând din acest roman își iubește aproapele...” ș.a.m.d. Aparent, în epicentrul cărții se află destinul lui Acvila Baldovin. Acest Ulise modern își caută vreme de treizeci de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
presentimentul evanescent al unei surpări afective e irizat de lumină. În Mihail Sadoveanu, povestitor și corespondent de război (1978), M. își propune să înregistreze minuțios toate scrierile autorului referitoare la viața militară, angrenând în expunere pe memorialist, pe povestitor, pe romancier și pe corespondentul de război, cu o informație detaliată referitoare la experiența militară, stagiul și participările scriitorului la campaniile din 1913 și 1917. Același mod al criticii descriptive e prezent în monografia C. Stere, scriitorul (1978), țintind epuizarea subiectului tratat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288323_a_289652]
-
elle se manifeste moins, parce que leș poètes vendent mal et que l'acte de leș traduire n'est pas rentable. Traduire un poète à égale longueur de texte exige de trois à vingt fois de temps que traduire un romancier : la traduction est payée au même prix ou moins cher et se vendra dix fois moins. Aujourd'hui, que le temps manque beaucoup plus que par le passé, traduire un poète est devenu un luxe considérable. Cette explication est peut-être
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
fără o prezentare amplă a lui Berkeley și Hume, a episcopului Butler sau a lui Gibbon, a lui Burke și chiar a lui Adam Smith. Prezentarea acestor autori, deși, de obicei, mult mai succintă decât aceea a poeților, dramaturgilor și romancierilor, rareori se mărginește la analiza valorii strict estetice a operei lor. In majoritatea cazurilor se fac prezentări superficiale și incompetente ale activității acestor autori în chiar domeniul lor de specialitate. În realitate însă, Hume poate fi judecat corect numai ca
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
avem relații de un singur " fel ; personajele "rotunde" combină diferite aspecte și relații, sunt prezentate în diferite contexte - în viața publică, în viața particulară, în țări străine. *5 Una dintre valorile de cunoaștere ale dramei și romanului este cea psihologică. "Romancierii ne pot învăța despre natura umană mai multe decât psihologii" este o afirmație obișnuită. Homey îi recomandă pe Dostoïevski, Shakespeare, Ibsen și Balzac ca surse inepuizabile. E. M. Forster, în Aspects of the Novel (Aspecte ale romanului), vorbește despre numărul foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
științei, care încearcă să persiste și care se folosește de ușurința ei de exprimare pentru a crea impresia că exprimă "adevărurile" într-adevăr importante. Adevărul din literatură este același ca și adevărul dinafară literaturii, adică înseamnă cunoaștere sistematică și verificabilă. Romancierul nu are la dispoziție o cale scurtă și vrăjită pe care să ajungă la acea stare actuală a cunoașterii din științele sociale oare constituie "adevărul" în funcție de care "lumea" lui, realitatea lui fictivă trebuie verificată. Dar în acest caz, crede Eastman
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
sfârșitului lumii, București, 1986, Conversație la Catedrala, București, 1988, Istoria lui Mayta. Domnișoara din Tacna, București, 1991, Cine l-a ucis pe Palomino Molero, București, 1991, Lituma în Anzi, București, 1997, Pantaleon și vizitatoarele, București, 1998, Scrisori către un tânăr romancier, București, 2003; Fernando Pessoa, Poemele lui Alberto Caeiro. Păstorul de turme, îngr. I. Deaconescu, Craiova, 1992; Alexandru Ciorănescu, Cuțitul verde, București-Montreal, 1993 (în colaborare cu Ileana Cantuniari); Vintilă Horia, Un mormânt în cer, București, 1994 (în colaborare cu Tudora Șandru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286079_a_287408]
-
peniță” (interviu cu Serafim Saka), LA, 1987, 20; Mihail Garaz, Cine sîntem, LA, 1988, 37; Ioan Holban, [„Linia de plutire”], „Moldova socialistă”, 1988, 212; Constantin Cubleșan, „Vămile”, ALA, 1991, 91; Mihai Cimpoi, Fenomenologia inerției, RL, 1991, 26; Dan Mănucă, Un romancier și trei personaje, LCF, 1991, 32; Nicolae Popa, Între Potop și Apocalipsă, „Sfatul Țării”, 1992, 220-224; Ioan Adam, Dincolo de oceanul Prut, „Vocea României”, 1994, 122; Laurențiu Ulici, Un prozator basarabean, RMB, 1994, 1 323; Vladimir Beșleagă, Linia Serafim, „Contrafort”, 1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
de simbolism sau decadentism poate fi urmărită și la nivelul literaturii, în cazul, spre exemplu, al lui Guillaume Apollinaire, Jules Laforgue sau Adrian Maniu prin metamorfozele pe care le suportă tema decadentă a femeii fatale, incarnată de Salomeea. În 1892, romancierul și criticul de artă Joséphin Péladan (1859-1918) fondează Salonul Rose + Croix deschis la Galeriile Durand-Ruel și face o opoziție semnificativă Salonului Oficial, salon menit să furnizeze artă simbolistă după un program bine definit, pentru care publicase și un regulament de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
își găsesc mai ușor un spațiu de rezonanță. Altfel, pictorii polonezi ca și cei români călătoresc în principalele centre artistice europene ca Berlin, München, Paris și, în plus, la Sankt-Petersburg. Przybyszewski este una din figurile centrale ale simbolismului polonez, poet, romancier, critic de artă, nota decadentă în cazul său fiind potențată și de profesarea "satanismului" estetic la modă în cercurile franceze și pe care Huysmans îl imortalizează în romanul său, Liturghia neagră. În Polonia, revendicarea unei autonomii artistice în raport atât
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
critic de artă și cronicar experimentat la L'Indépendance Roumaine, Charles-Adolphe Cantacuzene, prieten al lui Mallarmé, autor a numeroase volume de poezie simbolistă în limba franceză 502, poetul romantico-simbolist Mircea Demetriad cu unele poezii reușite, Ion C. Bacalbașa, critic și romancier, Alexandru Bogdan-Pitești, principalul critic de artă al revistei, cu articole pertinente, cu un gust artistic rafinat și bine informat cultural, criticul de artă destul de scolastic și nesărat, C. Demetrescu-Iași, prezent cu un singur articol în numărul 2 al revistei, unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Lumea În doua zile”) și altele. Realismul coincide, În literatura româna, cu izbânda romanului. Acest fapt devine explicabil prin definirea speciei, făcută de G. Călinescu, anume că „romanul este o scriere tipic realistă, demonstrarea unei idei printr-o experiență”, efortul romancierului este acela „de a face inteligibilă și vie aparenta incoerență pentru alții, Într-un cuvânt, de a crea ficțiune stabilă care să Încifreze experiența". PARNASIANISMUL Parnasianismul este un curent literar apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, ca o reacție
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
obiectivă asupra realității rurale, respingând orice intenție de idilizare, sau de Înfrumusețare, cum făceau poporaniștii și mai cu seamă sămănătoriștii. Geneza: Liviu Rebreanu a pornit În scrierea acestui roman de la fapte reale, transfigurate obiectiv În opera sa. În articolul „Mărturisiri”, romancierul dă amănunte despre geneza operei sale. În primul rând mărturisește că a fost impresionat de o scenă surprinsă la hotarul satului Prislop, când un țăran s-a aplecat și a sărutat pământul, ca pe o ibovnică. Scena i s-a
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
prezentarea vieții intelectualității ardelene și a problemei naționale. Nu Întâmplător romanul Începe cu descrierea horei, scenă antologică, prin care autorul realizează mai multe obiective: prezentarea unui joc popular specific zonei, someșana, și introducerea treptată a personajelor și sugerarea viitoarelor conflicte. Romancierul Înregistrează pe rând lăutarii, cântând sub șopron, ritmul Îndrăcit al someșanei, gesturile flăcăilor, ciocnind cizmele: „Zecile de perechi bat Someșana cu pasiune, că potcoavele flăcăilor scapără scântei, poalele fetelor se bolbocesc, iar colbul de pe jos se Învâltorește, se așează În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
În realitate un târg aprig pentru zestre. Tabloul monografic al satului se completează și cu alte elemente, ca nașterea la câmp. Tot În acest sens sunt prezente informații despre obiceiurile la Înmormântare. La Înmormântarea Anei, la prohod, participă tot satul. Romancierul fixează și aici toate elementele esențiale pentru un asemenea ceremonial: praporii fluturau alene În adierea de primăvară... tămâie și aducea În schimb valuri de miros dulce de flori de măr... preotul Belciug mormăia pe nas cântecele de Înmormântere sí scutura
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pe nas cântecele de Înmormântere sí scutura mereu cădelnița. Bun psiholog, Rebreanu surprinde gesturile, comportamentele actanților și mai ales psihologia personajului principal. In mintea acestuia se amestecă imaginea moartei, cu aceea a copilului și cu imaginea iubitei. Cu deosebită artă romancierul surprinde spaima de a nu pierde pământul, strecurată treptat În sufletul lui Ion. După Înmormântarea Anei se fac pomeni. Aceste elemente se Îmbogățesc cu altele, prilejuite de Îmormântarea lui Ion. Si aici participă tot satul. Preotul Belciug ține o cuvântare
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
oferit cititorului trezit la realitate (realist) dimineața, devenit romantic pe la amiază, dar și clasic spre seară, când se Întoarce obosit din lungul periplu al zilei (vieții). Cercetătorul se poate Întreba cum, a fost posibilă o asemenea creație, când mai toți romancierii asimilau alte viziuni estetice, fie proustiene, fie gideiste. Asta Însemna că unii din contemporani lui Călinescu treceau direct la proiecțiile literaturii franceze de la Începutul secolului al XX-lea, nu mijlocul veacului al XIX-lea, cu care noi ne puteam sincroniza
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]