5,061 matches
-
scaun. Se clatin visătorii copaci de chiparos Cu ramurile negre uitîndu-se în jos, Iar tei cu umbra lată cu flori pîn-în pământ Spre marea-ntunecată se scutură de vânt. De-odată-n fundul salei, apare sub un arc, Cu stânga răzimată de spada-i de monarc, Nebunul Sarmis - care-i cu craiul frate geamăn - Ca umbra cu ființa-i ei amândoi s-asamăn, Dar galben e la față și ochii ard în friguri Și vînătă-i e gura. El vine cu pași siguri Și pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
al trândăvelii și plictisului, tinerii vedeau cum le pier puterile. Toți acești gladiatori Îmbibați În uleiuri purtau În adâncul sufletului o suferință de neîndurat. Cei mai bogați au devenit libertini; cei cu o avere modestă au ales fie roba, fie spada; iar cei săraci s-au aruncat cu entuziasm În marile cuvinte și-n acțiuni fără de scop”. Dar dacă refuzai aceste căi? Dacă alegeai să fii altfel? Iată de ce disidența propusă de modelul dandy a prins la toți, dincolo de clase, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei rememorează plini de nostalgie apusele vremi, vorbind la nesfârșit prin cafenele, cluburi, saloane, mânuind conversația ca pe o spadă cam istovită sau scriind. Iar noii Eleganți, fără strălucirea Înaintașilor, fac ca dandysmul să intre, la finele celui de-al Doilea Imperiu, de-a dreptul În anonimat. Contrazicându-și - Încă o dată În istoria sa franceză - principiile, el devine oarecum „de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
autoritară, independentă, emancipată, de tip amazoană, pe de alta, mustind de senzualitate și farmec, curtezana. Unde am mai putea Întâlni Însă amazoane În lumea modernă? La propriu, asemenea suratelor antice, respectând Întru totul mitul, În armuri, dând iama călare, mânuind spadă sau arc, numai În prozele lui Théophile Gautier, Balzac, Barbey d’Aurevilly, Villiers de l’Isle-Adam. Și ceva mai apoi În Orlando, romanul Virginiei Woolf. Ori, mult mai spre zilele noastre, În puzderia benzilor desenate și a filmelor gen Nikita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cizme; pentru ceilalți, primele zdrențe care le cad sub mână; pentru toți, cea mai ordinară mâncare: strădaniile lor se Îndreaptă cu egală măsură, În fiecare anotimp, spre aceleași lucruri, indiferent dacă bat piatra sau oamenii, culeg fasole sau lovituri de spadă. Munca pare să le fi rămas un mister a cărui dezlegare o vor căuta până În ultima zi a vieții lor. Adeseori, ca singură răsplată pentru trista corvoadă a unei asemenea existențe, se aleg cu câte o băncuță de lemn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
studia, observa, compara, bogatul Își va folosi spiritul acaparator inerent sufletului omenesc În beneficiul inteligenței sale: și atunci, tripla putere a timpului, banului și talentului Îi va asigura monopolul imperiului; căci omul Înarmat cu gândire a luat locul seniorului cu spadă. Extinzându-se, răul și-a pierdut din forță; inteligența a devenit pivotul civilizației noastre: acesta este progresul plătit cu sângele părinților noștri. Aristocrația și burghezia vor pune laolaltă una - tradițiile ei de eleganță, de bun gust și de politică Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sultanului a fost atitudinea sa față de Castilia. Întrucât era acuzat că favorizează o Rumiyya în dauna verișoarei sale, că neglijează armata și că duce un trai lipsit de glorie, Abu-l-Hassan, căruia nu-i lipsea curajul fizic, se hotărî să încrucișeze spada cu creștinii. Neținând seamă de avertismentele câtorva sfătuitori înțelepți care-i atrăgeau luarea aminte asupra faptului că Aragonul își unise de acum soarta cu aceea a Castiliei prin căsătoria lui Ferdinand cu Isabela, și că era mai bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
să împiedice arestarea acestuia. În zadar. A doua zi, alte persoane, dintre care două femei, au fost înhățate în alte cartiere ale orașului. De fiecare dată, oamenii se adunau, înghesuindu-se unii în alții, iar soldații erau nevoiți să scoată spadele din teacă spre a-și croi drum. Dar incidentele s-au ținut lanț mai cu seamă la Albaicin. Nu departe de fosta noastră casă, o biserică nou construită a fost incendiată. În chip de represalii, două moschei au fost devalizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
puțin ambițios, care a izbutit să facă să fie ales pe bani grei să urce pe tronul Sfântului Imperiu. În fața acestor doi oameni, cei mai puternici din lume, se află, spre a le ține piept, statul pontifical, cruce uriașă și spadă pitică. Făcu o scurtă pauză. — Firește, Sfântul Scaun nu este singurul care se teme de acestă conjuncție. Mai este și regele Francisc, care se agită pentru a evita ca regatul Franței să fie făcut bucăți. Mai este și Henric al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
contrariat, dar așa cum poate fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre mine, prezentându-mă ceremonios ginerelui său: — Messer Giovanni-Leone, geograf, poet, diplomat la curtea papală. Condotierul sări din șa. Unul din oamenii săi îi aduse spada, pe care o vârî la loc în teacă, înfățișându-mi-se cu o jovialitate excesivă: — Eu sunt brațul înarmat al Bisericii! Avea părul scurt, o mustață brună și deasă, ajustată la vârfuri, și o privire care m-a străpuns mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ce a mai rămas din cavaler: coiful lui solid și o incomodă gardă de gât care-l Împiedică să mănânce, precum și un braț viteaz ieșind dintr-un fel de ornament cu frunze, roșu Închis și ultramarin și Încă fluturând o spadă scurtă. Za hrabrost’, „pentru vitejie“, stă scris pe inscripție. Conform vărului primar al tatei, Vladimir Viktorovici Golubțov, amator de antichități rusești, pe care l-am consultat În 1930, Întemeietorul familiei noastre a fost Nabok Murza (floruit 1380), un prinț tătar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi-a arătat o colecție de fotografii printre care era o serie cumpărată („Ein bischen retouchiert“, a spus el Încrețindu-și nasul pistruiat) care Înfățișa etapele succesive ale unei execuții de rutină din China; a vorbit foarte competent despre splendoarea spadei mortale și despre spiritul de perfectă colaborare dintre călău și victimă, Încununată de un veritabil gheizer de sânge care țâșnea ca un nor cenușiu din gâtul foarte clar fotografiat al părții decapitate. Fiind foarte Înstărit, acest colecționar Își putea permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pestriță, 155Cu ochi - nchiși pe jumătate, poartă Privirea jucătoare să-l înghiță, Iară Florin - inima-n el e moartă - 52 {EminescuOpVI 53} {EminescuOpVI 54} {EminescuOpVI 55} Când vede solzii, dinții cei de criță. Sărind la el și-nfipse a lui spadă 160Și de pământ îl țintui de coadă. Apoi din munte stanuri el răstoarnă, Le grămădește crunt peste balaur - Acesta iar se sbate, se întoarnă Și în durerea-i muge ca un taur, 165Dar el mereu pe dânsul pietre toarnă Pân
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un fel de fisură subtilă sau, ca să vorbim popular, o crăpătură pe unde poți să bagi degetul. Dacă nu era așa, n-ar fi trebuit să asistăm la eșecurile succesive ale planurilor sale, la rapiditatea și ușurința cu care tăișul spadei sale pierde firul, așa cum s-a confirmat adineauri în acest dialog, că, deși intrările au fost ca ale unui leu, ieșirile au fost ca ale unei mârțoage, ca să nu spunem ceva mai rău, a se vedea, de exemplu, lipsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
groază. „Oare de-aia arăta Phoebe Întotdeauna atât de țanțoșă? Cum altfel să reușești să te descurci cu trei copii și cu o afacere care impunea un anumit stil de viață? Dumnezeule“, m-am gândit eu, „poate că și Kate Spade ia medicamente. Era Întotdeauna atât de vioaie și de săltăreață, cu păru-i sfidând gravitația“. Adevărul este că toate nevestele din New York ar trebui să arate precum Mireasa moartă. Eu eram atât de obosită, că mă durea și părul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
te bată Dumnezeu” etc.) la blasfemii mai mult sau mai puțin deghizate, începînd cu cele mai „benigne”, precum simpla referință colocvială la Dumnezeu, Diavol sau alți termeni din vocabularul religios, interzisă de Biserică. Faimosul morbleu din romanele de capă și spadă nu este astfel nimic altceva decît blasfemicul par la mort de Dieu. Toate sînt însă derogări de la autoritatea strictă a Bisericii - dacă nu chiar sfidări fățișe ale acesteia. În sfîrșit, dincolo de interesul pur lingvistic, înjurătura este și un fapt de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
de la Nămoloasa, în ziua de 7 iulie 1917, în calitate de sergent al Regimentului 24 Artilerie și de agent de legătură al Bateriei, motiv pentru care, la data amintită, regele Ferdinand al României i-a conferit Medalia pentru „Bărbăție și Credință cu spade cl. II”. Implicarea sergentului Gheorghe N.Chirilă din Regimentul 24 Artilerie în operațiunile militare desfășurate în Transilvania, Câmpia Română și Moldova în intervalul cuprins între 1916-1918 este atestată de conținutul brevetului acordat în iulie 1922, potrivit căruia îi era atribuită
Documente inedite referitoare la microregiunea T?t?r??ti. Pia?a Chiril? by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83575_a_84900]
-
întâlnirea cu dorobanțul. Nu era ușor, pentru că se orienta numai după soare și umbră. De data asta atenția băiatului se îndreptă spre altceva. Pe jos, chiar în fața lui, era un țurțure splendid, de vreo doi coți lungime, numai bun de spadă. Îl culese pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
că are mereu, la el, ușă deschisă. Și-și propuse să nu treacă mâine seară pe strada Fântânei, ca să nu dea ochii cu polițaiul, era prea curând după nefericitul accident... de luptă. Nu scoase însă nici o vorbă despre întâmplarea cu spada de gheață și nici despre portmoneu, erau secrete. Lui Jacques nu-i putea spune tot, deși îl socotea cel mai bun prieten, pentru că el avea niște reguli de viață stricte, impuse de domnul doctor, pe când Nicu crescuse fără tată și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul George Lahovary. Bărbatul avu un frison. Procopiu îl interpretă în felul lui: — Să mori străpuns de spadă, la 43 de ani, pentru că ai scris un articol politic, ce soartă, nu i așa? Ei, la noi nu se face politică, cel puțin deocamdată nu. Se vede că ai școală bună, reveni Procopiu la subiect, totul e curățel și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
părere, mă mai consultă la traduceri, o ajut cu plăcere. Ziceam că adversarul politic i-a trimis martorii. Nicu Filipescu s-a antrenat două săptămâni regulat, de altfel e un spadasin bun, dar Lahovary n-a mai pus mâna pe spadă de vreo cinci ani, după cât zice valetul lui, un francez, Paul, și era puțin șchiop. Zice că-n dimineața duelului, pe 29 noiembrie - uite c-au trecut trei săptămâni, deja - a făcut totuși câteva exerciții. Pentru prima oară puse și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
permis adversarilor să-și reia locurile de la început și să se așeze iar în gardă. Imediat după angajament, după ce lamele s-au lipit una de alta, Filipescu a fentat, apoi, cu o iuțeală și-o vigoare surprinzătoare, și-a înfipt spada în burta lui Lahovary. Dar cu atâta putere că vârful a atins o coastă și s-a îndoit! L-a doborât pe loc. Regula era să lupte până când unul ajunge în imposibilitate vădită de a mai continua. Duelul s-a
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la duel! Uite ce-i, dumneata mă faci să-ți spun ce cred: e un omor! Fiindcă să vrei cu orice preț să duelezi cu unul care n-are obișnuința asta, și-apoi, în loc de-o zgârietură, să-i bagi spada-n burtă se cheamă asasinat! Duelul e-o instituție medievală și mă surprinde că o fire sensibilă ca a dumitale, un om cu suflet de artist, o poate aproba. — Să nu-mi spui, domnule Neculai, că faci parte dintre cei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de șampanie: le încercase sunetul cu unghia. Sosiere, serviciu de cafea și ceai, port-liqueur, olivieră, samovar, cafetiere, toate se aflau la îndemână, dar deoparte, fără să deranjeze ochii. Patru rânduri de furculițe și tot atâtea cuțite de argint frecate ca spadele, și două linguri, numai pentru început, numărate la fiecare mesean, cuțitele la aceeași distanță cu furculițele, nici un milimetru în plus, cuțitul de pește la locul lui, iar lingurile și lingurițele în partea de sus, cum se cuvine. Supierele erau tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]