5,099 matches
-
în care un individ are dublu rol, în două evenimente distincte; evenimentul cauzator și cel cauzat trebuie să aibă un rol tematic în comun (Tema). Astfel, inacuzativitatea aduce la suprafață o formă ascunsă a reflexivizării. Există două strategii de realizare sintactică universală a inacuzativelor: (a) prin deplasare/copiere: închiderea reflexivă (engl. reflexive closure), simbolizată ca []r, așază o copie a argumentului-obiect în poziția primului argument al relației (subiectul), marcând reflexivitatea (The boat sinkr the boat ' Vasul a scufundat vasul'). Atunci când două
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
e întâmplător că The door opened ' Ușa s-a deschis' are drept corespondent în germană (și în română, de altfel) un verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la un verb cu
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verb reflexiv, ambele având aceleași condiții de adevăr). Reinhart (1991) susține că diferența dintre ergative și reflexivele intrinsece este sintactică: în cazul ergativelor, argumentul extern/intern se poate realiza, pe când în cazul reflexivelor intrinsece, argumentul extern trebuie să fie realizat sintactic. La Chierchia (1989), asemănările morfologice dintre inacuzative și reflexive reflectă faptul că ambele sunt derivate de la un verb cu două locuri, prin reducere, morfologia reflexivă fiind semnul că a avut loc o reducere; reducerea este o operație mai complexă decât
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Bouchard (1984)121, Kayne (1988), Pesetsky (1995), Sportiche (1998): derivatele reflexive sunt inacuzative (argumentul fiind că auxiliarul a fi apare în limbile romanice cu inacuzative și cu reflexive). Reinhart (1996) formulează două generalizări privind legătura dintre intrările lexicale și pozițiile sintactice: Un argument care are rolul Agent trebuie realizat în poziție externă. Un argument care are un rol [+m] trebuie realizat în poziție externă. Aceste generalizări respectă Ierarhia proeminenței: [+c] > [+m].... Reinhart (1996) formulează următorul principiu: Principiul uniformității Lexiconului: Fiecare verb-concept
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arată că există două operații în Lexicon (care pot cere sau nu marcare morfologică): (A) Saturare: creează pasive; închide (existențial) unul dintre argumentele verbului (fie rolul extern, fie cel intern), care este realizat semantic, dar nu e proiectat ca argument sintactic; interpretarea este aceeași ca în cazul realizării a două argumente sintactic pline. (B) Reducere (care ar corespunde operației lexical binding de la Grimshaw 1990): creează reflexive intrinsece; se aplică unei relații cu două poziții, făcând ca două argumente să fie identice
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
nu marcare morfologică): (A) Saturare: creează pasive; închide (existențial) unul dintre argumentele verbului (fie rolul extern, fie cel intern), care este realizat semantic, dar nu e proiectat ca argument sintactic; interpretarea este aceeași ca în cazul realizării a două argumente sintactic pline. (B) Reducere (care ar corespunde operației lexical binding de la Grimshaw 1990): creează reflexive intrinsece; se aplică unei relații cu două poziții, făcând ca două argumente să fie identice și reduce relația la o proprietate; este o operație mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a reflexivelor are două variante: (a) operație lexicală de absorbție sau de reducere, care se aplică unei intrări intranzitive − Grimshaw (1982), Wehrli (1986), Chierchia (2004) −; cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic intern în Lexicon, nu în Sintaxă; (b) operație sintactică: cliticul reflexiv este asociat cu rolul tematic extern; verbul reflexiv este inacuzativ; subiectul este argumentul intern. Adepții analizei inacuzative acceptă fie că argumentul extern este absorbit lexical (Bouchard 1984, Grimshaw 1990, Marantz 1984), fie că argumentul extern este prezent prin
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumentul extern este prezent prin se (Kayne 1988, Pesetsky 1995, Sportiche 1988). Reinhart și Siloni (2004: 163) sunt împotriva ambelor analize, argumentând că reflexivul este produsul reducerii argumentului extern, iar reducerea se poate aplica atât la nivel lexical, cât și sintactic. Reinhart și Siloni (2004: 164) se delimitează astfel de Chierchia, care arată că operația de reducere se aplică în Lexicon. Reinhart și Siloni (2004: 165, 166) arată că reducerea este o operație supusă constrângerilor: se poate aplica numai unei perechi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
astfel așezarea sa în poziția obiectului. Autoarele propun următorul parametru: Parametrul Lex−Syn: GU permite operațiilor de aritate să acționeze în Lexicon și în Sintaxă. Operațiile de aritate prin care se reduce valența au întotdeauna efectul de a suprima realizarea sintactică a unui rol tematic al verbului. În cazul pasivului, argumentul suprimat este încă disponibil semantic, de aceea, pasivul poate apărea cu Instrument, care, de obicei, este legitimat numai dacă Agentul este disponibil în reprezentarea semantică (a), pe când în derivarea inacuzativelor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
was melted ti (with a candle) ' Gheața a fost topită cu o lumânare' (b)*The icei melted ti with a candle ' Gheața s-a topit (singură) cu o lumânare'. Prin reflexivizare, cele două roluri tematice disponibile sunt atribuite aceluiași argument sintactic. Autoarele susțin că operația de reflexivizare nu este o operație de reducere (cum spune Chierchia), ci o operație care ia două roluri tematice și formează un rol tematic complex, adică o operație de concentrare (engl. bundling). Reflexivizarea implică reducerea cazuală
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
două tipuri de reflexivizare. (a) Reflexivizarea lexicală. Lexiconul este un inventar de concepte codificate, al cărui subset denotă un eveniment, ia participanți la evenimente (poartă roluri tematice) și suportă operații de aritate specificate de GU; în Lexicon nu există structură sintactică. Operațiile de aritate lexicale se aplică intrării verbale, care este o colecție de proprietăți/trăsături. Reprezentarea semantică a evenimentului este asociată cu verbul numai în timpul derivării; ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ordinea operațiilor λ trebuie să reflecte ierarhia argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezența unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv părăsește Lexiconul cu același număr de roluri care trebuie atribuite
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
argumentală. Trăsătura de Caz acuzativ este asociată cu verbele tranzitive în Lexicon; aplicarea operației de concentrare reduce această trăsătură de Caz; noua intrare lexicală verbală are de atribuit un rol complex. (b) Reflexivizarea sintactică. În limbile cu operații la nivel sintactic, reflexivizarea este posibilă numai în prezența unui element morfologic, cliticul ce reduce cazul. În aceste limbi, ceea ce trebuie să devină un verb reflexiv părăsește Lexiconul cu același număr de roluri care trebuie atribuite ca și intrarea lexicală de bază. Siloni
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
număr de roluri care trebuie atribuite ca și intrarea lexicală de bază. Siloni (2002)122 a arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea și adăugarea de roluri tematice nu sunt permise după inserția sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon. Operațiile din sintaxă acționează asupra structurii sintactice, care este deja asociată cu reprezentarea semantică a unui eveniment. Operația de concentrare se poate aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arătat că sintaxa nu poate schimba grila de roluri a unui predicat (eliminarea, modificarea și adăugarea de roluri tematice nu sunt permise după inserția sintactică); manipularea grilei de roluri este posibilă numai în Lexicon. Operațiile din sintaxă acționează asupra structurii sintactice, care este deja asociată cu reprezentarea semantică a unui eveniment. Operația de concentrare se poate aplica și în sintaxă, pentru că aceasta nu modifică compoziția rolurilor tematice, ci numai le adună împreună; operația nu are nevoie să ajungă la grila de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cliticul își are originea în VP, apoi se deplasează în I; rolul neatribuit este reținut de proiecția verbală până când un rol tematic extern este fuzionat; rolul neatribuit este concentrat cu rolul extern, de unde rezultă atribuirea a două roluri aceluiași argument sintactic. Această propunere dă seama de incompatibilitatea dintre reflexivizare și pasiv. Grimshaw (1990), Pesetsky (1995), Sportiche (1998) folosesc această incompatibilitate ca pe un argument în favoarea derivării inacuzative a verbelor reflexive. Faptul că operațiile de manipulare a grilei de roluri nu pot
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
toate limbile. Se este incompatibil cu morfologia nominală. În engleză, verbele reflexive sunt derivate în Lexicon, deci sunt posibile nominalizările; în franceză, verbele reflexive sunt create în Sintaxă, deci nu există un input reflexiv care să se nominalizeze. În limbile "sintactice", reflexivizarea este o operație productivă; orice verb tranzitiv al cărui argument extern poate fi interpretat ca având trăsătura [+m] se poate reflexiviza; în limbile "lexicale", reflexivizarea este limitată, clasele de verbe reflexive lexicale fiind cam aceleași în diverse limbi. Autoarele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dativ este posibil numai când parametrul este setat în sintaxă: Jean s'est acheté une voiture 'Jean și-a cumpărat o mașină'123. Forma morfologică se este tipică rezultatelor (output) operațiilor de aritate (reflexivizare, reciprocizare, decauzativizare, saturare) care reduc valențele sintactice ale unui verb; când aceste operații se aplică în Lexicon, Cazul acuzativ este redus; când se aplică în Sintaxă, e nevoie de elemente morfologice pentru a reduce Cazul. (B) Operația de expletivizare din studiile mai vechi este numită decauzativizare. Reinhart
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cu bețișoare'. Chierchia arată că în această structură, si are funcția de saturare și de arbitrarizare a unui argument. Reinhart și Siloni (2005) sunt de părere că cele două funcții sunt independente, si este un reducător general al unei valențe sintactice, iar impersonalizarea rezultă în urma reducerii cazului nominativ. 5.3.3.3. Critici, alternative Koontz-Garboden (2009: 77) urmează analiza lui Chierchia (2004), aducând argumente suplimentare. Diferența de interpretare propusă de acest autor este că verbele incoative derivate din cauzative rețin operatorul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
fi descompus în reprezentări care exprimă sensul cauzativ și cel de schimbare de stare, folosindu-se operatorul CAUZĂ și operatorul DEVENIRE (care au fost introduși în semantica generativă timpurie − Lakoff 1965). Acești operatori au fost tratați ca primitive semantice sau sintactice − Pesetsky (1995), Hale și Keyser (2002), Embick (2004a), Arad (2005)126 − cu diferite nume: micul v, FIENT. v introduce două tipuri de eventualități: evenimente și stări. CAUZĂ este operatorul responsabil de semantica cauzativă și reprezintă relația dintre două evenimente (unul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
germană, nu și în greacă (Reinhart 2002 a arătat că destroy are o variantă inacuzativă în ebraică și în franceză). Susținând că analizele derivaționale nu sunt potrivite, Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) pornesc de la Kratzer (2003) și adoptă o descompunere sintactică a verbelor de schimbare de stare în Voice și CAUS: [Voice [CAUS [Root]]]. CAUS introduce o relație cauzală între evenimentul cauzator (argumentul implicit al CAUS) și starea rezultată, denotată de rădăcina verbului, iar Voice este responsabilă de introducerea argumentului extern
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzativelor). Un argument pentru faptul că, în română, nu orice apariție a reflexivului este asociată cu o valoare gramaticală este acela că, diacronic, se înregistrează numeroase variații de tip reflexiv/nereflexiv, uneori în interiorul aceluiași text (explicarea acestui fenomen în termeni sintactici rămâne un subiect deschis): Și zise Alexandru să odihnească oștile acole (Alexandria, [1620]: 139) Eu adurmiiu și durmiiu și sculaiu, că Domnulu spejenitu-me-au (Psaltirea Hurmuzaki, [1500−1520]: 88) Aceia împiedecați fură și cădzură; noi sculămu și ne îndereptămu (Psaltirea Hurmuzaki
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
să apropiia de oștile țărâi (M. Costin, Letopisețul, 64). În această secțiune, voi avea în vedere două aspecte: verbele inacuzative care au formă atât reflexivă, cât și nereflexivă și posibilitatea de a explica diferența semantică dintre cele două variante; statutul sintactic al elementului se și relația sa cu fenomenul inacuzativității. 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nereflexivă Există o subclasă limitată de verbe inacuzative/ergative (38 de unități) care pot avea atât formă reflexivă, cât și formă nonreflexivă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în hamac?), eventiv (El s-a îmbolnăvit)135. Nici în lucrările de sintaxă recente din lingvistica străină nu a fost găsită o interpretare compatibilă cu acest tip de se, ca urmare a variației "libere" (cel puțin din punct de vedere sintactic) dintre forma cu se și cea fără se. Trebuie precizat că acest se (a cărui apariție pare determinată de contextul semantic, și nu de cel sintactic) nu poate fi analizat la fel ca se "incoativ", "spontan" (Calude 2007: 240) sau
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
tip de se, ca urmare a variației "libere" (cel puțin din punct de vedere sintactic) dintre forma cu se și cea fără se. Trebuie precizat că acest se (a cărui apariție pare determinată de contextul semantic, și nu de cel sintactic) nu poate fi analizat la fel ca se "incoativ", "spontan" (Calude 2007: 240) sau "ergativ" (Burzio 1986: 36−41), a cărui apariție este obligatorie (în contexte de tipul Boala s-a agravat/Poluarea a agravat boala), marcând operația lexicală de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]