5,253 matches
-
zice un ecolog Înrăit - cu ghilimele - dar ce facem cu Welwitschia mirabilis, ce viețuiește În deșertul Kalahari, o fosilă vie, deci dintr’o epocă caracterizată de o entropie mult mai scăzută? Ea n’are nimic de-a face cu solul - scuze - nisipul, În care rădăcina doar o fixează, ci cu apa pe care o absoarbe din atmosferă, prin frunze... iar atmosfera e aceeași pretutindeni pe Terra. Să revenim acasă, adică la solul care e, din punct de vedere entropic, o stare
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
care și-l consolidează mereu, nu acceptă Îmbrățișarea naturii nici după moarte, izolându-se Între patru scânduri. De brad. De frumusețea bradului s’a interesat mai târziu. L’a adorat Întâi, iar de prea puțină vreme Încoace ca să se poată scuza cu tradiția, Își Încântă copiii cu o practică cu care tot el i-a Învățat. O practică, căci nu-i pot spune obicei, barbară. Barbară pentru că, dacă Înainte de a deveni o casă bradul a apucat să trăiască o sută, două
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și numărul acestor interstiții ne ajută să anticipăm cât de obișnuită va fi corupția: de exemplu, acolo unde controlul de la centru este slab, corupția localizată va tinde să fie puternică (LaPalombara 1994). Niciuna dintre acestea nu are rolul de a scuza totuși corupția, de a nega existența unei extreme și uneori a unor fețe terifiante ale sale, de a pune la îndoială faptul că cea mai bună percepție a corupției este cea de act rațional care merită pedepsit. În particular, vom
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
lui Poulson de a-și asigura încheierea unui contract de construire a unui spital în Gozo. Camera s-a dovedit reticentă în a aproba raportul Comisiei, deși Cordle demisionase din funcție înainte ca dezbaterea să aibă loc. Robert s-a scuzat pentru activitatea ,,lipsită de profunzime". În autobiografia sa (Memoirs) scrisă cu un scop oarecum de auto-apărare (Maudling 1978: cap. 14), Maudling a continuat să nege toate fărădelegile, a atacat porțiunile din raportul Comisiei speciale pe care le considera injuste și
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
avut o reacție care a răzbunat orice replică a mea. Cât ai ei dezbăteau cu cine să mai încerce, scormoneau prin memorie pe cine mai cunosc în București, m-a luat deoparte și mi-a spus: - Vă rog să-l scuzați pe tata! Că tata nici măcar nu e medic uman. E veterinar! L-am lăsat în mă-sa. I se părea suspect, după cum mi-a mai spus, că io am fost excesiv de amabil la telefon, i-am așteptat în stație, le-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
asta există o majoritate tăcută de oameni cu bun-simț, majoritate care sper că va schimba ceva. Sau măcar va încerca. Numai că nu știu unii de alții. Vorbesc prea mulți tâmpiți ca să audă între ei. Nu trebuie să-ți ceri scuze dacă ai talent sau ceva preocupări mai intelectuale. Pe vremuri se citeau pe furiș scena din Răscoala când cu violul Nadinei. Sau o scenă asemănătoare din Cel mai iubit dintre pământeni. Chestiile mai vulgăruțe erau subversive. Subminau cumva cultura oficială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu cărnurile ei obeze În bunătate de tinerețe a noastră, sărutându-ne pe buze cu gura plină de zahăr, pentru ca sărutul ei să ne pară Într-adevăr „dulce“; [așa dar], din asemenea rosturi de existență, la o vârstă care le scuză pe toate, prietenul din acea vreme, Ioachim Botez, Îmi amintește acum că ceata noastră a subscris pe lista deschisă de Mercure de France pentru ridicarea monumentului lui Paul Verlaine din Grădina Luxemburg, la care privind, În vara lui 1929, n-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ce privește vorba și zicala omului, Închipuirile și credințele lui, portul și uneltele lui, florile și buruienile locurilor, cu evocări istorice care dau culoare tragică ținutului, amintind de lupte, răscoale și isprăvi de temut ale trecutului. Zadarnic, prin urmare, se scuză și se scuză scriitoarea noas tră, mărturisindu-și În Jurnal acea „lene ticăloasă și nevred nică“ a ei, acele „Învinuiri de trândăvie“ ce și le aduce sau i se aduc din preajma ei, acea luptă a ei ca să alunge dimineața de pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și zicala omului, Închipuirile și credințele lui, portul și uneltele lui, florile și buruienile locurilor, cu evocări istorice care dau culoare tragică ținutului, amintind de lupte, răscoale și isprăvi de temut ale trecutului. Zadarnic, prin urmare, se scuză și se scuză scriitoarea noas tră, mărturisindu-și În Jurnal acea „lene ticăloasă și nevred nică“ a ei, acele „Învinuiri de trândăvie“ ce și le aduce sau i se aduc din preajma ei, acea luptă a ei ca să alunge dimineața de pe gene „somnul vrăjmaș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu care am debutat la prima redactare a acestui capitol - influență mult Înlesnită prin ultimele mele experiențe proprii - o recunosc și o regret, așa cum ai regreta amputarea unui mădular al tău bolnav, dar totuși al tău. Tudor Arghezi, căruia mă scuzam odată de acest lirism al meu neghiob, Îmi spunea, uitându se Înduioșat la mine, cu ochii lui mici de câine bun și trist: „E totuși frumos lirismul, nu-i așa?... E frumos!“ Alta... și atâtea altele Încă, ce mai Încolo
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spectacole ale zilei, iar a doua zi, dimineața, dacă nu chiar în noaptea respectivă, să pregătesc materialul pentru ziar. Atunci îmi venea mereu în minte o confesiune a lui Eminescu, trimisă într-o scrisoare prietenului său de suflet, bădița Ion, scuzând-se că nu are timp să comunice cu el mai des, deplângându-și cu sinceritate soarta de jurnalist: „trebuie să scriu de meserie, scriemi-ar numele pe mormânt”. Cred astăzi, mai mult ca oricând, că jurnaliștii de vocație își pot găsi
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
capătul podului, în Basarabia, ne așteptau două persoane care ne-au făcut controlul vamal. în continuare am străbătut orașul Ungheni, din stânga Prutului, iar pentru noapte ne-am oprit la școala din satul Cetireni. Era sâmbătă seara, directorul școlii s-a scuzat că merge la o nuntă în sat, altfel ne lua la dânsul acasă. Ne-a oferit cabinetul de chimie al școlii să ne odihnim în acea noapte. Am admirat școala, o școala frumoasă, pereții claselor împodobiți cu toți clasici noștri
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
N am personal posibilitatea să vă primesc în altă parte decât aicea, pentru că așa este vremea de astăzi. Dintotdeauna multă activitate, multa lucrare. S-a întâmplat și cu această conferință la care sunt dator ca să iau parte și să ne scuzați că vă primesc aici și nu la Suceava. Dar vă primesc în mijlocul preoților, rugătorii permanenți pentru acest erou al neamului nostru, pentru familia dumneavoastră. Mulțumim dumneavoastră, care purtați de grijă pentru această vizită, și dorim să vă simțiți bine sufletește
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
pe care vom merge până la izbândă. Dumnezeu să o odihnească și dumneavoastră să nu pierdeți credința lui Ilie Ilașcu, credința că vom fi în sfârșit liberi! Vom fi împreună și vom putea cinsti tot ce am moștenit de la părinții noștri. Scuzați-ne că am făcut atât de puțin să-l eliberăm pe Ilie Ilașcu!” Tamara Suniță: „Trebuie să fim mândri, toți cei care am cunoscut această familie, și sunt fericită că am luptat umăr la umăr cu Ilie. Am cunoscut pe
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
fost: Anca Augusta și Lorin Fortuna din Timișoara, Ioana Irimia, Rodica șcraba, familia Serafim Prodan, preot Dumitru Merticaru, Dumitru Cuciureanu, familia Ion Bogdacenco, cu ajutorul cărora s-a finalizat lucrarea. Nu am primit nici un fel de sprijin de la nici un partid, toți scuzându-se că au fost alegerile, că sunt săraci etc. La 8 mai 2000, stabilesc prin telefon să ne întâlnim, de Paștele Blajinilor, cu Iurie Ilașcu, la Taxobeni, la mormântul părinților săi. Acolo, la mormântul măicuței Natalia și al lui ștefan
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a oprit ca trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-a scuzat: „Dar nu e gunoi, dom’ profesor, e un os de supă!“. Diferența dintre profesor și vecinii lui era în privința concepției despre murdărie. „V-ați murdărit cămașa“, i-a zis domnul Popa domnului Ceapă, care pleca la serviciu cu o pată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ar ține-o în ritmul ăsta“, a continuat ea să mi se vaite de departe, de foarte departe, din una dintre odăile palatului moștenit în Florida. „Dacă încep să moară câte două pe an sunt terminată.“ „Carlota - i-am zis -, scuză-mă că sunt indiscret într-un moment atât de delicat pentru tine, dar n-ai nici o mătușă așa, mai sărăcuță? Să iei, de exemplu, doar argintăria și bijuteriile într-un geamantan și să nu te oprești decât la Agigea, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se mai îmbracă unii“, și-a zis Vasile B. privind ca hipnotizat șapca de pâslă cu urechi a profesorului Gomoiu. „E poloneză - a lăudat-o profesorul -, o poartă minerii. E de la guvern, comandă specială.“ „Mă uitam, nimic altceva“, s-a scuzat Vasile B. „Văd eu că vă place“, a zis profesorul, deși Vasile B. avea expresia perplexă a unui voyeur prins asupra faptei. „Vă fac rost de una. Am promis, e sfânt!“ „Ei, nici chiar așa“, l-a temperat Vasile B.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mă refer, nu?“ Cum să fi zis Marin că nu știa, când era să iasă un scandal monstru la CC? Baritonul nu era un solist oarecare, iar în Comitetul Central avea o mulțime de admiratori. „Noi, cei mici - s-a scuzat securistul pensionar -, ne făceam treaba, dar nu știu ce i-a venit lui dom’ colonel Panțâru. Cred că era beat și avea ciudă pe dumneavoastră că plecați mereu, și el nu fusese decât în delegații la ruși și la redegiști.“ Explicația însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lui Nietzsche și Heidegger, vă spunem noi ce necaz are biata fată: „Gândurile ei abstracte devin reale în mod brutal când o mușcătură la gât îi trezește setea de sânge“. Unde dai și unde crapă! Cititorul se așteaptă ca Kathleen - scuzați cakofonia - să se ocupe de Holocaust și, când colo, oricât este ea de ciuruită de ideile lui Nietzsche și Heidegger, se face vampiriță. Elitista Kathleen e totuna cu coana Mița vampirița - scuzați cucofonia -, deliciul mahalalelor și garanția unui succes de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și unde crapă! Cititorul se așteaptă ca Kathleen - scuzați cakofonia - să se ocupe de Holocaust și, când colo, oricât este ea de ciuruită de ideile lui Nietzsche și Heidegger, se face vampiriță. Elitista Kathleen e totuna cu coana Mița vampirița - scuzați cucofonia -, deliciul mahalalelor și garanția unui succes de casă în lumile a treia și a patra. Punând alături mai multe programe TV, constatăm că prezentarea pe scurt a acestor filme-gunoi e la fel în toate. Fapt ce înseamnă că textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să-i uit și am reușit. Totuși, din când în când, am o senzație incontrolabilă de frică. Uneori, mă prefac că greșesc etajul și sun la ușa familiei liniștite care s-a mutat în locul demenților. Când aceștia îmi deschid, mă scuz, le surâd complice, iar la plecare le spun de mai multe ori: „Mulțumesc!“. Ar trebui să se întrebe de ce le mulțumesc, dar sunt oameni binecrescuți și lasă lucrurile așa cum sunt. Biruitorul Elevului Codin Antonescu din a VIII-a C nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Cu toate acestea, doi dintre ei m-au privit de parcă le ceream o mitralieră, unul m-a fixat cu un soi de pizmă mocnită, însemnând: „Am eu mutră de om cu pix, mă mațe fripte?!!“, iar alți doi s-au scuzat politicos, ca niște oameni care știu că lumea e plină de țicniți, pe care nu-i bine să-i întărâți. Nimeni din parc nu avea pix. I-am luat la rând pe toți, moși și babe, tineri și tinere, cucoane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în comun niște amintiri din țară și câțiva prieteni din Boston. Atât. Când încerca să-mi explice în ce consta invenția sa, toate corespondențele în românește îl nemulțumeau, deoarece nu se potriveau sau se potriveau parțial. Spunea mereu, ca să se scuze, că nu găsea cuvintele: „E ceva ce nu făceam la București, deci nu aveam terminologia“. De fapt, nimic din ceea ce făcea el la NASA nu se făcea la București. Existam în realități diferite, având în folosință generală doar cele domestice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
grabă pe coperta unei cărți trei semne de exclamare. Atunci când am dat de el și m-am întrebat de ce-oi fi pus acele trei exclamațiuni, m-am simțit obligat să sun, să spun cum mă cheamă și să mă scuz că nu notasem și cui îi aparținea. M-am trezit înjurat de mamă, țigănește, din toți rărunchii, cu senzația că mă paște și o bătaie. Ceea ce însemna că uitasem esențialul: semnele de exclamație mă avertizau să nu formez niciodată acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]