5,454 matches
-
căror comunicare învăluie totul, ca un flux, întrerupt doar de câte o maimuță indiferentă, ce sare de pe o creangă pe alta. Fotograful privește scena cu dispreț, împingându-și ochelarii cu degetul pe nas. — Vino, zice el și Pran observă un sătean slab și negricios care-i salută dintre copaci. Omul ridică niște cutii cu echipamente pe care și le așază în echilibru pe cap, făcându-le semne să-l urmeze în întuneric. Fotograful își dă automat jos pușca de pe umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de august oprește în stația adormită de din Chopham, aceste zile au apus de mult. Chopham Hall se află undeva pe la mijloc în ierarhia școlilor englezești, sub Harrows, Eaton și Winchester, deși este încă destul de sus pe scara socială pentru ca sătenii să-și ridice șapca în fața tinerilor studenți, chiar dacă scuipă după ce aceștia au trecut. Lui Jonathan, Norfolk i se pare foarte departe de Londra. Străbătând peisajul de provincie, își amintește de Punjab și aceste amintiri îl fac să nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rotundă, ușor curbată și cu un vârf bulbos, ciudat, este tot ce a mai rămas de pe vremea nebuniei lui Perry, ridicată la înălțimea zilelor sale de iad. Ascuns vederii de contraforturi și terminat într-o cruce, este, fără îndoială cunoscut sătenilor ca Marele Conac. Legenda spune că ar fi o redare anatomic corectă a „anexei“ preferate a lui sir Perry , despre care tot legenda spune c-ar fi fost „executată“ în încercarea de a câștiga favorurile ducesei de Devonshire. Briggs îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prima vizită, presupusese că era doar ospitalitatea tradițională și refuzase cu o politețe obositoare și elaborată. Apoi, încetul cu încetul, observase că lichidul pe care i-l dădeau în tigve și pocale, era mai murdar decât apa Fotse. Era ca și cum sătenii l-ar fi făcut special așa. O vreme s-a lăsat purtat de gânduri paranoice. Numai când, întorcându-se la ei a patra oară și i s-a întins un urcior cu ceva, un sediment verde-maroniu, cu ceva maroniu solid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sau respinge, după dorință. Imaginația lui transformă chipul lui Star, pe care nu-l vede, într-un singur ochi uriaș, care suge lacom toată lumina. Când trece contingentul indian, se ridică și pleacă. Întors la Oxford, este tulburat de amintirea sătenilor Fotse. Vrea să scape de ei, de parcă intrând în gândurile lui au cimentat o legătură directă cu viața lui. De ce se agață de el? Merge în continuare la prelegerile profesorului Chapel, dar o face fără tragere de inimă. În timp ce profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
localnici de care este pe deplin răspunzător. Este o ușurare pentru el să plece din umbra povârnișului, dar nu știe cum va proceda în privința recensământului. În instrucțiunile pe care le-a primit de la guvern a găsit noțiuni de genul: adunarea sătenilor, șefii adjuncți și niște liste în arabă, dar din moment ce Fotse (care sunt cât se poate de descentralizați și mai mult sau mai puțin lipsiți de reguli), nu trăiesc în sate, nu au un sistem local de conducere și nu scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
negru 00000000000000000000000 Maltratat, distrus, lipsit de viață și.... Carole! 0000000000000000Bărbatul despre care credeai că e tatăl tău. Se ghemuiește plângând lângă trupul fiului lui. Mama ta n-a sosit Încă. Tatăl tău se uită la tine și arată cu degetul. Sătenii amuțesc de parcă s-ar Împăca cu cuvintele lui. Știi ce are de gând să zică, așa că nu te șochează, sau poate că ești deja În stare de șoc pentru că totul pare că se mișcă cu Încetinitorul, iar oamenii par puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din bunurile publice. El a furat cireșele din grădina mătușei și pupăza din tei care era ceasornicul satului; tulburarea liniștii publice: în ziua de 30-31 decembrie, orele 1200, când împreună cu alți tovarăși de joacă, au făcut mare tărăboi pe la casele sătenilor, culminând cu scandalul de la casa popii Oșlobanu; insultă și calomnie la adresa lui Ion Oșlobanu, căruia i-au aplicat poște, și a lui moș Chiorpec ciubotarul, căruia i s-a adresat cu injurii de tipul: ,, chiorpecul dracului!”; degradarea bunurilor publice și profanarea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
că d-voastră aveți de lucru și că n-ați venit pe aici să pierdeți vremea cu palavre... Paul Vidor era vorbăreț din cale-afară, mai ales însă îi plăcea să stea la taifas cu domnii, crezîndu-se mai deștept ca ceilalți săteni și mai vrednic. Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se mohorâse, frământat numai de dorința de-a auzi glasul fetei. Răspunsurile în doi peri nu descurajau deloc pe gropar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa, clipind șiret. Spre seară, înainte de a se întoarce groparul din Făget, se auzi prin sat că cei trei împricinați au fost osândiți la moarte de Curtea Marțială și că chiar mâine vor fi spânzurați. Vestea umplu de groază pe săteni și pătrunse ca o ștafetă sinistră prin toate casele, mohorând bucuria sărbătorilor. Totuși, groparul Vidor aduse și noutăți. Mai întîi că osândiții vor fi executați într-adevăr mâine dimineață, înainte de răsăritul soarelui. S-au dus rudele, cunoscuții lor, și au
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Și zicem așa: intrăm în Europa cu stil. Înțelegeți? Adică rămânem țărani cu sufletu’, cu ia, da’ pășim ca niște domni! Eeh? Am eu pe cineva lângă Suceava cu fabrică de pantofi, ni-i dă ieftin. Apoi le zicem la săteni. Vă facem ulițe europene. Ați văzut nisipul ăla pe care l-ați turnat astă toamnă pe ulița 4. Materie proastă, dom’ primar. Cum a trecut iarna peste el, cum l-a luat dezghețul și dus a fost. A rămas numa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
nu? Punem taxă pe cai. În funcție de greutate. Zicem că dacă e mai gras calu’ se cacă mai mult și poluează ulițele europene, mă scuzați de expresie. Căruțele le lăsăm la liber. Da’ facem taxă de mediu pe tracțiune. Așa obligăm sătenii să-și ia numa’ gloabe, și din astea aduc eu pe filieră că știu niște țigani lângă Vaslui care au mulți, mi-i dau ieftin. Apoi mai zicem de școală, de discotecă, de istorie și de Doamne ajută. A, ba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
rămâne unica de acest fel. Iată-i ajunși în apropierea mănăstirii, care poartă același nume cu satul Arbore. De fapt este o biserică mică, pierdută în imensitatea unei întinderi albe pe care străjuiesc troițe înveșmântate și ele în alb imaculat. Sătenii sunt încă la slujba care se va termina în curând și vom putea intra dar până atunci merită privit exteriorul. Spre deosebire de toate celelalte mănăstiri din Bucovina, în care predomină culoarea albastră, mica noastră mănăstire a fost pictată în verde. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu mici icoane de email cu reflexe verzi, adevărate smaralde precum ochii celor două Ane și ai lui Dragoș. Un sunet grav curmă liniștea. Este urmat de o dezlănțuirea armonioasă de clinchete. Sunt clopotele bisericii care anunță terminarea serviciului divin. Sătenii încep să iasă doi câte doi pentru a se opri apoi în grupuri mici, în care cuvinte molcome par a pune la cale destinele omenirii. Cojoace albe, sumane negre, cușme înalte și broboade multicolore înaintează fără grabă pe făgașul alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar stâlpii de susținere, iar altele păreau încă locuibile dacă deschideai ușile. Ne-am strecurat pe aleea dintre casele tăcute, fără viață. — Casele astea erau locuite până acum șapte-opt ani, mă informă Reiko. Acesta era terenul pe care-l lucrau sătenii. Au plecat cu toții... era prea grea viața de aici. Iarna erau complet izolați din pricina zăpezii și nici solul nu e fertil. Au socotit că e mai bine la oraș și câștigă mai mulți bani. Ce păcat! am exclamat eu. Unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
oftat. Din anumite motive însă, nu putem fi deocamdată împreună. — Vă înțelegeți bine, nu? întrebă el. — Așa îmi place să cred, am răspuns, chicotind. It½ mi-a vorbit, liniștit, despre măreția lui Mozart. Îi cunoștea opera la fel de bine ca un sătean ce știe toate potecile muntelui din apropierea casei. Mi-a spus că și tatălui său îi plăcea Mozart și că l-a pus să-l asculte încă de la vârsta de trei ani. Eu nu știam prea multe despre muzica clasică, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
păr cu poțiuni făcute din ierburi culese din vale. Au hrănit-o și au vindecat-o. Trei săptămâni mai târziu, când un ofițer de rang Înalt s-a oprit În satul ăla Împreună cu oamenii lui și au luat la Întrebări sătenii ca să afle dacă au dat peste vreun orfan armean prin zonă, mama asta turcoaică a ascuns-o pe Shushan În lada de zestre a fiică-sii ca să o scape de rele. O lună mai târziu fetița se pusese din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ori al asocierii prin abuz cu umbra legendarului voivod moldovean. Nu mai departe, în satul meu natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă la construcția școlii din sat - anii 1950, cu contribuția bănească și munca sătenilor) convoacă din legendă numele marelui ctitor (de biserici, nu de școli!) și îi pune un bust în fața școlii ei, o faptă ce i se pare absolut normală, ca un fel de solidaritate între... ctitori! Gestul contravine hotărârii primăriei locale, dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ori al asocierii prin abuz cu umbra legendarului voivod moldovean. Nu mai departe, în satul meu natal, o învățătoare pensionară autointitulată „învățătorctitor” (pentru că în tinerețe a fost prezentă la construcția școlii din sat - anii 1950, cu contribuția bănească și munca sătenilor) convoacă din legendă numele marelui ctitor (de biserici, nu de școli!) și îi pune un bust în fața școlii ei, o faptă ce i se pare absolut normală, ca un fel de solidaritate între... ctitori! Gestul contravine hotărârii primăriei locale, dar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
la destinație - de când cu războiul, poșta funcționează greu, și va trece mult timp până când lucrurile se vor îmbunătăți. Suntem într-un sat din estul Europei, într-o țară imaginară, în care s-a petrecut o crimă colectivă. Autorul este necunoscut, sătenii îi dau felurite nume, iar Brodeck vorbește despre un „Altul“. Brodeck trebuie să scrie un raport care să nu dea în vileag mai mult decât este nevoie, însă el face exact contrariul. De fapt, ceea ce înfățișează Philippe Claudel este „viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
deznaționalizare, de colonizare și de drastică rusificare a elementului românesc, autohton. În esență se desfășoară același proces, pe care se cuvine să-l rememorăm. În secolul de ocupație la care ne referim, pământurile țăranilor au Încăput În mâinile proprietarilor alogeni. Sătenii moldoveni au fost siliți să-și părăsească baștina, cedând locul altor neamuri care, prin infiltrare deliberată, au schimbat structura demografică a provinciei. Administrația și pătura politică, formată din noii veniți, a preluat În totalitate conducerea tuturor formelor de organizare socială
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
s-a născut În 14 noiembrie 1920 În satul Cubolta jud. Soroca localitatea care a dat societățiii contemporane două celebrități: Pan Holippa și Dumitru Leonard fost secretar personal al gospodarului Moldovei, Ion Calimachi Vodă (1740-1753ă. Unul din urmașii binefăcător al sătenilor din Cubolta pe care rușii, care stăpâneau Basarabia, l-au calificat ca un mare filozof „idealist-reacționar”. Fiind copil Încă Sergiu Grose se mută În orașul Bălți unde urmează școala primară apoi Liceul „Ion Creangă”. În anul 1936 am participat Împreună
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
registru (Stahl, Serafim, 1939, p. 9). După cum am arătat mai sus, principala condiție pentru ca o regulă să fie respectată este ca ea să fie internalizată și considerată corectă de către membrii comunității. Regulile informale, existente la nivel operațional, sunt internalizate de săteni și au deseori câștig de cauză în fața celor formale de la nivel constituțional. Studiul lui Costa Foru și Stahl (1932) discută foarte pe larg diferența dintre obiceiul locului și normele de drept și pune accentul pe diferențele comportamentale și efectele celor
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
munca depusă pe acel teren și de faptul că nu era atins dreptul celorlalți de a constitui propriile stăpâniri locurești (Stahl, 1998, vol. II, pp. 168-169). Existența unor drepturi de uz asupra terenurilor era supusă unui control obștesc destul de strict. Săteanul nu putea utiliza terenul după bunul-plac. Deși uzul asupra terenurilor era familial, proprietatea rămânea colectivă și obștea avea decizia finală asupra ei. Așadar, satul devălmaș avea două caracteristici distincte: „O pluralitate de gospodării și o totalitate a lor care avea
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
interdicției de păscut pe timp de secetă este una dintre puținele reguli constituționale existente în ceea ce privește pădurea. În pădurile aflate în exploatare privată pe care țăranii le foloseau pe timp de secetă modalitățile de exploatare erau reglementate. În acțiunea de exploatare, sătenii „nu au voie să facă stricăciuni copacilor cu pricină la hrana vitelor, ei sunt obligați să taie mlădiță și nu crengi sau copacul din rădăcină” (Stahl, 1998, vol. I, p. 241). În cazul pădurilor, diferențierea între regulile formale și cele
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]