5,184 matches
-
ignorate, viitorul i-a dat dreptate lui Nae Ionescu, de pildă, posibilitatea ca "seminariile să fie lichidate în 4 ani și înlocuite cu licee confesionale ale Bisericii Ortodoxe, adevărate pepiniere pentru academiile și facultățile teologice"3. Discutat în sesiunea Sfântului Sinod din vara anului 1927, proiectul pentru reorganizarea învățământului teologic este receptat cu ostilitate chiar în cercurile clericale din cauza spiritului sever bisericesc în care a fost conceput, el constituind "aplicarea consecventă a statutului Bisericii Ortodoxe". Ideea de la care pornește această lege
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ierarhie a științelor în care studiul teologiei venea pe ultimul loc, după ce se însușiseră toate metodele epistemologice. Au fost necesari trei ani pentru ca proiectul de lege să ajungă la forurile legislative. În 1930, preluând o idee a lui Nae Ionescu, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pretindea guvernanților să țină cont de propriile observații referitoare la învățământul universitar teologic; cu alte cuvinte, facultățile de teologie erau scoase de sub tutela Universității și trecute sub autoritatea Bisericii. Reforma învățământului religios a fost concepută de Nae
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
adaptat necesităților ei și ale religiei, lucru care nu s-a produs. Mai mult, Biserica nu a știut nici să profite de puținele ocazii oferite de Stat pentru a-și forma acest învățământ. De pildă, în primăvara anului 1926, Sfântul Sinod hotărește înființarea unei facultăți de teologie pe lângă Universitatea din Iași, în acord cu legea din 1919. În același timp, Arhiepiscopia Chișinăului cere Ministerului de Instrucție înființarea unei academii teologice în capitala Basarabiei. Ministerul combină aceste două cereri și, "printr-o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a pierdut realiter oportunitatea de a-și forma propriul învățământ, întrucât "nu a știut nici ce să ceară, nici cum să ceară". Dimpotrivă, totul s-a redus "la spectacolul unor arhiepiscopii care lucrau pe seama lor, uneori chiar peste capul Sfântului Sinod, și care au transformat o chestiune de interes bisericesc și național într-una de măsurătoare a forțelor și ambițiilor locale"14. Din nefericire, fondarea unei noi facultăți la Iași sau la Chișinău trădează slăbiciunea Ecclesiei de a susține un punct
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
punct de vedere articulat și de a se afirma ca "un organism disciplinat, cu o fermă autoritate centrală". Învățământul teologic constituia pentru Biserică o necesitate. Prin legea de organizare a Bisericii Ortodoxe din 1925, învățământul religios trecea sub patronajul Sfântului Sinod, exceptând studiile universitare care se bucurau de propria autonomie, depinzând, sub aspect strict formal, de Ministerul Instrucțiunii. Toate încercările Bisericii de a capacita facultățile de teologie care nu erau în contact cu ea, au eșuat din pricina existenței autonomiei universitare 15
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
altă dimensiune. Léon P. Karsavin publică un studiu de cristologie Sur les deux natures dans le Christ. Cristologia care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii Creștine, vede în Iisus Hristos întruparea Fiului lui Dumnezeu și un om, în același timp. Dacă Sinodul din Efes (431) al cărui singur document oficial este condamnarea lui Nestorius a întărit autoritatea Sinodului de la Niceea (325) și a insistat pe autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Christ. Cristologia care s-a dezvoltat în cadrul Bisericii Creștine, vede în Iisus Hristos întruparea Fiului lui Dumnezeu și un om, în același timp. Dacă Sinodul din Efes (431) al cărui singur document oficial este condamnarea lui Nestorius a întărit autoritatea Sinodului de la Niceea (325) și a insistat pe autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Iisus Hristos întruparea Fiului lui Dumnezeu și un om, în același timp. Dacă Sinodul din Efes (431) al cărui singur document oficial este condamnarea lui Nestorius a întărit autoritatea Sinodului de la Niceea (325) și a insistat pe autoritatea lui Hristos, Sinodul de la Calcedon (451) fixează definitiv, printre altele, faptul că Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Hristos este o singură persoană în două naturi. Aceasta reprezintă de acum încolo fundamentul cristologiei 12. Erezia lui Arie obligase Biserica să elimine orice urmă de subordinațianism origenist și să elaboreze o doctrină fermă și precisă cu privire la Sfânta Treime. Primul Sinod Ecumenic de la Niceea acceptă termenul de omousios propus de Sfântul Atanasie; de atunci este mărturisită de Biserică Firea Una în trei ipostasuri, Treimea cea de-o ființă și nedespărțită. Distincția netă între ousia (ființă), radical transcendentă și inaccesibilă și energiile
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
ignorarea caracterului viu și organic al învățăturii creștine. Protestantismul ignoră un fapt fundamental: învățătura lui Hristos nu mai este astăzi ceea ce este scris în Evanghelie, ci această Evanghelie așa cum este ea interpretată de Biserică, adică de Sfinții Părinți și de Sinoadele Ecumenice, cu alte cuvinte Evanghelia trăită firesc în comunitatea de iubire a Ecclesiei. O ramură esențială a creștinismului este Ortodoxia, dominată de caracterul sinodal, în defavoarea primatului papal: nu autoritatea infailibilă a Papei, nici libertatea anarhică a individului, ci puterea sobornicității
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
a Ecclesiei. O ramură esențială a creștinismului este Ortodoxia, dominată de caracterul sinodal, în defavoarea primatului papal: nu autoritatea infailibilă a Papei, nici libertatea anarhică a individului, ci puterea sobornicității este primordială, întrucât formularea învățăturii christice se face în Ortodoxie prin sinoade, pornindu-se de la principiul absolut just că adevărul creștin, chiar când este vorba de înțelegerea cuvântului lui Hristos, e de natură conciliară, și nu rațională rațiunea individuală neavând nimic de spus într-o asemenea problemă. Îndreptarul infailibil în modul de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aristocrație văzută, nici democrație văzută. Pentru ortodocși, mergând pe linia gândirii teologice a lui Homiakov cu privire la inexistența autorității exterioare, autoritatea ecleziastică este "autoritatea întregii lumi creștine de la Iisus Hristos și până astăzi și de astăzi înainte". Mai mult chiar, existența Sinoadelor ecumenice nu își fundează autoritatea pe forme juridice. În cele din urmă, criteriul peremptoriu este unul interior, și nu unul exterior: viața Ecclesiei cuprinsă în întregul ei istoric 13. Ortodoxia a rămas fidelă unor principii de bază ce reglementează viața
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
decât să sporească autoritatea ecleziastică care se cerea confirmată prin faptă. Autoritatea bisericească nu comportă prin ea însăși o putere juridică; deosebirea dintre putere și autoritate este fundamentală pentru înțelegerea vechii organizări a Bisericii și a evoluției sale. Încă înainte de Sinodul ecumenic de la Niceea, Biserica devenise conștientă, îndeosebi începând cu Sfântul Ciprian, de rolul universal al episcopatului în calitate de colegiu, îndeplinind funcțiile colegiului celor Doisprezece. Acest rol al episcopului Romei nu putea fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
în calitate de colegiu, îndeplinind funcțiile colegiului celor Doisprezece. Acest rol al episcopului Romei nu putea fi asimilat nici cu o infailibilitate doctrinală sau morală, nici cu o putere juridică asupra celorlalți episcopi, întrucât acest lucru nu îi era conferit de nici un sinod 20. După prezentarea acestor diferențe specifice între luteranism și catolicism cu privire la câteva aspecte ecleziologice esențiale, Mircea Vulcănescu oferă, sub forma unor concluzii semnificative, un punct de vedere ortodox extrem de original. Astfel, din perspectiva Răsăritului ortodox, luteranismul și catolicismul reprezintă "două
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
celor ȘAPTE TAINE, prin urmare, cu ereticii. Astfel, în Biserica lipsită de lucrarea duhovnicească a episcopatului luau naștere grupări cu tendințe de evadare din comunitatea de iubire, uneori cu încurajarea fățișă a unor Părinți episcopi. Dorința de revizuire a deciziilor Sinoadelor Ecumenice devenise ardentă în cadrul unora dintre ierarhii Bisericii Române, autorității sinodale substituindu-se autoritatea lui Harnack. În aceste condiții excepționale, replica elitei intelectuale creștine nu a întârziat să se producă, prin promovarea acestei reviste teologice, izvorâte din "râvna pentru păstrarea
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
neputincioase. În situația în care dogmele se interpretau, liturghiile se revizuiau, iar canoanele se cereau revăzute, adăugate, formulate, și chiar anulate, profesiunea de credință a elitei intelectuale creștine era una foarte clară: mărturisirea credinței că Sfântul Duh a grăit prin Sinoadele Ecumenice; că oamenii fie ei episcopi și patriarhi sunt supuși greșelii, că adunări de episcopi pot greși; că numai Biserica este infailibilă; că teoria teologilor ruși moderni asupra autorității și asupra criteriului de adevăr în Ecclesia constituie o eroare primejdioasă
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
că adunări de episcopi pot greși; că numai Biserica este infailibilă; că teoria teologilor ruși moderni asupra autorității și asupra criteriului de adevăr în Ecclesia constituie o eroare primejdioasă; că, cel puțin, pe temeiul deciziilor Bisericii din timpul celor șapte Sinoade Ecumenice se poate dialoga cu oamenii de bună credință și cu pregătire teologică. Prezența teologului George Racoveanu și a revistei sale în peisajul interbelic erau salutare în măsura în care Biserica Ortodoxă era supusă unor provocări dintre cele mai diverse: de la duhul modernității
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
care încerca să se infiltreze, prin vocea unor chiriarhi, în structura eclezială, până la dialogul ecleziologic care căpăta un contur din ce în ce mai pregnant, Ortodoxia fiind chemată să dea un răspuns convingător. Ca parte importantă a acestui dialog se profila posibilitatea convocării unui Sinod Ecumenic (al optulea pentru Biserica Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor de intensificare a relațiilor dintre biserici. La începutul lui decembrie 1936 are loc, la Atena, Congresul profesorilor Facultăților de Teologie ortodoxă din toată lumea, unde s-a pus și problema
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
optulea pentru Biserica Ortodoxă), mai ales în contextul tentativelor de intensificare a relațiilor dintre biserici. La începutul lui decembrie 1936 are loc, la Atena, Congresul profesorilor Facultăților de Teologie ortodoxă din toată lumea, unde s-a pus și problema convocării unui sinod ecumenic. Nu s-a ajuns atunci la nici o înțelegere, majoritatea profesorilor opinând că este imposibilă o aemenea convocare pentru simplul motiv că Ortodoxia fiind o parte a creștinismului, nu poate realiza cantitativ ecumenicitatea. George Racoveanu demontează această concepție aritmetică a
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod sau prin cu totul altceva. În privința numărului, Ecclesia cunoaște șapte Sinoade Ecumenice: Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde au fost prezenți între 250-318 Sfinți Părinți; Sinodul II Ecumenic de la Constantinopol (381), unde au asistat 150 de episcopi; Sinodul III Ecumenic de la Efes (431), unde au fost aproape 200 de episcopi; Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), unde au fost peste 600 de episcopi; Sinodul V Ecumenic
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]