4,887 matches
-
nici un viitor În Europa Occidentală. Amenințarea reală la adresa păcii civice venea din cu totul altă parte. În decursul anilor ’70, societatea vest-europeană s-a confruntat cu două focare de violență. Primul era patologic - În sensul că izvora dintr-un disconfort străvechi, care lua Însă o Înfățișare foarte modernă. În regiunea bască din nordul Spaniei, În rândurile minorității catolice din Irlanda de Nord, În Corsica și În alte părți, vechile nemulțumiri s-au transformat În revolte violente. Nu era o experiență nouă pentru europeni
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capitolul XXII). Bascii și catolicii din Ulster erau, Însă, altă poveste. țara Bascilor, situată În nordul Spaniei, a fost dintotdeauna ținta mâniei lui Franco: În parte fiindcă era sinonimă cu cauza republicană În războiul civil spaniol, În parte fiindcă cererea străveche a bascilor de a li se recunoaște diferența contraria profund instinctul centralizator și misiunea autoimpusă a corpului ofițeresc spaniol: consolidarea statului. Tot ce era specific basc (limba, obiceiurile, politica) a fost reprimat cu agresivitate În anii lui Franco. În ciuda propriilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Irlandei. Dar existau diferențe semnificative. Cum o Irlandă independentă exista deja, rebelii aveau, cel puțin În principiu, un țel național fezabil În jurul căruia Își puteau ralia suporterii. Pe de altă parte, Irlanda de Nord număra mai multe comunități, Între care existau distincții străvechi. Ca și Algeria franceză, Irlanda de Nord (Ulster) era concomitent o rămășiță colonială și o parte integrantă a națiunii metropolitane. Când Londra a redat, În fine, Irlanda irlandezilor, În 1922, Marea Britanie a păstrat cele șase comitate din nordul insulei pe motivul (destul de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
complicate. Distincția confesională dintre protestanți și catolici era reală; ei Îi corespundea o separare În grupuri reprodusă În fiecare etapă a vieții, de la naștere la moarte: În educație, gospodărie, căsătorie, la locul de muncă și În timpul liber. Era, de asemenea, străveche: referințele la dispute și victorii din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pot părea altora pur ritualice, dar În spatele lor se afla o istorie cât se poate de reală. Însă diviziunea catolic-protestant nu a fost niciodată o distincție
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să se unească cu Grecia. Minoritatea turcă (aproximativ 18% din populația insulei) era, firește, Împotriva acestui aranjament și se bucura de sprijinul vehement al Ankarei. Soarta Ciprului - prins Între efortul britanicilor de a scăpa de un vestigiu imperial incomod și străvechea ostilitate greco-turcă - a rămas Îngrijorător suspendată de-a lungul anilor ’50. Când proiectul de Enosis (unire cu Grecia) i-a fost refuzat, conducerea greco-cipriotă a insulei a acceptat cu inima Îndoită independența oferită În 1960 de Marea Britanie, care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creditelor și restricțiile salariale - toate aplicate ferm și riguros - au redus inflația, dar i-au determinat pe zeci de mii de spanioli să-și caute de lucru peste hotare. Sectorul privat Însă, constrâns anterior de legile corporatiste și de o străveche politică de substituție a importurilor, putea acum să se dezvolte. Tarifele au fost reduse; Spania a intrat În organizații precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și Acordul General pentru Tarife și Comerț și a fost admisă ca membru asociat În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Constituție afirmă „unitatea indisolubilă a națiunii spaniole, patria comună și indivizibilă a tuturor spaniolilor”, dar tot el „recunoaște și garantează dreptul la autonomie al naționalităților și regiunilor care o alcătuiesc și solidaritatea tuturor”. Statutele de autonomie aferente recunoșteau realitatea străveche a diversității lingvistice și a sentimentului regional În statul spaniol până atunci ultracentralizat: ele menționau importanța demografică disproporționată a Cataloniei În special și importanța tendinței autonomiste În țara Bascilor și Catalonia deopotrivă. Dar ce le era permis unora nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1986 i-a Învins la referendum pe propriii suporteri În chestiunea apartenenței la NATO, pe care acum o susținea 18. Aceste schimbări de direcție l-au Înstrăinat pe González de socialiștii tradiționali, care simțeau că partidul se abate de la străvechea linie marxistă 19. Dar pentru un politician votat În special de oameni prea tineri ca să-și amintească războiul civil și al cărui scop declarat era să surmonteze Înapoierea Spaniei (faimosul atraso, „decalajul” care afecta peninsula de la sfârșitul Epocii de Aur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au propus În general două explicații opuse. Prima, foarte vehiculată În mass-media occidentale și preluată În declarațiile publice ale oamenilor de stat americani și europeni, prezintă Balcanii ca pe o situație fără speranță, un cazan de gâlcevi obscure și antipatii străvechi. Iugoslavia era „condamnată”. Cum zice un bon mot arhicitat, ea consta În șase republici, cinci națiuni, patru limbi, trei religii și două alfabete, pe care le unea un singur partid. Nu e greu de Înțeles ce s-a Întâmplat după
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor strategic era nu atât să Înfrângă forțele inamice, cât să-i facă pe cetățenii de alte etnii să renunțe la slujbe, case și pământuri pe teritoriile revendicate de sârbi 5. Această „epurare etnică” (o denumire nouă pentru o practică străveche) a fost practicată de toate părțile, dar sârbii erau de departe cei mai crunți. Pe lângă cele 300.000 de oameni uciși până la sfârșitul războiului din Bosnia, milioane de oameni au fost forțați să ia calea exilului. Cererile de azil politic
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sudul era acum regiunea privilegiată, dominantă - transformare Însoțită de un val de solicitări din partea flamanzilor, care doreau avantaje politice pe măsura noii lor superiorități economice. Pe scurt, Belgia reunea toate ingredientele mișcărilor naționaliste și separatiste din Europa: o Împărțire teritorială străveche 1, agravată de o prăpastie lingvistică la fel de veche și aparent insurmontabilă (dacă locuitorii din regiunile flamande vorbesc franceza măcar puțin, majoritatea valonilor nu știu o boabă de olandeză) și Întărită de puternice contraste economice, la care se mai adăuga o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și astăzi, iar ideea unei Europe scindate În două de-a lungul Elbei nu le-ar fi fost străină celor care administrau În secolul al IX-lea Imperiul Carolingian - dacă și-ar fi pus problema În acest fel. Dintotdeauna, aceste străvechi linii de hotar au indicat sau nu coordonatele Europei, În funcție de punctul din care erau privite. Să luăm un caz bine cunoscut: În secolul al XVIII-lea, majoritatea locuitorilor Ungariei și Boemiei erau de sute de ani catolici și mulți vorbeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le rythme typographique et l'intratypographique à son propre goût ou au rythme de la langue cible qui est, en l'occurrence, le français. La " multiplication des vers " correspond à un rééquilibrage ou redécoupage du poème d'origine : Arendaș al stelelor,/ străvechile zodii/ mi le-am pierdut. (Cuvântul din urmă) (Blaga, 2010 : 129) Métayer des étoiles/ j'ai perdu/ mes anciens/ signes du zodiaque. (Le dernier moț) (Miclău, 1978 : 303) On peut expliquer un țel choix seulement par une préoccupation pour la
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
ceea ce e și ceea ce nu e literatură, pe care le-am discutat - organizarea, expresia personală, sesizarea și exploatarea resurselor limbii, lipsa scopului practic și, desigur, caracterul fictiv - nu constituie altceva decât reformularea, într-un cadru de analiză semantică, a unor străvechi termeni estetici, ca "unitate în varietate", "contemplare dezinteresată", "distanțare estetică", "detașare", "invenție", "imaginație", "creație". Fiecare dintre acești termeni surprinde un aspect al operei literare, o trăsătură caracteristică a direcțiilor ei semantice. Nici unul, luat singur, nu este satisfăcător. Se impune, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
același decor ca și la Böcklin, nu se poate trage concluzia că Böcklin calcă pe urmele maestrului neamț. Credem că e permis orișicui să guste subiectele medievale, baladele sau orice alte motive nereale, fie că ele se întâlnesc prin legende străvechi și la alte popoare, fie că sunt plăsmuite de mintea artistului, un temperament, o fire vizionară. Atât numai că ceea ce zugrăvești să fie prefăcut prin temperamentul tău, întocmai cum o oglindă cu o suprafață convexă schimbă, pocește imaginea care s-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de epigonism, aceasta pentru că alfabetul sensibilității simboliste, cu iconurile proprii, configurase deja un vocabular simbolist european, la îndemâna oricui. Credem că este permis orișicui să guste subiectele medievale, baladele sau orice alte motive nereale, fie că ele se întâlnesc prin legende străvechi și la alte popoare, fie că sunt plăzmuite de mintea artistului, un temperament, o fire vizionară. [...] Din faptul că Loghi zugrăvește castele vechi, cu chiparoși încovoiați de furtună, sau balade trăite în aceiași atmosferă, în acelaș decor ca și la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mitologică din literatura română; el Însă nu s-a limitat și nu s-a mulțumit doar să reproducă mitul, ci să-i dezvăluie multiplele semnmificații În manieră expresionistă. „Iona” este În același timp o dramă modernă, pentru că, spre deosebire de Înaintași, Întâlnirea străvechilor mituri cu gândirea modernă devine loc geometric al tuturor neliniștilor. Mitul devine izvor de inspirație, pentru că, prin el, se văd oamenii Într-o ideală realitate unitară. Drama lui Marin Sorescu este o meditație construită riguros pe același trunchi aparent naiv
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
pereții mistuitori ai peștilor, simboluri ale orizonturilor deschise În zidurile necunoscutului. Instalarea unei scânduri În mijlocul mării, așa cum visează Iona, e un simbol al statorniciei. Eroul are revelația purtării originare a arhetipului primordial matern. Lumea este o perpetuă (re)naștere, motivul străvechi, opus ireversibilității. Ieșit la lumină, Îmbătrânit, din spintecătura ultimului pește, pe o plajă pustie, orizontul care i se arată Îl Înspăimântă iarăși, pentru că și acesta este alcătuit dintr-un alt șir de burți de pește, ca niște geamuri puse unul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
termeni de pasivitate, inerție și conservatorism. Sunt relevante, în acest context, aprecierile cunoscutului sociolog Ștefan Zeletin asupra pasivității funciare a maselor țărănești: „În prefacerea vechiului nostru regim țărănimea a fost o simplă masă pasivăă În această ciocnire cu stăpânii ei străvechi țărănimea română se înfățișează ca orice forță oarbă și elementară a naturii. Ea nu știe ce vrea, nu pricepe limpede ce să ceară și în ce chip să urmărească înfăptuirea vagelor ei dorințe” (1922, p. 43). Față de opinia lui Zeletin
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în flux continuu, piscina va fi curând limpede, plină de strălucire și prospețime. La fel de simplu, puteți lăsa forța vitală să vă curgă prin corp, împrospătându-vă și revitalizându-vă! Reflexologia și acupuncturatc "Reflexologia [i acupunctura" Reflexologia și acupunctura țin de arta străveche a vindecării. Ele sunt înrudite și au la bază aceleași principii. Dacă vindecătorii chinezi înfig ace în anumite puncte ale corpului pentru a trata o boală, noi ne folosim degetele pentru a masa și stimula anumiți centri, cu rezultate comparabile
[Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
inferiorității, cel mai intens prezentă în Prefața scrisă de D.D. Patrașcanu (1937) la Istoria Românilor pentru clasa a IV-a secundară din care vom reproduce un paragraf relevant: Desigur istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în viforosul nostru trecut. Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este deplin conștient de statutul minor și locația periferică a istoriei autohtone în contextul istoriei universale. Într-o remarcabilă declarație de umilință istorică și modestie națională, Patrașcanu recunoaște că "istoria popoarelor apusene, în desfășurarea ei, ne prezintă figuri gigantice, culturi străvechi și evenimente mai formidabile decât le putem găsi în vifosorul nostru trecut" (p. III). Totuși, pe urmele lui Kogălniceanu din Cuvântul pentru deschiderea..., Patrașcanu optează pentru subiectivismul național: "Pentru noi, Românii, istoria patriei este mai însemnată decât a oricărui alt
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
marxist-leninistă. Într-o fază secundă, periodizarea trecutului s-a făcut conform unei scheme duble, utilizându-se în paralel două coduri nominale pentru desemnarea perioadelor: dogmatica formulă a orânduirilor primitivă-sclavagistă-feudală-capitalistă-socialistă, dar care este acum secondată de un sistem denominativ paralel: "epoca străveche și veche" acoperă orânduirile comunei primitive și sclavagistă, "epoca de trecere la feudalism", "evul mediu" ca interval echivalent pentru orânduirea feudală, "epoca modernă" corespunzând orânduirii capitaliste, și "epoca contemporană" reprezentând orânduirea socialistă (Daicoviciu Constantin et al., 1972). Astfel, anul 1972
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
naționalismului. Ediția din 1976 a Istoriei Patriei ilustrează foarte clar optarea unei perspective autohtone și abandonarea viziunii sovieto-centriste. Realizarea lui Mihai Viteazul este reevaluată într-o notă și mai naționalistă, iar Unirea din 1918 este prezentată ca "îndeplinirea unui vis străvechi al poporului român. În tot cursul istoriei, de la zămislirea lui, poporul român a dus o luptă necurmată pentru libertate și unire" (Almaș și Fotescu, 1976, p. 133). Seria manualelor de istorie din generația 1964-1971 a fost înlocuită în bloc după
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Daicoviciu et al. (1991) este o simplă reeditare a textului din 1987, cu cosmetizările de rigoare. Deși manualul este intitulat "Istoria românilor antică și medievală", autorii oferă "periodizarea istoriei antice și medii a României" (1987, p. 4, subl. n.): • Epoca străveche de la apariția omului pe aceste teritorii și până la formarea statului dac, sub conducerea lui Burebista; • Epoca veche (antică) circa 80 î.e.n.aprox sec VIII e.n.; • Epoca medie sec. VIII e.n.-1821, Revoluția lui Tudor Vladimirescu fiind considerată uvertura epocii moderne
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]