5,479 matches
-
mașinăriile care treieră grâul și cele care adună paiele în baloți. După vreo 5 km, la un bar din San Nicolás del Real Camino îl întâlnesc pe Fabio din Vicența. L-am întâlnit acum câteva zile. Este un tânăr frumos, simpatic, volubil, are vreo 25 de ani, cred. Are un servici acasă, o locuință și își poate permite acest pelerinaj. A suferit deja de tendinită, a suferit din greu, dar nu a abandonat. Nu-i poate înțelege pe toți aceia care
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mă îndrept spre unul privat, numit Crucea neagră, nou și cu toate dotările. Mai este un altul, cu un confort și mai sporit, și, uitasem, un al patrulea, unde am mâncat o supă excelentă de legume, pregătită de un român simpatic pe care l-am întâlnit aici. Am vorbit multe cu el, căci are un umor debordant. îmi spunea că a trăit în Berlin 22 de ani, apoi a ajuns în Spania, venind de la Madrid până aici pe jos, iar aici
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
tarabă. Le-aș banaliza; nu pot și nu vreau acest lucru. Este seară târzie, dar văd încă pe stradă trei pelerini bicicliști care caută probabil un pat. Nu știu unde vor găsi. îmi amintesc că astă-dimineață, cunoștința mea din Vicența, simpaticul Fabio, dormea încă lângă ușa bisericii din O’Cebreiro. Adineaori îmi spunea că este deja a patra noapte de când doarme afară. Mă întreb dacă nu aceasta îi așteaptă și pe bicicliștii de adineaori. - Fabio din Vicența doarme la ușa bisericii
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
gata?” am dat semnalul de plecare. El era Înainte, căci cunoștea mai bine orașul decât mine; eu În urma lui. După doar câțiva metri, calul din față a Început galopul. Țineți-vă bine de coama calului, mi-a strigat tânărul și simpaticul locotenent. Am zburat astfel “ca vântul și ca gândul” În prima mea probă de călărie. L-am admonestat puțin, căci inima mi se făcuse cât puricele, dar după câteva clipe au rămas doar amintirile. Detașarea mea n-a durat decât
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
civilizații, vom descoperi că oamenii sunt niște bacterii care au infectat planeta, că ne credem mari și importanți pentru că ne raportăm la măsurile mici pe care suntem în stare să le cuprindem cu mintea noastră. Este și o anecdotă, destul de simpatică, pe care e bine să o spun, pe principiul de la "Junimea" veche, unde era regula că "anecdota primează". Cică un meteorit uriaș trece pe lângă Pământ cu viteza specifică și strigă de departe: Ei, Pământule, nu te-am văzut de câteva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Congo și Angola. Conform unor "studii de piață" din acele vremuri, Yolofii din Senegal erau considerați belicoși și dificil de manevrat, Mandingas erau blânzi, docili, ușor de instruit, generoși, deschiși dar... fataliști, Bambaras robuști, obraznici, volubili, leneși, dar veseli și simpatici. Lucumi erau considerați sclavii cei mai inteligenți, fiind însă dificili de dominat, Carabalii apreciați ca sălbatici și chiar antropofagi, Congo, puternici, nesupuși, comozi, extravaganți și "cei mai adormiți dintre negri"! Destinul sclavilor odată ajunși în Cuba varia în funcție de compărător majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Seara, deși era o lună splendidă și ispititoare, nu [se] cădea să ies nici măcar în curtea mănăstirii. Eram ocupată toată ziua, maica stariță mă rugase să dau lecții de franceză nepoatei ei, gentilei maice Evlampia, care îmi era atât de simpatică. Ființă fină, care nu făcuse studii regulate, dar avea o memorie deosebită și o dorință mare de a învăța. Mă miram de progresele ce făcea. Venea regulat de la 3 la 4, dimineața fiind ocupată cu casa și administrația mănăstirii. La
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
-și soldații. Ceilalți, cu părintele Justin, au fost duși la Târgoviște. El a îngrijit de răniți și de bolnavi în spitalul militar. Acum era în permisie la Cernica, visând numai cum să poată răzbi peste front în Moldova. Era foarte simpatic și noi foarte emoționate auzindu-l povestind cu foc și încredere. [Într-adevăr la 21 octombrie, /3 noiembrie, 4 luni în urmă, maica stariță, ducându-se la Cernica, află că fugise din mănăstire și, tocmai când era să treacă prin
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mănăstire începuse fierberea pentru alegerea stariței prin intrigile și intervențiunile la București și între ele, [călugărițele]. Mă rugau să vorbesc, să pledez. Eu eram decisă să nu mă amestec în nimic, deși [mie] mi se părea cea mai nimerită și simpatică blânda și monahala Maica Isidora, dar prea puțin energică și prea bătrână. Maica Evlampia, dintre toate, ar fi fost indicată, de nu ar fi avut defectul contrariu, de-a fi prea tânără. Trebuia să se prepare, așteptând prestigiul anilor, să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe când lucram cu multe doamne la pansamentele individuale pentru soldați. Grație veseliei lui, petrecusem foarte bine și auzisem diferiții autori români citindu-ne operele lor: Anghel, Iosif, Pătrășcanu, Galaction, Goga, Macedonski, Oresti, Davidescu. Diamandy era foarte deștept, cult, plăcut și simpatic, unul dintre rarii români spirituali și știind să stea de vorbă într-un salon, dar dezechilibrat, ambițios și, în rezumat, un ratat. În București se agita mult Alexandru Beldiman; a ținut la Fundația Carol I o întrunire pentru a se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
cântăreți până la frații cei mari și mamele lor, se jeleau țigănește, alergând după trăsură... Ruptura se făcu definitiv la podul de la Cozieni, îl trecui păstrând o amintire recunoscătoare acelui loc unde, pot zice, n-am avut împrejurul nostru decât inimi simpatice și îndatoritoare. Abstracție făcând de constrângerea morală și de revolta sufletească, nicăieri nu puteam fi mai bine din punct de vedere al alimentelor și al comunicațiilor cu familia. Nu pleca una din aceste maici, părintele Manea, d-na Ionescu sau
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
case și se țineau de vorba dată. Exemplul le venea de sus. Nizami Pașa, comandantul militar turc din București, era un om fin și civilizat, în familia lui erau mai multe femei europene, amintirile lui din București ne-au fost simpatice și după război. Eu, bineînțeles, ca pe orice inamic, nu l-am cunoscut în acel timp, dar mulți ani în urmă, întâlnindu-l în Carlsbad, la amicul lui, d-rul Toepfer, acesta mi l-a prezentat și Nizami Pașa m-a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Cantacuzino pe lângă germani, putea face o astfel de demonstrație. Pentru noi erau mișcătoare, mai întâi de toate, nu era la orizont nici o vedenie odioasă, dimpotrivă, în față ne stăteau uniformele cu sabie ale ofițerilor noștri, cu generalul Coandă, cel mai simpatic, în frunte. Apoi, preotul Teodorescu de la biserica Amzei a făcut o slujbă frumoasă, îndemnându-ne „să nu plângem pe cei ale căror vieți au trecut la învierea României de mâine, ci mai degrabă pe cei care în astfel de clipe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
10 în compar timent, bineînțeles 8 evrei, căci numai ei circulau liber. Mă duceam des prin pădure la Mihăești, 12 km, ca să le văd. Mihăescu mă înapoia cu trăsura de la curte. Mama, deși tristă, se simțea bine în cadrul frumos și simpatic de la Mihăești și îmi amintea cum doi ani mai înainte, la ziua ei, nu-și ura altceva decât să nu fie mai rău ca în neutralitate. Suntem mai rău ca atunci, dar pe ce drum bun, dragă mamă, îi răspundeam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
la plecarea armatei germane. Moartea dramatică a lui Tisza, împușcat de trei soldați răzvrătiți în salonul lui, între fii sa și nevastă-sa, care voind să-l apere a fost și ea rănită, îi făcea un sfârșit impresionant și mai simpatic decât merita, dar dezvelea mentalitatea armatei maghiare. Ungaria nu ne mai interesa, o știam pierdută, dar ne bucuram de intrarea trupelor noastre în Bucovina, proprio motu, se zicea. La Iași, reprezentanții Antantei au cerut retragerea guvernului Marghiloman, cu care nu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
expunem în piețe, că acolo este locul nostru. Știu că m-am enervat extrem de tare și am luat cuvântul, apărând breasla pictorilor naivi, dar nu prea am fost băgat în seamă, practic am fost ignorat. Îmi aduc aminte un fapt simpatic, într-o tabără la Gărâna, noi, pictorii naivi eram cazați într-o casă veche, ai căror proprietari erau emigrați în Germania, iar casa era lăsată cooperației din județul Caraș-Severin în administrare. Eram mai mulți în cameră, vreo 6-7, și pictam
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
înapoi în curtea liceului Bethlen Gabor, ne-am întors cu toții cu fața către ea și am aplaudat-o îndelung, omagiind-o. S-a înclinat emoționată în fața noastră, și cred că a fost un moment foarte plăcut. Țin minte un moment simpatic cu micuța chinezoaică, m-am întâlnit cu ea pe holul internatului, în drum spre toaletele care erau comune, și la un moment dat o văd pe chinezoaică țipând și arătând spre ceva, dar fără să fie speriată, era un ditai
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fi dăruit el cu toată dragostea pe care începuse să o poarte pentru ea. Era un visător, cum reieșea și din singurul tablou pe care se chinuia să-l termine, ce reprezenta un singur copac într-un fond ciudat, dar simpatic realizat, albastru, ce îți crea o stare de neliniște. Vasilică era singurul care nu picta, stătea liniștit ascultând un post de radio de la un tranzistor ce îl purta mereu, ținându-i de urât. El picta foarte greu și ar fi
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
obicei sensul este invers, dar doctorul Dobrescu a fost, cum se spune azi, un nonconformist. Firește, multe altele vor fi rămas neștiute pentru că dreapta nu știa ce face stânga. Ar trebui să închei aici evocarea omului superior și atât de simpatic, doctorul Dobrescu. M-am tot ascuns printre cuvinte, totuși, nu pot omite ceea ce îmi este mai greu de scris, anume că pe dânsul l-a făcut soarta să treacă, de două ori, prin cea mai mare suferință din câte există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
câteodată la Turist, în bistroul din Piața Romană, ca la o primă haltă, iar apoi, mai totdeauna, la doamna Candrea, pentru o poposire mai lungă. Reapărea atunci „celălalt“ Geo Dumitrescu, afabil, comunicativ, debordând de umor, deschis vorbelor de duh, iarăși „simpatic“, ce mai încoace și-ncolo, și asta exact cu aceiași oameni pe care-i beștelise la redacție cu o oră înainte. Separarea planurilor era foarte netă și poetul o executa fără nici o dificultate vizibilă. Mie, care prefer o „disciplină de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Gazeta trebuie să apară la termen, altfel e prăpăd! Încruntat și bombănitor, ne certa pentru te miri ce, dar mai ales dacă întârziam, ne alerga după șpalturi în paginație, iar noi ne supuneam fără crâcnire, personajul fiindu-ne în fond simpatic. Îi ghiciserăm cumsecădenia, dincolo de îmbufnări și răstiri. Mircea Popescu era, în schimb, întruchiparea blajinității, deși semăna izbitor la înfățișare cu „îngerul fierbinte“N.D. Cocea. Un Cocea însă fără demonie, cu trăsăturile îndulcite. A fost mai târziu secretar de redacție la
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
bombardamentul german din 1944, o clădireanexă a vechiului Teatru Național, și acolo, la etaj, unde urcai pe o scară de lemn scârțâitoare, își avea cabinetul de director. Luni la prânz ne trimitea de acolo paginile bătute la mașină de secretară, simpatica Neli Arsenescu, o brunetă minionă cu ochi verzi, întotdeauna zâmbitoare. Erau culese în câteva ore și seara i se înapoiau sub formă de șpalturi, pentru a mai face unele intervenții, scurtări sau adăugiri, după cum i se semnala din tipografie că
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de care am amintit era destul de întinsă; de fapt, erau două, una de zarzavat și alta de flori, structurate de prezența în mijloc a puțului american (cu roată), către care ducea o fâșie îngustă de asfalt. Ambianța era populată de simpatice animale domestice, dintre care, în ochii mei cel puțin, se impunea cu autoritate motanul alb-portocaliu numit Moșu. Când a apărut, nu se știe de unde, și un mic pisoi negru ca tăciunele, l-am botezat Mobutu, cu numele în vogă al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
album, versurile următoare: „În viitorul trist și rău / să nu uiți vremile acelea / când te-a iubit amicul tău / N. Velea.“ Am râs, i-am admi rat rima plină „acelea / Velea“, i-am scris și eu ceva, mult mai puțin simpatic, cu siguranță, și niciodată, în treizeci de ani, n-am mai vorbit de acele versuri glumețe și nu prea. Dar nu le am uitat, nici eu, nici el. Deci venise tristul, răul viitor pentru Velea. După o lună sau două
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
aștepta prietenul său devenit și al meu, dar cu destui, oricum, pentru a cheltui cu larghețe, în zilele următoare, la Dunărea, la Rustica, la Pescarul, la Carul cu bere, pe unde ne lua cu el, plătind totul. Mi-a fost simpatic din prima clipă acest vlăjgan guraliv, nu neapărat pentru că risipea cu atâta ușurință, dar pentru că îmi dădea sentimentul că de nimic nu se temea, că despre orice spunea ce credea. Aceasta pentru mine însemna mult în acel timp. Și mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]