5,850 matches
-
ceea ce căutăm să evidențiem cu ajutorul observării succesive a fiecărei părți a imaginii, deci prin analiză adică elementele ce colaborează, fiecare pentru sine. Conceperea propriuzisă a deosebirii este atunci secundară, dar efectul sentimental nu este, din această cauză, secundar, în raport cu efectele sentimentale ale elementelor luate în parte. Natural, trebuie să recunoaștem că este greu de distins între o concomitență și o succesiune foarte rapidă. Iar faptul că ne putem concentra atenția asupra unui obiect doar în niște momente foarte scurte, așadar că
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
anulat prin satisfacere. Sibbern i-ar fi putut răspunde că orice sentiment are tendința să se afirme, după ce a dispărut sentimentul dintîi. El se răspîndește într-un gen de compasiune peste stările ulterioare și se poate contopi astfel cu elementele sentimentale ale acestora. (Psychologie, VI B, 2; E 4) Faptul de a fi resimțit un imbold nu este, în mod necesar, un pur fenomen al trecutului. Deoarece și lingviștii ne învață că un perfectum absolutum mai cuprinde și altceva decît momentul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
poate fi vorba decît într-o singură perioadă a vieții. Orice relație serioasă cu un lucru, cu un om, cu o strădanie (artă, știință, asistență umană, năzuință spre libertatea socială și politică) va da naștere, firește, unei organizări a vieții sentimentale, individuale își capătă locul lor determinat în economia psihică potrivit importanței ce le revine în afirmarea acelei relații. Sentimentele individuale pe care le comportă desfășurarea obișnuită a vieții bucurie și durere, speranță și teamă, bunăvoință și mînie sînt favorizate sau
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
împăcare se vor afirma în acest caz. Faptul că nu recunoaște corect forma principală a sentimentului total, pe care am discutat-o mai sus, este cu siguranță legat de concepția lui Shand asupra acestui punct. Ceea ce el numește un "sistem" sentimental este esența ideilor de care e legat sentimentul, starea sufletească (feeling) și tendința ce se afirmă în el procesele organice care-i sînt conexe și comportamentul sau felul de a acționa, care sînt consecințele sale. Dar aceste elemente n-ar
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
mi-am propus-o în expunerea Psihologiei, care a apărut în 1882. Viața psihică se desfășoară într-o și printr-o continuă activitate de sintetizare și ordonare a unui haos. O asemenea activitate se exercită involuntar și în domeniul vieții sentimentale și procesele ce conduc la formarea de sentimente totale sînt dovezi interesante în acest sens. Există poate, după cum am văzut, firi în care interese sau tendințe spre dispoziții diferite stau unele lîngă altele, aproape independente, ori așa fel încît devin
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
că în toate epocile s-au format sentimente totale. Ele nu apar însă la fel de puternic în toate timpurile și împrejurările nu le sînt totdeauna la fel de favorabile. Atîta vreme cît viața se desfășoară într-un cadru stabil, limitat și invariabil, viața sentimentală va avea un caracter relativ simplu. Va exista o amprentă comună, determinată de comunitatea în familie, neam și stat. Ceea ce tinde să iasă din acest cadru, toate străduințele pentru care el este prea îngust, toate contradicțiile ce amenință să-l
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
psihologie, pentru a denumi o anumită stare sufletească și vocabularul psihologic uzual prezintă, la rîndul lui, un șir de tranziții mărturii ale unor schimbări în viața psihică a epocii moderne, ori măcar ale unei conceperi mai clare a fenomenelor vieții sentimentale. Firește, nu numele ne interesează. Prea adeseori, psihologii încă își mai închipuie că ne pot explica ce înseamnă "de fapt" un anumit nume al unui sentiment sau al unui alt fenomen psihic (atenție, voință, egoism, religie ș. a. m. d.). Decisivă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cît apar noi trăiri, va exista și posibilitatea unei schimbări a dispoziției psihice de bază, asupra căreia datul trăit și-a lăsat efectele. O formație totală perfectă, fie ca o contopire, fie ca organizare este un ideal. Pe tărîmul vieții sentimentale, putem ajunge la o încheiere deplină tot atît de puțin pe cît o putem face pe tărîmul vieții ideilor. Ne găsim în mijlocul unei evoluții, în care există mereu posibilitatea unor experiențe neașteptate. Marele humor nu poate fi proclamat, de aceea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Toate aceste dificultăți nu pot totuși să facă, în chip necesar, să dispară fundalul intelectual al marelui humor. Urmarea este, de fapt, așa cum e și natura lucrurilor că nu se poate stabili, odată pentru totdeauna, vreun fundal intelectual pentru viața sentimentală umană. Dacă nu ridicăm pretenția acelei "unități de loc", o dramă nu are nevoie să fie jucată, în toate actele, dinaintea aceluiași fundal, ci peretele din fundpoate fi schimbat, potrivit cu desfășurarea acțiunii. Este suficient să existe o coerență între scenele
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
instinct de îndată ce de sentimentul plăcerii sau neplăcerii se leagă o reprezentare, arătîndu-ne cum se poate păstra și spori sentimentul de plăcere și cum putem să ne păzim și să-l micșorăm pe cel de neplăcere. Latura activă a unei stări sentimentale nu este ceva adăugat după nașterea sentimentului, ci este de la început legată de el. Întrebarea nu este de la bun început cum se nasc înclinarea sau instinctul din sentiment, ci cum pot fi ele împiedicate, așa încît sentimentul sî-și piardă caracterul
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de la bun început cum se nasc înclinarea sau instinctul din sentiment, ci cum pot fi ele împiedicate, așa încît sentimentul sî-și piardă caracterul activ, măcar cît să nu ajungă la acțiunea de moment. De abia în evoluția ulterioară a vieții sentimentale apare, poate, o contradicție între sentimentele calme și cele active. Ceea ce e valabil despre oricare sentiment este valabil și despre unul ca humorul. Înclinarea și instinctul manifestate într-însul se vorputea mișca în douș sensuri. Un imbold sau un instinct
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nuanțate decît sentimentele individuale. Căci sentimentele individuale care intră ca momente într-un sentiment total se află într-o relație extrem de diversă, în acest nou ansamblu producîndu-se astfel diferențe importante în tonalitatea sentimentului total la diverșii indivizi. Deosebirile în viața sentimentală a indivizilor se bazează mai curînd pe asemenea tonalități diferite decît pe împrejurarea că un sentiment individual îi lipsește cu totul cuiva. Invers, posibilitatea însăși ca un sentiment total să se nască va fi în mod firesc condiționată, în mare
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de a introduce viața psihică în cadrul alcătuit în comunde viziunea despre lume a antichității și de teoria credinței elaborată dogmatic. În acest cadru, iubirea și entuziasmul, seriozitatea și jubilarea se puteau dezvolta bogat și în siguranță. Uneori, sub impulsul vieții sentimentale, s-a putut pune baza unei modificări a culturii și, în felul acesta, a dezvoltării unor noi dogme, cum s-a întîmplat cu adorarea Madonei. Însă autoritatea bisericească a avut grijă, fără excepție, să nu depășească limitele dogmatice, nici măcar prin
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
arăt mai înainte despre Swift (* 15) că nu este humorist, ci satiric. Cel căruia i se potrivește cel mai bine definiția amintită, printre scriitorii pe care i-am numit, este Sterne, deși Thackeray ar prefera să-l declare mai curînd sentimental. Goethe, care altminteri nu acordă nici o importanță "humoriștilor", face o excepție în cazul lui Sterne (a se vedea mai sus § 25). În Călătorie sentimentală (o călătorie pentru a-i cunoaște pe oameni), Sterne spune că aceasta își are originea "în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pe care i-am numit, este Sterne, deși Thackeray ar prefera să-l declare mai curînd sentimental. Goethe, care altminteri nu acordă nici o importanță "humoriștilor", face o excepție în cazul lui Sterne (a se vedea mai sus § 25). În Călătorie sentimentală (o călătorie pentru a-i cunoaște pe oameni), Sterne spune că aceasta își are originea "în îndemnul inimii spre natură și spre sentimentele ce se nasc din ea, făcînd să ne iubim unii pe alții și lumea mai mult ca
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
numai una indirectă. Și așa cum am văzut (* 21), o experiență de viață fundamentală, cîștigată pe cale pur practică, poate avea aceeași importanță. În cele de mai sus, am distins între fundal și bază. Baza, care este situată în special în viața sentimentală și volitivă, este mai însemnată decît fundalul intelectual. De altminteri se și vede că nu se pot trage concluzii, pornind de la desfășurarea generală a ideilor unui cercetător, cu referire la sentimentul său total în ce privește viața. Pentru a trage o asemenea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spunea că în trecut exista mai mult humor decît astăzi, deși azi se predică așa de des despre iubire. "Sîntem atît de drăgăstoși în vorbă și faptă, încît uităm cu totul să fim la fel în suflet și în viața sentimentală, adică tocmai ce are totuși un efect împăciuitor asupra oamenilor". "Humorul este asemenea cîinilor ce ling rănile suferindului Lazăr și care, într-un chip mai prietenos decît iubirea creștină, nu consideră un furt să-i dăruiască bogatului picătura de apă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
pure, fără să intre într-o relație corectă cu realităților concrete ale vieții, pentru realist pericolul îl constituie faptul că este îngreunat de "realitățile" vieții și nu mai reușește să facă din înțelegerea lor un simplu fundal pentru viața lui sentimentală. Fundalul va împiedica atunci dezvoltarea bazei. Dacă pentru idealist viața se volatizează într-o lume eterată, ea este ușor sufocată pentru realist de cețurile compacte ale "realității". Așa încît, potrivit frumoaselor vorbe ale lui Goethe (din Grenzen der Menschheit): dacă
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Goethe (din Grenzen der Menschheit): dacă ne ridicăm spre înalturi, numai putem prinde o poziție solidă, iar dacă stăm bine înfipți pe pămînt, numai ajungem la înălțime! Dacă realismul trebuie să fie fundalul unei dezvoltări vioaie și libere a vieții sentimentale, atunci realistul se cuvine să-și privească critic propriul realism. Aceeași condiție este valabilă și pentru idealism. Kant, care se îndreptase critic și humoristic, în Träume einees Geistersehers, împotriva unui idealism dogmatic, a deschis, în Kritik der reinen Vernunft, calea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
totalizate, în care se manifestă tocmai tendințele cele mai intime ale vieții noastre sufletești. Nu e vorba totuși de găsit numai o coerență. Este foarte important să caracterizăm de asemeni unele diferențe și contraste hotărîtoare. De multe ori, unele orientări sentimentale, de natură foarte diversă, sînt estompate. M-am ocupat în special, multă vreme, de așa numitul humor. În Psihologia mea, îl descrisesem, foarte pe scurt, ca pe un gen aparte printre sentimentele ridicolului și prezentasem batjocura și humorul ca fiind
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
În vorbirea de toate zilele, se înțelege prin "humor" orice fel de glumă, mai mult sau mai puțin spirituală ceea ce eu numesc "micul humor". Am vrut să descriu însă "marele humor", care presupune o bază de experineță profundă în viața sentimentală, în vreme ce prim-planul își găsește expresia într-un rîs sau într-un zîmbet. Era, în același timp, de datoria mea să determin raportul dintre humor, ca sentiment vital, și sentimentul religios. În această privință, Kierkegaard, în strădania sa plină de
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Harald Höffding, în intuiția elucidării problematicii humorului, avusese de la Addison pînă la Cazamian, un caracter mai mult sau mai puțin eseistic, favorizînd de preferință aspectele estetice ale participării intelectului, spiritului și ironiei, la "macanismul" psihic al apariției fenomenului. Contribuția factorului sentimental, evidențiată mai ales după Jean Paul, era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding, coroborînd credibil cu mijloacele psihologiei sale totalizante, declarat "sintetice" datele intelectuale (tratate
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
era tratată c ao formă generală de simpatie umană, fără vreo analiză mai atentă. Pasul mai departe l-a făcut H. Höffding, coroborînd credibil cu mijloacele psihologiei sale totalizante, declarat "sintetice" datele intelectuale (tratate ca un "fundal" cognitiv) cu cele sentimentale (admise ca "baza" în săși a marelui humor). Înnoirile realizate de H. Höffding au fost valabile, ulterior, cu deosebir de Robert Escarpit. Dezvoltînd și sugestiile lui L.Cazamian, escarpit a conchis, la rîndul său, că humorul autentic (căruia nu i-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
jurnalistul să-l descrie -, Strindberg se temea că femeia îl va subjuga pe bărbat, „dacă n-o să-și dee samă din vreme“. Adică așa, ca el. Strindberg devenise din feminist mysogin. Unul trist - accentuează autorul. Ca să piardă „putința de exaltare sentimentală“, el „s-a dedat esclusiv ocupațiunilor științifice“. Chiar gânduri de călugărie i-au dat târcoale minții. Dar iată că, ajuns la 52 de ani, actrița norvegiană Harriet, „de o frumusețe răpitoare“, îl face „să intoneze din nou imnul dragostei“, „să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
e împletită cu implicarea politică a eroului care a lucrat pentru Bill Clinton în campania prezidențialelor dă mai multă substanță unui film care, altfel, ar fi fost destul de stereotip. Chestia e că dezvrăjirea de politică merge în paralel cu limpezirea sentimentală. (Dar cui îi mai pasă de Bill Clinton azi?Ă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]