5,053 matches
-
fostelor republici, mai ales cele mai mici și mai dependente de fosta metropolă, continuă și după 1991. Clasa politică de la Chișinău a continuat rusificarea într-un mod mai subtil: constituirea separatismelor, reactivarea moldovenismului, blocarea relațiilor cu statul român, instituirea limbii ruse ca mijloc de comunicare interetnică, preamărirea în lucrările promoldovene a rolului civilizator al Rusiei în perioadele țaristă și sovietică, susținerea înfloririi statalității moldovenești după 1940-1944. Aceasta în condițiile în care orientarea economică a Republicii Moldova către statele membre CSI a rămas
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Moldovenismul în activitatea politică La alegerile din 1994 agrarienii au obținut 43% din voturi și o majoritate absolută în Parlament, iar Blocul Unității Socialiste, ce cuprindea forțe ultraconservatoare adversare atât taberei proromânești, cât și celei moldoveniste, și cerea impunerea limbii ruse ca limbă de stat, a obținut 22% din voturi. Frontul, slăbit considerabil, nu a obținut decât 20 de locuri în Parlament. Deja Mircea Snegur trecuse de partea agrarienilor, reorientare materializată prin discursul susținut la deschiderea congresului „Casa noastră - Republica Moldova” în
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Concepției, în plan educațional, editorial, al însușirii limbii moldovenești de către alolingvi, a afirmării valorilor noastre istorice și spirituale. În aceste direcții trebuie să activeze administrația publică locală de toate nivelele”. Victor Stepaniuc enunță cu această ocazie și principiul folosirii limbii ruse ca mijloc de comunicare interetnică: „totodată, pentru noi, moldovenii și celelalte comunități conlocuitoare, limba rusă este instrumentul de comunicare interetnică și trebuie legalizat respectiv”. Atitudinea filorusă a parlamentarului Stepaniuc și, prin el, a Partidului Comunist, este evidentă. În proiectul de
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
interetnică: „totodată, pentru noi, moldovenii și celelalte comunități conlocuitoare, limba rusă este instrumentul de comunicare interetnică și trebuie legalizat respectiv”. Atitudinea filorusă a parlamentarului Stepaniuc și, prin el, a Partidului Comunist, este evidentă. În proiectul de lege se specifică: „Limba rusă, care, în conformitate cu legislația în vigoare, are statutul de limbă de comunicare interetnică, se aplică și ea în toate sferele vieții statului și societății. Pentru Moldova este caracteristic bilingvismului moldo-rus și ruso-moldovenesc statornicit istoricește, care, în actualele condiții, este necesar să
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ruso-moldovenesc statornicit istoricește, care, în actualele condiții, este necesar să fie dezvoltat și perfecționat”. Într-o țară în care mai puțin de o treime din locuitori consideră limba rusă ca limbă maternă, și nu toți o vorbesc fluent, legiferarea limbii ruse ca mijloc de comunicare interetnică are câteva efecte năucitoare: în administrație, cultură, s-ar folosi limba rusă, pentru că în cadrul acestora ar lucra cetățeni rusofoni și ar apela la ea, de asemenea, rusofoni, așadar limba rusă ar deveni adevărata limba
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
același timp, întrebarea justificată a compatibilității deosebite dintre Vasile Vieru, Asociația Meleag Natal și publicația Partidului Comunist din Republica Moldova. Și ne punem, de asemenea, întrebarea, de ce consideră Nicolai Cojuhari, „profesor de limbă și literatură moldovenească”, în aceeași publicație, că „limba rusă trebuie să rămână o limbă de comunicare interetnică”, deoarece „Moldova este o țară în care locuiesc cetățeni și cu alte naționalități”, în timp ce, pe aceeași pagină a revistei, se publică datele unui recensământ din 2004, care ar fi înregistrat 76% moldoveni
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
ceva mai mult decât o formalitate. Ori rusificarea s-a îndreptat, în primul rând, împotriva marilor familii boierești, ce au fost incluse, în cea mai mare parte, în pătura aristocratică rusească. Apoi, face confuzia, probabil voită, între a „înțelege” limba rusă și a „vorbi” această limbă. Iar dacă numărul de „moldoveni” a crescut până în 1918 de șase ori, cel al minoritarilor a crescut de aproape ... 30 de ori, așadar un ritm de creștere de cinci ori mai mare pentru minorități, inclusiv
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
politică a unei provincii era firesc să fie dublată și de una religioasă (la fel și pentru 1940 - 1944), dar nu consideră legitimă întemeierea Mitropoliei Basarabiei după unirea din 1918. Replica patriarhului Teoctist a fost, așadar, justificată: „tocmai Biserica Ortodoxă Rusă, datorită împrejurărilor politice cunoscute, este aceea care a cotropit jurisdicțional o mare parte din vechea Mitropolie a Moldovei, care datează de la sfârșitul veacului al 14-lea. Anexarea imperialistă (țaristă și apoi comunistă) a teritoriului românesc de la răsărit de Prut dinspre
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
cu caracter antirus și antisovietic în 1918; conservator, antiromânesc și prorus, de sorginte rusească, din 1991 și mai ales din 1994, în perioadele de guvernare ale PDAM și a comuniștilor. Refuzând identificarea cu națiunea română sau, mai nefiresc, cu cea rusă, moldovenii nu reușesc nici să găsească factori de coeziune care să îi diferențieze de națiunile înconjurătoare. În același timp, proiectul națiunii multietnice nu se bucură, nici el, de cea mai mare popularitate. De-a lungul istoriei sale, Moldova a stat
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
des Dardanelles? Qui en est le détenteur?" (s. Ven.C.)12. Or, în gândirea politică a rușilor răspunsul la aceste două întrebări nu putea fi decât unul singur: Rusia!; un răspuns pentru a cărui transpunere în practică politică cercurile conducătoare ruse au elaborat cele mai diverse strategii politice, diplomatice și, firește, și militare. O adevarată efervescenta în acest domeniu s-a înregistrat în timpul domniei Ecaterinei a II-a, din a cărei inițiativa au fost elaborate, între altele, cele două celebre și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
având aceiași destinatari, de vreme ce Polonia devenise "un sujet de discorde" între cele trei puteri copartajante, declanșarea unui conflict armat între ele apărea că iminentă, ceea ce ar fi asigurat succesul planului franco-otoman41. Or, tocmai acel plan ținea în alertă cercurile conducătoare ruse, stare de spirit sesizată lesne și de nobilul venețian acreditat la Petersburg, Nicolo Venier. Potrivit informațiilor pe care le obținuse, pretindea el, din cercurile politice ruse cele mai avizate, Ecaterina a II-a "possa temere una Coalizione della Francia cola
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
punct de vedere juridic, de amintitul tratat de alianță, semnat la 23 decembrie 1798/3 ianuarie 1799, la Istanbul, la care a aderat Marea Britanie, al cărui articol secret autoriza, pentru prima dată în istoria raporturilor otomano-ruse, trecerea vaselor de război ruse prin Strâmtori 102. Acest avantaj a oferit Rusiei posibilitatea să-și 99 Cf., Boris Mouravieff, op. cît., p. 15. 100 Cf., pentru detalii, rapoartele lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson, trimise regelui și altor oficialități ale Suediei, precum și cele ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusiei de a-si însuși clauzele tratatului anglo-rus, din 18/29 decembrie 1798. În cele din urmă, a doua Coaliție antifranceză a fost constituită în primăvara anului 1799, în urma aderării Austriei, alături de Anglia și Rusia. Deși armatele austriece și cele ruse au repurtat o serie de victorii împotriva celor franceze, coaliția avea să se destrame, totuși, datorită dezacordurilor ivite între aliați, în urma înfrângerilor suferite de armatele lor, în fața celor franceze, în toamna anului 1799 în Olanda și în Elveția, îndeosebi, datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la 26 decembrie același an26. Ieșirea Austriei din Coaliția antifranceză a pus Rusia în situația de a găsi mijloace pentru diminuarea efectelor noii conjuncturi militare și politice asupra propriei sale poziții în Europa Centrală și de Nord. Temerile cercurilor conducătoare ruse, sintetizate de ministrul Afacerilor Străine, Adam Jerzy Czartoryski, într-un memoriu adresat tarului Alexandru I, la 16/28 ianuarie 1806, erau generate de o posibilă inserare a unor articole secrete în cuprinsul tratatului de la Pressburg care ar fi vizat viitoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
că nu i-a asigurat stăpânirea asupra Stralsund-ului, așa cum preconiza Adam Jerzy Czartoryski la începutul anului 1806, ci a creat condițiile celei mai severe pierderi teritoriale din întreaga să istorie. După bătălia de la Friedland, din 14 iunie 1807, unde armatele ruse au fost înfrânte de cele franceze, conjunctură politică din Europa de Nord s-a modificat radical în defavoarea Rusiei, în comparație cu cea creată după Austerlitz. Pentru a salva cât mai mult cu putință din ceea ce ar fi putut să piardă în domeniul intereselor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
op. cît., p. 34. fie lansate, posibil și cu scopul de a se pregăti, din punct de vedere "psihologic", terenul. Căci, potrivit unui raport, adresat din București, cancelarului Stadion, de agentul austriac Brenner, la 14 octombrie 1807, din cercurile militare ruse de ocupație din capitala Țării Românești, ar fi "transpirat" două variante de acțiune imediată a Rusiei. Una ar fi vizat "unirea" Țării Românești, Moldovei, "Basarabiei" și a Șerbiei într-un regat, sub sceptrul marelui duce Constantin. Cealaltă căreia agentul austriac
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Suediei, astfel încât mai mult de o treime din suprafața regatului și mai mult de o pătrime din numărul populației au fost pierdute în favoarea Rusiei 70. Cu toate acestea, pacea cu Suedia a fost considerată de o parte a cercurilor conducătoare ruse ca fiind foarte putin avantajoasă pentru Rusia. Argumentul celor care împărtășeau acest punct de vedere constă tocmai în dimensiunile dezastrului suedez, în sensul că ei considerau "qu'on a trop pris", motiv pentru care "une paix pareille ne peut pas
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fi compensată cu Norvegia. În schimbul acesteia din urmă, Danemarca ar fi primit Pomerania Suedeză, Mecklenburg, "ou d'autres pays non disposés dans le Nord de l'Allemagne"84. Clauzele păcii încheiate de Suedia cu Franța au nemulțumit, însă, cercurile conducătoare ruse care le considerau mult prea avantajoase pentru cea dintâi 85. Indispoziția lor a putut fi provocată de perspectivă că Suedia să-și revizuiască orientarea politică externă și, astfel, să se îndepărteze de Rusia sau, cel putin, să nu mai reacționeze
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
atuul extraordinar pe care il dobândise împotriva Rusiei și, chiar, a Angliei. El a refuzat să acorde Suediei statutul de neutralitate, forțând-o să aplice blocada continentală împotriva Angliei. Această măsură a sporit, însă, motivele de iritare ale cercurilor conducătoare ruse împotriva 105 Cf., scrisoarea adresată de Bernadotte lui Napoleon, la 20 octombrie 1810, în E. Carlson, Karl Johans utrikespolitiska program vid ankomsten till Sverige 1810, în "Historisk Tidskrift", 1948, p. 340. 106 Sveriges Riksarkrivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet E2D, 671, Moscovitica
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
să nu i le conteste, mai ales că nu există pericolul unei ciocniri directe cu cele franceze în Centrul Europei, unde Rusia nu intenționa să facă noi achiziții teritoriale 129. Toate acele eforturi se datorau și faptului că cercurile conducătoare ruse au nutrit întotdeauna temere față de influență Franței asupra Suediei. Ce-i drept, în condițiile în care Carl Johan demonstrase, deja, că nu mai era, câtuși de puțin, "francez", ci întru-totul "suedez", acea temere se diminuase considerabil, lăsând, însă, loc alteia
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
trône de son empire d'Orient et d'Occident qu'il a l'idée de réunir sous să tête" (s. Ven.C.)132. Inițiativa să a fost foarte bine primită la Petersburg, deoarece ea corespundea propriilor planuri ale cercurilor conducătoare ruse de a determina Poartă Otomană să încheie o alianță ofensiva și defensivă împotriva Franței 133. Iată, deci, tot atâtea argumente care au netezit calea către alianță suedo-rusă, încheiată la Petersburg, la 5 aprilie 1812. Potrivit clauzelor sale, Suedia urma să
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Cf., Paul Bailleu, Preußen und Frankreich von 1795 bis 1807. Diplomatische Korrespondenzen, Zweiter Teil (1800-1807), Leipzig, 1887, p. 288. 150 Cf., Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 657. echivala cu tentativă de a le torpila pe cele ruse, exact în aceeași zonă geografică 151. Din această perspectivă, deci, diplomația franceză urmărea cu atenție eforturile celei ruse de a se prevală de importanță pe care o acordă Franța, îndeosebi Suediei, în blocada continentală, pentru a o folosi că "moneda
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
288. 150 Cf., Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 657. echivala cu tentativă de a le torpila pe cele ruse, exact în aceeași zonă geografică 151. Din această perspectivă, deci, diplomația franceză urmărea cu atenție eforturile celei ruse de a se prevală de importanță pe care o acordă Franța, îndeosebi Suediei, în blocada continentală, pentru a o folosi că "moneda de schimb" cu care să-și asigure propriile sale interese din Europa Orientala 152. În cazul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
una ce impieta asupra punerii în aplicare a înțelegerilor privind evacuarea Prusiei de către armatele franceze 221, în timp ce P.A. Tolstoi îl suspectă pe Napoleon că avea anumite planuri și în ceea ce priveau provinciile poloneze ale Rusiei 222. De aceea, cercurile conducătoare ruse erau îngrijorate de staționarea trupelor franceze nu numai in Prusia, ci și în Ducatul Varșoviei 223, mai ales că Napoleon condiționă evacuarea lor de evacuarea de către Rusia a Principatelor Române 224. Nu puțină îngrijorare provoca acelorași cercuri și posibilitatea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
p. 743. 225 Ibidem, p. 777. 226 Ibidem, p. 797. Ducatul Varșoviei, indiferent de formă sau formele sub care s-ar fi concretizat, i-ar fi apropiat atât de mult de frontierele apusene ale Rusiei, încât, potrivit calculelor cercurilor conducătoare ruse, le-ar fi oferit cestora "toujours une position menaçante" pentru ruși, "si on se brouiller un jour"227, temere ce explică insistența cu care Alexandru I se pronunță împotriva posibilității că Franța și Rusia să fi devenit vecine nemijlocite 228
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]