5,168 matches
-
o tentativă de a se apropia de Dumnezeu prin negație (deja, în călătoria Luceafărului către originile universului, formula genezei adoptată de Eminescu este încărcată de negativitate și de contradicție latentă: „Nu e nimic și totuși e/O sete care-l soarbe...”), rugăciunea dacului se întoarce împotriva lui însuși (ca, de atîtea ori, cea a lui Cioran), consecință a imensului orgoliu de a-și păstra atributele de sacrificator și de sacrificat, aidoma modelului și Creatorului său. Pare-se că subtilitățile obscure ale
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
direct la Antenne 2, ca și Oedipus Rex, doar că acesta pierdea pe ecran, pentru că erau o multitudine de planuri care scăpau imaginii. Ei, Boris-ul lui Losey era perfect pentru televiziune. Eu debutam în rol și eram ahtiată să sorb cât mai multe de la el. De multe ori, îi ziceam: Joe, tell me something! Teach me! I have nothing to teach you. Așa de multe voiam să prind de la o asemenea personalitate... — și Marina pare un rol foarte greu. — E
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
descrie pe Inorog, de a cărui nevinovăție este conștient, șoimul înțelege că „toate acestea vărsături asupra curățăniii Inorogului le borește” inamicul său, îi replică: “Șterge-ți gura (...) și de ieste cu putință știupitura iarăși îți înghiți și borâtura iarăși îți sorbi”. Ironia, satira, sarcasmul, burlescul, pamfletul, caricatura sunt toate folosite de Cantemir în grade diferite, acesta fiind singura armă de care dispune împotriva unei umanități aberante. Spirit anamorfotic fiind, Principele deformează cu un patos nemaiîntâlnit (decât, mai târziu, la Caragiale) evenimente
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
May și altele de aceeași factură nu m-au încântat niciodată (romanele polițiste mă plictisesc de moarte: mai bine citesc în Messiada lui Klopstock!). Dacă e vorba de haiducii români sau de bandiții maghiari din romanele în fascicole ce le sorbeam pe ascuns încă de pe când abia învățasem să citesc, fantezia mea impuberă era incitată mai mult homoerotic decât eroic. N-am avut nici o înclinare spre clandestinitate, în afara masturbației. Vocația uranistă am făcut-o publică încă de student, chiar dacă sub formă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
aparent albe, neutre, ascund în ele ideea de homosexualitate. Doar o dată ori de două ori împinge poetul sensul acesta înspre limpezime. Ne trezim conduși către cu totul altă versiune a basmului decât ce știam: "în îmbrățișarea ta", "se prelinge", "să soarbă din cupa întinsă", "extazul", "oh, iar și iar" (bucurii din Purley). Tradiția basmului cu Făt Frumos s-a preschimbat într-o poveste cu final încă neînțeles. Merg înainte doar ca să aflu cum se termină. (atâtea lucruri inutile...) Pe lângă nevoia de
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
naște - a renaște, trai - trainic, cinste - cinstit, leagăn - a legăna: „Știu că mi-i teamă oricând să trezesc, Singur cântarea ce dorme în mine, Cântecul acesta să-l spunem în doi, Buzele noastre ușor să-l adune.” (Însemnări de primăvară) „Sorb vinul tare și întăritor Chiar din îngrângerea cea mai amară.” (Regenerare) „Bătăile versului am prins a deprinde Nu din cărți, ci la horă, din danț.” (Începutul) „Dar înțeleg, iubirea-i tot ce are Mai tril de nai, mai trainic omu-n
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
În situația în care coșul cu pâine este mai departe de noi, nu ne întindem peste masă, ci rugăm persoana de lângă noi să ni-l ofere; - când mâncâm supă nu aplecăm farfuria ca să o golim până la fund și nu se soarbe cu zgomot, iar la sfârșit se pune lingura în farfurie cu partea bombată în jos; - la ciorbe ce conțin carne se taie totdeauna aceasta cu furculița și cuțitul în bucăți mici: - furculița se ține în mâna dreaptă când mâncăm feluri
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
9,8,7...,1. Zice: Că-i dedeochi, ăsta-i de mirare, de strigare, de căscare... taie apa în cruciș cu cuțitul. Dacă omul e deochiat, cărbunii plutesc deasupra apei. Când e terminat de deochiat, descântătoarea îi dă bolnavului să soarbă de trei ori din apă, îi udă cu ea pe tâmple, la ochi, pe frunte, la nas, la inimă și încheieturi, iar restul se varsă pe . un câine ori o pisică. De ce procedează astfel? Pentru ca animalul să ia cu dânsul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
se uita galeș la dânsul. Unde lovea el cu nuiaua și unde se deschideau talazurile care înconjurau vârful nuielei, acolo țâșt! și dânsa și ochii de la dânsul nu și-i mai lua. Se uita la dânsul parcă să-l soarbă cu privirea. (...) în cele din urmă, cum, cum, băgă de seamă că o broască țestoasă se ține după vârful nuielei lui. Se uită și el la dânsa și parcă îi zicea inima ceva, dar nu pricepu nimic. Când se trezi
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
din context. 3. Identifică în text un substantiv și o conjuncție folosite cu formă diferită de cea literară și scrie forma lor corectă. 4. Scrie diminutivele a trei substantive din text care denumesc ființe. 5. Desparte în silabe cuvintele: deschideau , soarbă, plesnească. 6. Notează felul sunetelor din cuvintele: nuiaua, logodnicele, înlănțuită. 7. Extrage din text câte două verbe ale căror acțiuni se asociază cu flăcăul, respectiv, broasca. 8. Scrie trei substantive care să definească starea sufletească inițială a flăcăului. 9. Stabilește
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
monumentala lucrare Allgemeine Geschichte cier Philosophie, cu inovația de a încorpora în această disciplină și gândirea indiană, chineză și japoneză, declară în introducere că sistemele filosofice nu se pot înțelege cu adevărat dacă nu cunoaștem religiile din care și au sorbit substanța. Consecventă cu această convingere, metoda lui expune mai întâi mitologiile și apoi sistemele de gândire născute de ele. Astfel. Istoria generală a filosofiei scrisă de Deussen e totdeodată Istoria religiilor și a literaturilor respective. În mintea acestui mare învățat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
putut naște în raiul frumuseții celei dintîi, ci din mizeria și veștejirea căderii, ca floarea de nufăr din adâncul mlaștinii. Și precum nufărul înflorește nămolul adâncului în candoarea corolei, ridicată cu un deget mai sus de mlaștină, spre soare, arta sorbindu-și puterea din mizeria firii omenești, se ridică mai presus de ea, în lumina spirituală a cerului. Oricare ar fi definițiile ce se dau culturii, adică totalității creațiilor omenești, găsim în ele un acord unanim după care cultura e altceva
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
a veșniciei, pe care ne-o dă în contrast cu lumea noastră, Căci uncie-ajunge nu-i hotar, Nici ochi spre a cunoaște. Și vremea-ncearcă în zadar Din goluri a se naște. Nu e nimic și totuși e O sete care-l soarbe, E un adânc asemene Uitării celei oarbe, după această descriere, care e suprema piatră de încercare a oricărui geniu artistic, Luceafărul, restabilit în nemurire, privește în jos, în adâncul prăpăstios al lumii pământene, la scena celor doi îndrăgostiți, înlănțuiți în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
descrie zguduitor ca pe o mlaștină pestilențială, plină de hățișuri apocaliptice și de beznă. Dar nici în partea mai luminată a câmpului de asfodele, umbrele nu se simt prea fericite. Când Odiseu coborât acolo sacrifică animale, umbrele se reped să soarbă sângele vărsat. Sângele e simbolul vieții la care ar vrea să se reîntoarcă aceste fantome. Iadulraiul Hadesului seamănă mai mult cu „celălalt tărâm” al basmelor noastre, în el nu se poate vorbi de o fericire, ci mai mult de o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
În situația în care coșul cu pâine este mai departe de noi, nu ne întindem peste masă, ci rugăm persoana de lângă noi să ni-l ofere; - când mâncâm supă nu aplecăm farfuria ca să o golim până la fund și nu se soarbe cu zgomot, iar la sfârșit se pune lingura în farfurie cu partea bombată în jos; - la ciorbe ce conțin carne se taie totdeauna aceasta cu furculița și cuțitul în bucăți mici: - furculița se ține în mâna dreaptă când mâncăm feluri
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
9,8,7...,1. Zice: Că-i dedeochi, ăsta-i de mirare, de strigare, de căscare... taie apa în cruciș cu cuțitul. Dacă omul e deochiat, cărbunii plutesc deasupra apei. Când e terminat de deochiat, descântătoarea îi dă bolnavului să soarbă de trei ori din apă, îi udă cu ea pe tâmple, la ochi, pe frunte, la nas, la inimă și încheieturi, iar restul se varsă pe . un câine ori o pisică. De ce procedează astfel? Pentru ca animalul să ia cu dânsul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
de a o pătrunde. În acest spirit putem să cităm versurile din poezia de deschidere din cadrul Despre cauză, principiu și unu: "Cuvântul meu nu-i înșelătorie! / - Ascultă-l plebe cruntă și murdară / iar ochii tăi pieziși și răi să-l soarbă! / Cum n-o-nțelegi, o crezi copilărie, / și schimbătoare, fiindcă ești ușoară, / și nu-i vezi ochii pentru că ești oarbă!"176 Întreaga gândire a lui Bruno a fost adunată într-o descriere metaforică a lumii 177. Fiecare dintre concepțiile principale
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sunt în stăpânirea lui. Scot miere și lapte din râuri, nu însă și când se află în mințile lor - cu sufletul poeților lirici, după propria lor mărturie, se petrece același lucru. Într-adevăr, nu ne spun oare poeții că își sorb cântările din undă izvoarelor de miere care curg în anume grădini și vâlcele ale Muzelor și ni le aduc nouă, întocmai că albinele, plutind și ei la fel în zbor? Poetul e o făptura ușoară, înaripata și sacra, în stare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
prezent în viața comunității se înmulțesc violențele, alcoolismul, dezbinarea în familii și multe alte rele ale acestui veac. Pentru poporul român credința ortodoxă, exprimată prin rugăciune, a însemnat o viață creștină, o înnobilare spirituală, un bun suprem, în care era sorbită întreaga ființă etnică, o condiție a existenței și vieții, o disciplină de afirmare în istorie. îmbrăcat în Hristos și făcându-se una cu El, prin modul său spiritual creștin de a fi, neamul românesc ce s-a ridicat „din Carpați
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
eliberare de biserică. Slujitorii bisericii, și ei oameni, se împotmolesc la marginea esenței, fără să mai ajungă să o atingă... Se împiedică ba de o căciulă aflată pe cap, ba de niște povești cu simbolistică erotică, mai mult inventate, dar sorbite în detaliu de imaginația febrilă a celui care le ascultă... Ocazia de a se curăța prin ritual spiritual, prin taină, e ratată. Ar rămâne izbăvirea prin iubire. Dar și aici avem dublu, triplu ricoșeu. O dată, că iubirea lui are chip
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
voal fără trup/ mireasă inexistentă/ spune-mi, unde s-a spart/ vălul care m-a îmbrâncit/ în carnea ta nevăzută?" Invizibil care luminează, nu se pune pe sine în lumină ci existența de prag, trecerea limitelor, intervalul unui ochi ce soarbe vederea.10 Căci acolo unde s-a rupt vălul se destramă vederea; ea nu mai vede, ci se lasă văzută, cade în carnea nevăzută a imaginii, sub clopotul alb sau sub umbrela luminoasă a imprevizibilului 11. Ceea ce se pune acum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e, într-adevăr, rostul drumului, menirea ieșirii în orizontul chipului întors de la cele lumești, intrarea în forma plină, în preaplinul golului - acum - desăvârșit?4 Ce arată această imagine orbitoare care intră în ochi, îl devorează până la saturație, răpindu-i vederea, sorbindu-l în golul "mortal" al unui prag nevăzut? Căci nu atât de atingerea pragului e vorba, cât de trecerea sa eshatologică, de asimilarea unei finalități fără sfârșit, a începutului nesfârșirii. Dacă ochiul cunoaște rostul drumului, el e veșnic pe drum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
eon al Imaginii, al έικον-ului, al icoanei, al chipului"20 evidența invizibilă a originalului nu mai face propriu-zis imagine, aceasta se șterge topită în noul orizont, deși ceea ce ni se dă spre vedere și adorare este o imagine 21. "Așa cum soarbe uleiul lumina de sus, și mirul mireasma de jos, așa icoana absoarbe prototipul până la asemănare, fără să-și piardă caratele propriei personalități"22. Imaginea e doar filtrul, ecranul transparent pe care se proiectează chipul invizibilului, nu un intermediar sensibil și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
râul care trece la nesfârșit. Trece în absența sfârșitului, în nesfârșirea trecătorului. În curând" este deja acum, un aici-și-acum al nopții posibilului în care florile negre nu se arată pe sine, ci lumina pierdută, scursă în adâncul timpului ce o soarbe. Timp al somnului, al suspensiei oricărui orizont fenomenal: "dar fumul, dar fumul/ mai bate liniștit din pleoape/ legănându-se/ în somnul acestui râu veșnic". Dacă nimic nu se fenomenalizează și, ca atare, nu se deschide vederii, înseamnă că totul trece
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
rostesc ele însele nespusul, prezintă imaginea întoarsă a transparenței mundane. Sub-înțelese - ba chiar pre-înțelese - revelator, se devoalează numenal în chiar eclipsarea manifestării fenomenale: "se-adună lumea-ntr-o lumină/ ca floarea- ntr-un grăunte viu/ abia atinsă de-o albină/ ce soarbe clipa din târziu...". Lumina în care se adună lumea o înfășoară și o desfășoară totodată; lumea se acoperă în vălul inaparentului originar, inspirată până la transcendență de miezul în care ea face implozie; dar regresia e spre esență, întru lumină, o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]