8,805 matches
-
va mai cuteza să vorbească de Constituție, de Parlament sau de democrație; Orientul va putea să recadă iarăși În minunatul său somn de veci. Așa se face că lumea Întreagă, În lunile care urmară, avea să asiste la o cursă stranie și sfâșietoare: În vreme ce exemplul Tabrizului Începea să reaprindă, În diferite colțuri ale Persiei, flacăra rezistenței, orașul Însuși suferea un asediu dintre cele mai aspre. Partizanii Constituției vor avea oare timp să-și revină, să se reorganizeze și să pună din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să semene cu Baskerville! Era vorba despre Morgan Shuster, noul trezorier general al Persiei, care se apropia ca să ne salute. Veniserăm În Întâmpinarea lui, pe drumul dinspre Kazvin. Sosea, Împreună cu ai săi, În trăsuri de poștă vetuste, cu echipaje prăpădite. Stranie această asemănare cu Howard: aceiași ochi, același nas, aceeași față rasă cu grijă, poate ceva mai rotunjită, același păr de culoare deschisă, străbătut de aceeași cărare, aceeași strângere de mână, politicoasă, dar cuceritoare. Modul nostru de a-l fixa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
sfârșit, târziu În noapte, șeful guvernului confirma faptul că nu se Înregistrase nici un deces În toată țara de la Începutul noului an, solicita moderație și simț de răspundere În aprecierile și interpretările care s-ar formula pe baza faptului atât de straniu, amintea că nu trebuia exclusă ipoteza că putea fi vorba de o Întâmplare fortuită, de o modificare cosmică pur accidentală și fără continuitate, de o conjugare excepțională de coincidențe intruse În ecuația spațiu-timp, dar că, pentru orice eventualitate, se inițiaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vede apărând În mâinile lui un plic de culoare violetă căruia poate că Încă nu i-ar da o atenție specială, Întrucât ar putea fi vorba de Încă o impertinență a domnilor de la publicitatea directă, dacă nu ar fi caligrafia stranie cu care e scris pe el numele său, exact la fel cu cea din faimosul facsimil publicat În ziar. Dacă inima Îi sare-n piept de spaimă În acel moment, dacă-l invadează o presimțire lugubră a unei nenorociri iremediabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
adunate la un loc i-ar fi dus până la cer, agenții reușiră să identifice două dintre aceste femei, care difereau de portretele existente În arhive doar pentru că beneficiaseră de intervenții chirurgicale estetice care, printr-o coincidență uimitoare, printr-o Întâmplare stranie, accentuaseră asemănările chipurilor lor cu chipurile modelelor reconstituite. Totuși, o examinare minuțioasă a respectivelor biografii elimină, fără vreo marjă de eroare, orice posibilitate ca ele să se fi dedicat vreodată, fie și În timpul liber, activităților ucigătoare ale parcei, atât ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vedere pătrunzătoare, se prezintă la picioarele patului nostru În ceasul din urmă ca să ne facă un semn asemănător celui cu care trimite scrisorile, dar invers, adică, semnul nu spune du-te Încolo, spune vino Încoace. Printr-un oarecare fenomen optic straniu, real sau virtual, moartea părea acum mult mai mică, ca și cum osatura i s-ar fi micșorat, sau poate că a fost mereu așa și doar ochii noștri, măriți de spaimă, fac din ea un gigant. Sărmana moarte. Ne vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ceva care inducea supliciul lui tantal, ca apa care s-a retras când voiam s-o bem, ca ramura care s-a Îndepărtat când era să culegem fructul. Nu zic că e nebună, gândi el, dar că e o femeie stranie, În legătură cu asta nu Încape Îndoială. Termină de mâncat și se Întoarse În sala de muzică, sau camera pianului, cele două moduri În care am desemnat-o până acum, când ar fi fost mult mai logic s-o numim camera violoncelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Când ajungem în nord, lumina devine tot mai delicată, pare că soarele vrea să apună înainte de venirea amiezii, ceața densă ne îngreunează drumul, iar noi șerpuim pe șoseaua îngustă, printre munții ascunși în norii ce coboară asupra noastră ostili și stranii la curbele cele mai strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
brodată cu firișoare violete, parfumate, iar acum, nici urmă de podoabe, a rămas galben și umilit, expus sub razele soarelui, care mă trimit și pe mine înăuntru, și trec în vârful degetelor pe lângă ușa închisă, dincolo de ea este o tăcere stranie, ca și când amândoi ar fi adormiți, iar în mine se aprinde furia, înăuntru este Udi al meu, soțul meu, odată mi-am scris numele pe lobul urechii sale, ce-i dă ei dreptul să se apropie de el, lăsându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
rău, dintr-odată mi se pare monstruoasă, cu mutra ei triunghiulară, cu bărbia ieșită, de ce îi dădusem voie să intre în casa noastră, apoi o implor, ca și când totul ar depinde de asta, ascultă, Zohara, nu putem continua astfel, boala asta stranie ne distruge viața, fiica noastră este deprimată, eu am ajuns o epavă, nu mai pot sta pe picioare la serviciu, este imposibil să continuăm astfel, dar vocea mea se stinge, îmi este atât de rușine să mă plâng în fața acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cerșetoare pe ultima felie de pâine, dar spre surprinderea mea mă simt mult mai bine cu ostilitatea ei decât cu dragostea ei, o grăbesc, mănâncă, este deja târziu, renunț cu dragă inimă la conversație, ea înghite pâinea cu o poftă stranie, își toarnă iar și iar lapte, toate gesturile ei îmi par stranii în dimineața aceasta, dar nu le dau prea mare atenție, numai să plece odată, să îmi dea câteva ore să îmi revin. Trebuie să se însănătoșească în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mult mai bine cu ostilitatea ei decât cu dragostea ei, o grăbesc, mănâncă, este deja târziu, renunț cu dragă inimă la conversație, ea înghite pâinea cu o poftă stranie, își toarnă iar și iar lapte, toate gesturile ei îmi par stranii în dimineața aceasta, dar nu le dau prea mare atenție, numai să plece odată, să îmi dea câteva ore să îmi revin. Trebuie să se însănătoșească în altă parte, ea se întoarce cu buzele albe, murdare de lapte, important este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui mici, neliniștiți, urmărindu-se unul pe celălalt pe fața sa triunghiulară, acum nu mai este aici, pentru o clipă nu îmi mai pasă unde se află. Așteptarea tensionată, obositoare a întoarcerii lui se transformă deodată într-o pace sufletească stranie, pentru că, iată, am aici o fetiță și trebuie să învăț cum anume să o iubesc, departe de umbra sa tăioasă, geloasă și iritantă, privesc din nou fotografia, nu știam ce ne pândește de după țiglele roșii, dar ce e rău, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spălat tace, și telefonul aproape că a amuțit, iar dacă se întâmplă cumva să sune, mai ales de la serviciu, mama îi anunță imediat că sunt bolnavă, convingându-mă chiar și pe mine, apoi mă întind și dorm cu o senzație stranie, a bolii care se apropie, ezitând între gât și ceafă, între burtă și spate, Udi, întoarce-te, șoptesc eu, Udi, întoarce-te. Dimineața ne împăcăm, intră încetișor în camera întunecată, mă trezește din somnul greu și aruncă peste mine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
te mai deranjează. Dacă nu ai unde să stai în altă parte, atunci poți să trăiești bine și la cămin. — Așa o fi. Naoko părea că se gândește adânc la ceva. M-a privit apoi cercetător de parcă eram un obiect straniu. Abia în clipa aceea am realizat cât sunt de limpezi ochii ei și mi-a tresărit inima. De fapt, până atunci nu mai avusesem ocazia să o privesc în felul acesta, deoarece era prima oară când ne plimbam amândoi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am împrietenit. Asta se întâmpla în octombrie. Cu cât îl cunoșteai mai bine pe Nagasawa, cu atât ți se părea mai ciudat. Cunoscusem și întâlnisem o mulțime de indivizi ciudați în viața mea, dar nici unul nu a fost atât de straniu ca Nagasawa. Era un cititor și mai împătimit decât mine, dar își făcuse o regulă din a nu pune mâna pe cărți ale autorilor care nu muriseră cu cel puțin treizeci de ani în urmă. Nu mă inspiră decât asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care au ocupat primele rânduri în amfiteatre au fost chiar conducătorii grevei. S-au așezat în bănci de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic, își luau notițe și răspundeau „prezent“ când se striga catalogul. Mi s-a părut cumplit de straniu: votul greviștilor nu fusese încă anulat și nici nu s-a anunțat oficial încetarea grevei. Singurul lucru care s-a întâmplat, de fapt, a fost chemarea trupelor de ordine, ceea ce a atras după sine d\râmarea baricadelor, dar greva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
după-amiază, a venit la mine în cameră Nagasawa și mi-a propus să ne petrecem noaptea în oraș. Mi-a promis că va obține permis și pentru mine. Am fost de acord să-l însoțesc. Toată săptămâna mă simțisem foarte straniu și eram dispus să mă culc cu orice fată. Spre seară am făcut un duș, m-am bărbierit și m-am îmbrăcat frumos. Am luat cina la cantină cu Nagasawa și apoi am mers cu autobuzul spre Shinjuku. Ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
șaisprezece ori. M-am concentrat asupra numărătorii ca s\-mi amân ejacularea. Apoi am adormit amândoi. Când m-am trezit la douăsprezece și jumătate, ea nu mai era. Nu-mi lăsase nici măcar un bilețel. Pentru că băusem la ore atât de stranii, îmi simțeam capul cumplit de greu. Am făcut un duș ca să mă dezmeticesc, m-am bărbierit și m-am așezat, așa gol cum eram, într-un fotoliu. Am scos un suc din frigider și pe când îl beam, mi-am amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Dincolo de copaci începea o pantă lină. La intervale destul de neregulate de-a lungul pantei, se aflau niște case din lemn, cu un etaj, care mi s-au părut cam ciudate. N-aș putea spune ce anume mi s-a părut straniu la ele, dar aceasta a fost senzația pe care mi-au lăsat-o. Dacă ar fi să asemui cu ceva această senzație, atunci aș spune că e la fel cu cea lăsată de dorința de a picta himere într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care mă obișnuisem. Mi s-a făcut brusc dor de râsete, de strigăte, de trăncăneli. Era exact gălăgia pe care nu am mai putut-o suporta în ultimele luni, dar acum că eram aici, într-o atmosferă de liniște, chiar stranie aș spune, nu mă simțeam relaxat. Atmosfera din cantină se asemăna cu cea de la un târg de mașini-unelte - un loc în care se adună specialiști interesați de un domeniu restrâns de activitate și care fac schimb de informații pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
facă plăcut. Din acest punct de vedere, este un tip foarte onest, chiar stoic aș spune și nu încearcă să păcălească pe nimeni. — Stoic? Cum poți să spui așa ceva când se culcă cu cine-i iese în cale. E chiar straniu, spuse Naoko, râzând. Cu câte fete s-a culcat până acum? Probabil că a ajuns la cifra de optzeci, am zis. Dar cu cât crește numărul, cu atât fiecare act sexual are o semnificație tot mai mică pentru el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zi, a adus niște partituri și m-a întrebat dacă poate să-mi cânte ceva. Am lăsat-o și mi-a cântat o Invenție de Bach. A cântat... interesant, sau mai degrabă aș putea spune că a fost puțin cam stranie interpretarea ei, nu o puteam asemui cu nimic. Nu era șlefuită... pentru că nu urmase școli speciale de muzică și nici nu învățase sistematic. Era mai degrabă autodidact. Nu avea experiență și dacă s-ar fi pus problema admiterii la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în fiecare dintre noi. Bineînțeles că nu i-am spus nimic până la urmă, pentru că nu eram convins că o să mă înțeleagă. Am tăcut și am ținut-o doar în brațe, strâns. În momentele acelea am simțit în ea ceva rugos, straniu, ceva cu care nu aveam să mă obișnuiesc. Senzația m-a făcut să-mi fie dragă Naoko și orgasmul a fost deosebit de puternic. Trupul pe care mi-l etala acum Naoko nu semăna deloc cu cel din noaptea aceea. Trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
continuă Reiko, nu mi-a rămas decât să-i iau capul în brațe și să-l mângâi, ca să încerc să o liniștesc. Și-a încolăcit brațele în jurul meu și a început să mă mângâie pe spate. Mă simțeam cumplit de straniu și m-au trecut fiori din cre[tet până în tălpi. Așa am ajuns, cu fata aceea frumoasă, descinsă parcă dintr-un tablou, întinsă în pat, îmbrățișându-ne, și mâinile ei îmi mângâiau spatele într-un fel incredibil de senzual. Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]