5,226 matches
-
a se împlini descântecele și farmecele. Moartea ritualică a lunii, care precede apariția lunii noi, numită popular Luna Tânără, Luna în două coarne sau Crai Nou, mijlocește împlinirea unor vrăji și descântece. "Luna din fântână", din recitativul urăturii pentru Malancă, simbolizează tocmai această renaștere a lunii din apele primordiale care primenesc sorții omului: "Ne primiți Malanca-n casă, / Că-i cu straie de mătasă / Și afară viscolește, / Mândre straie ponosește. Sculați, boieri, sculați, cucoane, / Din paturi, de pe covoare / Ș-aprindeți o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și destinul uman, drămuit de hotare biologice, construiește un adevărat ritual al primenirii umanului, în funcție de fazele lunii. Astfel, înainte de Paști, când era Lună Veche (Lună Plină), se dereticau gospodăriile, se spălau rufe, se văruia, dat fiind faptul că Luna Veche simboliza rostuiala, sporul casei, "să meargă toate din plin". De altefel, sărbătoarea Paștelui se calculează în raport cu echinocțiul de primăvară și cu faza Lunii Pline. Când ese Lună Nouă, înaintea Paștilor, fetele din Macedonia, adună, în curte, un "ghium" (cană) plin cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
co-participația teluricului cu cosmicul: "Eu de-aici mă duc cu dor / Cum merge luna prin nor, / Eu de-aici mă duc cu jele / Cum merge luna prin stele."208 Absența lunii induce panică și incertitudine, amintind de luna neagră care simbolizează vidul absolut, karma, energia potrivnică ce trebuie biruită: "O lune, méchante lune, / tu n`est encore que là! / je te croyais à quatre heures, / à la minuit tu n`est pas! / si j`avais mon arbalète / je te jetterais à
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Australia. Această imagine a păsării-suflet o găsim, la români, în colacii ritualici, dați de pomană, și pe stâlpii funerari din Transilvania sau în Moldova. Păsările mitice, specifice diferitelor popoare Phoenix, Garuda, Kokh, Măiastră, Jar-Ptica sunt întruchipări ale principiului solar și simbolizează veșnica regenerare a vieții. Ca simboluri ale spiritului și ale cunoașterii, păsările sunt ipostaziate ca divinități care dețin secretele celor trei lumi. Știința cunoașterii "limbii păsărilor" este dobândită în urma inițierilor în tainele vieții și morții. Pasărea poate prevesti destinul implacabil
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
păsări, una care mănâncă fructul pomului, fiind simbolul sufletului individual (jīvătmă), cealaltă contemplă, ca simbol al spiritului universal (Atmă). "Limbajul păsărilor", despre care vorbește Coranul, este un limbaj al îngerilor, al cunoașterii spirituale, pasărea însemnând "destin". În China, Haosul este simbolizat printr-o pasăre galbenă și roșie, ca o minge de foc fără chip, dar înzestrată cu 6 picioare și 4 aripi, care cântă și dansează, dar care nu poate mânca sau respira; la chinezi, dacă o pasăre își distruge cuibul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
funerar, este o pasăre a vieții, dar și a morții. La popoarele europene, corbul are un rol profetic, este erou civilizator la celți, acolit și tovarăș al lui Wotan la germani, mesager al lui Apollo la greci.235 În timp ce corbul simbolizează iarna, prin ouăle pe care le face în decembrie, când "crapă ouăle de frig", la pol opus este cucul, ca simbol al verii și al căldurii, dar fără a avea statornicia corbului, fiind o pasăre călătoare. În tradiția populară, cucul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
i se dezleagă limba de la Blagoviștenie până la Sâmpetru. Pasăre-oracol, despre care se spune că duce și aduce cucul în spate, este barza, prevestitoare și ea a primăverii, dar și simbol al timpului, al norocului și al ursitei. Alături de păsările care simbolizează timpul cosmic, există, în mentalitatea arhaică, o simbolistică a timpului terestru, reprezentată de prezența păsărilor domestice, statornice. Astfel, timpul satului tradițional era împărțit după "cântatul cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
apotropaic. Astfel, în concepția arhaică, datorită darului său de a cânta în momente de cumpănă ( de exemplu, la cumpăna nopții), cocoșul este pus paznic la hotarul dintre bine și rău, după cântecul lui spiritele necurate își pierdeau puterea. Cântecul cocoșului simbolizează primenirea spațiului nocturn de forțele malefice, anunțând biruința soarelui și a luminii asupra nopții și întunericului.236 b. Imaginea spațiu-timp Legătura permanentă dintre lumea de aici și lumea de dincolo este ilustrată, în credința populară, și de implantarea ritualică a
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mâncat de cei care participă la ceremonial, iar ceea ce rămâne se frământă cu sare, se amestecă și se dă de leac oilor și vacilor.247 Renașterea simbolică a timpului și a spațiului se desfășoară în cadrul ceremonialului pascal, prin jertfa divinității simbolizate de ou, oul fiind considerat arhetipul începutului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerării și permanenței vieții. Nașterea lumii dintr-un ou este un mit prezent la majoritatea popoarelor celți, greci, egipteni, fenicieni, cananeeni, tibetani, hinduși, vietnamezi, chinezi, japonezi, la populațiile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Sânziene, când, potrivit tradiției, se spune că se îneacă cu un bob de orz și nu mai poate cânta. În unele zone, "amuțitul cucului" vestește vremea cositului, iar dacă amuțește înainte de Sânziene se spune că vara va fi foarte secetoasă. Simbolizând nașterea și moartea unui anotimp, cucul a devenit o pasăre oracol care urzește norocul omului, iar prin cântecul său vestește sănătatea, căsătoria sau moartea.253 c. Imaginea-cronotop Pasărea antropomorfă, omniprezentă în literatura populară, își are obârșia în legendele în care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ori din săbii să ne tăiem? Ba din luptă, / Că-i mai dreaptă, / Veler, Velerița mea, / Dezleagă-mi bărcinaru, / Că mă omoară păgânu/ Care cum veți dovedi / Tot un bărbățel mi-a fi!"268 Armonia conjugală și dragostea fericită sunt simbolizate de porumbei, ca metaforă a echilibrului și a potrivirii dintre doi îndrăgostiți: Când un bărbat ș-o femeie se iubesc și trăiesc bine, se zice că trăiesc ca hulubii, că se potrivesc ca hulubii. (...) a doua zi de nuntă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
după om. (...) Țarca de se pune pe gard la o casă, e semn că vor veni oaspeți."273 O altă pasăre prevestitoare este bufnița (cucuveaua) care anunță nenorocirea sau moartea, dar și vremea ploioasă sau vremea roditoare. Pasăre nocturnă, bufnița simbolizează înțelepciunea, reflecția, știința, misterul, moartea 274: "Cucoveaua e din vadană. Traia cu un om și el o bătea, că tot în urma lui îmbla și-l temea. Bătând-o el așa, ea striga "vau! vau!" Și Dumnezeu a prefăcut-o în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
slugă, ca tâlhar care fură caii lui Sfântul Petru, haiduc, părinte, soț care pedepsește infidelitatea soției, blestemând-o să-l caute și să-l strige între Blagoviștenie și Sânziene, amant sau este descris ca o pasăre cu pene de aur, simbolizând soarele.285 Drama nenuntirii dintre soare și lună este reluată, pe plan mitic, într-o altă ipostază existențială, care face legătura dintre teluric și cosmic cucul și turturica: CUCUL: Dulce turturică, / Dalbă păsărică! / Hai să ne iubim, / Să ne drăgostim
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și renaște neîncetat."334 "Bătrân zeu primordial" care stă la temelia creației universale, șarpele este "unul dintre cele mai importante arhetipuri ale sufletului omenesc". Asociat cu Vishnu și cu Shiva, Șarpele Cosmic, aflat la baza axei lumii, paznic al nadirului, simbolizează "dezvoltarea și resorbția ciclică". Astfel, șarpele Uroboros, care își mușcă propria coadă, înconjură creația cu un cerc continuu, având rol apotropaic.335 Reprezentând "dialectica materială a vieții și morții, moartea ce iese din viață și viața izvorâtă din moarte" (Bachelard
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
rațiunii supraumane. Ca mitologem universal, șarpele este o epifanie a strămoșilor mitici, un arhetip al antinomiilor și un simbol al reînvierii ciclice a naturii.336 Ca mit simbolic, șarpele este prezent ca inteligență nefastă, ispititoare, dar și ca înțelepciune creatoare, simbolizează timpul ca durată, dar și absența timpului, de dinaintea începutului lumii.337 În mitologiile lumii, șarpele este conceput dialectic, ca stăpân al pântecului lumii, chiar pântecele însuși, dar și ca dușman al soarelui, al luminii, al laturii spirituale a omului.338
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe coifuri, pe armură fiind înfățișat alături de un cap de bour. În cultura greco-romană, șarpele are semnificații farmacopeice. În complexul basilical protocreștin, datând de la începutul Evului Mediu, s-a descoperit motivul celor doi șerpi încolăciți care se privesc în față, simbolizând două forțe mitice antagonice. Ca apotropeu, șarpele, fie că este șarpele de casă, de câmp sau de apă, nu trebuie ucis sau izgonit, iar, de Alexii, este interzisă chiar și pronunțarea numelui pentru a nun fi mușcat de șarpe de-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ambivalent, ca simbol al forțelor demonice, păzind comorile ascunse Lâna de aur, Grădina Hesperadelor, iar în China, Perla dar este și un principiu activ, ordonator și creator, ipostază regală care străjuiește ritmurile vieții. Liant ontologic între cer și pământ, balaurul simbolizează dualismul existențial yin yang care ordonează manifestarea cerească, pluvială, terestră, acvatică și subterană.360 În mitologia românească, balaurul își are obârșia în comuniunea gnoseologică dintre elementele primordiale care devin active printr-un ritual solar, ipostaziat de cercul sacru al șerpilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
spre un port anume”. * „Pe mormîntul dumneavoastră vor fi scrise două date, pe care le vor citi toți prietenii. Dar singurul lucru care va conta cu adevărat va fi mica liniuță dintre ele.” (Kevin Welch) Cu certitudine această „mică liniuță” simbolizează modul În care ți-ai trăit viața: de calitatea morală a existenței pe care ai dus-o va depinde, evident, nu numai lungimea vieții, ci, și calitatea amintirilor celorlalți despre tine. * „O viață nesupusă interogării nu merită trăită.” (Platon) Desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
data de 5 iunie 1661 un spectacol magnific, având ca temă centrală caruselul. Evenimentul are loc la jumătatea distanței axei istorice a Parisului, în Piața Caruselului. Tot cu ocazia acestui eveniment, Ludovic al XIV-lea anunță că imaginea care îl simbolizează este Soarele și în plus, introduce un nou sigiliu, format din litera S secondată de mottoul: Nec Pluribus Impar ( Nu poate fi egalat de mulți). Din punct de vedere etimologic oficial, litera S din sigiliul regal corespunde cuvântului francez„Soleil
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
căsătoriei dintre zeița Is și zeul soare Osir, și el, la rândul său, a celebrat uniunea dintre orașul Paris și regele Soare. Extrapolând, Ludovic realizează un legământ simbolic între capitala Franței și casa regală reprezentată de Burboni, în care regele, simbolizând soarele, devine centrul universului lumii Europei de vest. IV.1.10. Olimpul Regelui Soare - Versailles, informații oficiale și numerologia apocrifă Ludovic al XIV-lea era pasionat de cultură, dar nu numai din motive estetice. Fiind produsul școlii lui Richelieu și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
său nu a conștientizat cât de departe mergea. Nu urmărea decât un singur țel, acela de a construi un paradis, dedicat gloriei numelui său. Castelul era o alegorie mitologică, centrată pe preamărirea lui Fouquet: sculpturile care îl înfățișau pe Hercule simbolizau puterea sa, Apollo înțelepciunea și bunul gust, Muzele aminteau de loialitatea față de rege. O cameră ovală se deschidea către grădinile maiestuoase. Deși era prima realizare de proporții a lui Le Nôtre, acesta se întrecuse pe sine, reușind să creeze prima
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
pe care le-a îngropat lângă mormânt. În timp, din acel coș a răsărit un arbore de acantă, cunoscut în România sub numele de„Talpa Ursului“. Această imagine a fost folosită ca sursă de inspirație de către un sculptor. Frunzele acantei simbolizează triumful vieții asupra morții, și care, după modul în care sunt dispuse, semnifică victoria ordinii și a ambiției asupra haosului vieții. Zeițele Flora, Venus și Persefona au fost adesea folosite drept model artistic pentru diverse reprezentări arhitectonice ale ordinii corintiene
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ezoterice este imaginea celor 12 discipoli, cavaleri sau însoțitori ai uui conducător inițiat. Numărul 12 este un cod, printre altele, pentru cele 12 luni ale anului și pentru casele zodiacului prin care trece, în mod simbolic SOARELE, sau zeitatea supremă, simbolizat de cifra 13. Astfel avem 12 triburi ale lui Israel, 12 prinți ai lui Ismail, 12 discipoli sau însoțitori ai lui Isus, Buddha, Osiris și Quetyalcoatl. De asemene,a există regele Artur și cei 12 cavaleri ai mesei rotunde (cercul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Am rememorat mitul lui Apollo, cu care regele Ludovic al XIV-lea s-a identificat,de la același simbol - Soarele - până la un nume identic, Delfinul. Ultimul templu dedicat zeului Apolo Helios a fost ridicat după rigorile stilului corintic,care în arhitectură simbolizează o nouă ordine. Pentru a ajunge la celebra cameră de baie din palatul Versailles, care nu a fost nici o dată folosită, dar care a fost decorată foarte luxos și care și ea este construită tot în stil corintic, se trece
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
regele îl străbate însoțit de vizitatori sau de curteni și care pornește din fața Carului lui Apolo, răsare, asemenea unui obstacol, revolta simbolică iscată de statuile Furiei și ale Geloziei, care amintește de Frondă. Acest grup statuar, care se numește Potcoava, simbolizează fuga din Parisul înfuriat a micului Ludovic, însoțit de mama și de fratele său și este completat de imaginea fântânii Latona. Imaginea evocă noaptea de 6 ianuarie 1649 când, la ora trei dimineața, a fost trezit de către mareșalul de Villeroy
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]