5,950 matches
-
ci dimpotrivă, foarte dăunătoare sănătății, cititorul tentat să le practice, putând avea serioase neajunsuri. - Albeață. O scoică de râu se arde în foc, se pisează, se cerne de nouă ori prin sită deasă, se amestecă cu zahăr pudră și se suflă cu paiul în ochi. - Anghină. Se vindecă cu rachiu amestecat cu apă de var. - Aprinderea rachiului în om. Se stoarce balegă de cal în lapte dulce și se bea. - Aprindere de creieri. Se amestecă ghințură, două ouă bătute și rachiu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
om. Se stoarce balegă de cal în lapte dulce și se bea. - Aprindere de creieri. Se amestecă ghințură, două ouă bătute și rachiu de drojdie. Cailor li să dă băutura pe nări, cornutelor pe gură. - Aprindere de ochi (conjuctivită). Se suflă în ochi praf de corn de șarpe sau zahăr pisat mărunt. La miei li se face să sângereze pleoapa superioră și se spală apoi cu scuipat. - Aprindere la plămâni. Se vindecă cu rădăcină de spânz ce se trage pe piept
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
vițelu, așa-mi ling eu copilu, De deocheatu, de deșneratu, Maica Precesta mi l-o datu. Fugi deochete ca vântu și te-așeză ca pământu ! Doi ochi răi or văzt trâi nume bune. S-ajute Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt. Eu suflu-n copilul meu, ciuta pe vițelul ei. De deochi pentru oameni mari. Se scuipă pe deget și se freacă puțin fruntea bolnavului spunând formula magică : De deochi, de deochi, du-te dintre ochi. Du-te ca vântu’, să nu te
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
într-o sticlă căreia nu i se pune dop, și se va folosi mai târziu, dacă boala persistă. De urcior. Ham, ham, ham, urcior de câine, Așa să nu fii tu până mâine. Ham, ham, ham. Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Se suflă asupra urciorului. Leac să-ți fie, că plata se știe ! Se spune de trei, de șase, de nouă sau de douăsprezece ori. De negei. Doi cochii călare, Tiuc ! negeii mei, Țâpă-te-ntre ei. Ptiu ! Ptiu ! Ptiu ! Se repetă formula magică, până ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
răspunzi tu, că doară pe tine nu te cheamă Maria !?» -«Ba mă cheamă, dar nu prea mă duc.» mai răspunse mândru Gheorghe închizând fereastra. * * * S’apoi când făcură nuntă mare cu călărași, Ion ieșind din biserică înlănțuit cu Maria, îi suflă fierbinte acesteia în urechiușa ei roșie ca focul: -«De-acuma să știi și tu Mărie că numai una îmi mai doresc de la viață, la noapte-n pat să te aflu fecioară!» - «Apoi de mă Ioane, cum ți-o fi norocul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
protejarea spiritelor noastre feciorelnice de neplăcerea receptării cacofoniilor tip "lucrez ca contabil". Atât și nimic mai mult. Nici vorbă de vreo generalizare! Dar cu cât știi mai puțină carte, cu atât mai mult te terorizează frica de ridicol și, atunci, sufli și-n iaurt. Dac-ai auzit vorbindu-se, la OTV, despre E. U. "ca și profesor", ori, la " Prima", despre alegerea doamnei de la P.C. "ca și președinte", consideri formularea suficient validată și ți-o însușești fără s-o mai treci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cercetare mai atentă, petiționarii figurând cu partituri consistente în distribuțiile unor spectacole ca "O noapte furtunoasă", "Romanțioșii", "Azilul de noapte", "Avarul", "Noaptea regilor", "Cercul de cretă" ș.m.a. Ei, și? Înjurătura rămâne! Calomnia crește și se înfoaie conform ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în creier se înfige..." Rezultatul? N-o fi fost Maican chiar îngeraș, dar... "Și la urmă, vai, bârfitul / E ca mort nenorocitul / Sub opinia mulțimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
petiționarii figurând cu partituri consistente în distribuțiile unor spectacole ca "O noapte furtunoasă", "Romanțioșii", "Azilul de noapte", "Avarul", "Noaptea regilor", "Cercul de cretă" ș.m.a. Ei, și? Înjurătura rămâne! Calomnia crește și se înfoaie conform ariei: Și tot suflă și tot suflă / Răscolește, răscolește / Și la om pe negândite / Prin ureche se strecoară / Și în creier se înfige..." Rezultatul? N-o fi fost Maican chiar îngeraș, dar... "Și la urmă, vai, bârfitul / E ca mort nenorocitul / Sub opinia mulțimii / E pe veci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
stând, De mult uitarăm jocul. E noapte, patul e făcut, Dar cine să se culce? Când mama spune de Iisus Cu glasul rar și dulce. Cum s-a născut Hristos în frig, În ieslea cea săracă, Cum boul peste el sufla Căldură ca să-i facă. Cum au venit la ieslea Lui Păstorii de la stână Și îngerii cântând din cer Cu flori de măr în mână. La poezia lui Coșbuc au adus mulți „îmbunătățirile” lor, iată și pe cea care îmi aparține
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
Moșneagul nu mai vrea nimic Ci numai moartea și-o dorea; Iar baba ar fi vrut să aibă Un suflet tânăr lângă ea. Să fie un copil cuminte, Un cățeluș sau un pisoi. Dar vreau s-aud și eu cum suflă O altă viață lângă noi. Așa zicea sărmana babă Iar moșul nu mai vrea nimic. Ce-mi trebuie o viață nouă, Sunt prea bătrân, și prea calic!. Dar Domnul se-ndură de babă Și-un pui de cerb i-a
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
un geamăt ieșea; Flămândă, cumplită, vedeam că-mi urmează O ceată turbată de lupi ce urla. Și eu fugeam iute, fugeam cu grăbire. Dar locul sub mine de sânge-nchegat Silințe-mi zadarnic puneau împotrivire; De-o rece sudoare eram inundat. Sufla un vânt iute, și luna-negrită În sațiuri veșnice trecea alergând, Cu stinsele-i raze, cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată, în nori se ascunse. Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spaima nespusă ce-atunci mă
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mașină, dar nu pornește. Își pune mâinile-n cap de atâta supărare și dă să plece, să caute ajutor. Nebunul de pe gard îl atenționează: „Domnule ia caută mata, acolo la bujie!”. Cel cu mâinile pe cap îl ascultă, caută bujia, suflă în ea, o mai curăță, o montează la loc și mașina pornește frumos, silențios. Foarte bucuros, i se adresează celui pe gard: „de unde ai știut d-ta că aici era beteșugul, că doar ești aici la nebuni”. „Da, domnule, sunt
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sângerează, ca și când aș fi îndrăznit să mă strecor printre niște ragile, cu care piepteni fuiorul de cânepă, să iasă de-o parte puzderia, să rămâie firul curat. Ursu se oprise. Și se tolănise lângă tulpina cacadârului. Părea nepăsător, stătea liniștit, suflând ușor, fără să-i pese câtuși de puțin de lighioana care venea și se-apropia de noi. Numai eu, ridicând, arătând bâta spre cer, o țineam încă într-un plâns cu sughițuri și strâns de gât de frica adunată în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
imaculat; dar, batista asta o ținea, însă așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită, mare cât jumătate de prosop, în care-și prindea toată podoaba nasului, până la rădăcină și sufla, sufla de se cutremura catedra, apoi împăturea ușor toată pânza asta decolorată și-o îndesa iarăși în buzunarul pantalonilor. Știam de la seriile de dinaintea noastră fiindcă de cele mai multe ori, când un profesor vine prima oară în fața unor elevi sau studenți, aceștia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
dar, batista asta o ținea, însă așa, de paradă, fiindcă, iarna, când îi curgea nasul, scotea din buzunarul de la pantaloni, una mototolită și boțită, mare cât jumătate de prosop, în care-și prindea toată podoaba nasului, până la rădăcină și sufla, sufla de se cutremura catedra, apoi împăturea ușor toată pânza asta decolorată și-o îndesa iarăși în buzunarul pantalonilor. Știam de la seriile de dinaintea noastră fiindcă de cele mai multe ori, când un profesor vine prima oară în fața unor elevi sau studenți, aceștia îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pantofului, peste gleznă, încât Elvira icni scurt și abia-și stăpâni reacția de durere, trăgându-și picioarele și înroșindu-se; se foi în scaun, ca și când ar fi fost înțepată de un șoc electric. Își scoase brusc batista din poșetă, își suflă nasul și la scurtă vreme se ridică, își boți fața într-un zâmbet protocolar și zise, spre surprinderea profesorului: Nouă, dați-ne voie să ne retragem! Haide, colega!... Vă mulțumim, dragă tovarășe profesor. La conferința de după-amiază, cu activul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
umblat cu actele pentru Înmormântare Traian, bărbatul Tarantoacei, că ea a zăcut o săptămână Încheiată de focul lui Gheorghiță, i s-au luat picioarele, o săptămână nu s-a mai putut da jos din pat... Plângea și ea și-și sufla În batistă nasul enorm, jelindu-l și pe Gheorghiță și pe mama și pe tata și pe unchiul Tilu, tot șirul morților intrați acolo care dintr-o dată s-a-mpotmolit, păi unde să fie actu’? Dacă-și aduce ea bine aminte, ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dom’ director, care se Îmbucă cap la cap. Poți să faci din ele un tunel, prin care să treacă de la caz la caz pisica sau ursul. — Și mie mi-ar plăcea să fac așa ceva. Își aprinse În sfârșit țigara și suflă o trâmbă de fum prin care l-am văzut zâmbind visător. E o meserie frumoasă. Să faci fântâni, puțuri, tuburi d-alea, da, mi-ar plăcea foarte mult să am meseria ta. — Nu văd ce te-mpiedică, dom’ director. Pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ghearele pă fiarele lu’ ăsta-n hangar, nu-i nicăierea. De-a zis văr-tu că-nțepenește, l-ai văzut, ți-a spus, s-a pișat pe mâini că-i degeraseră. Ori vrei să te-ntorci În hale ca să-ți sufle viscolu’ În gaura curului de prin toate cotloanele, sfinte Dumnezeule, să mănânci la praf d-ăla de șpan și să bei motorină și să bați la baros până dai În chelălăială, și hai odată, trage de lanț, trage tare că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de sufletu’ cui s-o fi bucurat să vă păcălească. Căzusem la pace carevasăzică, romul ăla era un fel de aldămaș de care eu și Andrei n-aveam timp, iar ei Îl dădeau pe gât ținând contabilitatea sacilor. De-acum sufla vântul prin pivnița moșului, de cap să-i fie, o sută paisprezece saci am numărat, atâția au fost cu totul. — Ai văzut, băiețică, ce-ai fi zis tu că... Andrei zicea că lasă că-i bine și așa. Nouăzeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fi avut io, futu-i morții-n gât lu’ Gilbert Trandafir Mărețu, și ca să nu se supere și p-ai lu’ Motănica, vere, care tu spui că ei nu s-avea bine. Nu l-ai văzut pe Viorel că nu sufla În fața lu’ moșu'? și pe de altă parte numai de la două mii În sus pe zi spărgea poponaru’ ăla din ce-i dădea tac-su, și nu mai știa de capu’ lui de câte haine și aur avea pe el și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ne explică el cu voce stinsă de oboseală. Poate iese la piață sau la o vecină, c-altfel poți să-i spargi și ușa că ea n-aude. — Ai tu noroc să te-ncurci numai cu d-astea. Laur Își suflă nasul și trântește mucii cu năduf de cimentul din fața ușii. Își șterge degetul de turul raiaților săi noi, care arată deja boțiți și prăfuiți În ultimul hal, da’ cu dada Leontina știu că te-nțelegeai bine: ea te trăgea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu cine dracu’ se bate? Eh, s-ar bate el cu toată lumea, dar are Încă destule de văzut și de tras, mai are până să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
scris-o vreme de o jumătate de sută de ani În acest loc de verdeață și răcoare. Pepino mi-a spus că pe Hansi l-a urcat Într-o Salvare, cu o grămadă de gloanțe În el, dar Încă mai sufla... N-ar fi trebuit să facă asta, fiindcă și Salvările sunt ale lor, ca și tancurile și mașinile de pompieri. Totu-i al lor, Pepino, Înțelegi? Toate orașele și așezările, fabricile și câmpurile de semnături și toate animalele și toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cinci sute paharu’ și nu bag nici un ban nici În pahare, nici În nămol, nici În nimic. - Și până seara cât Îți mai scoți? - La ce dracu’ să mai ies și după-masă? Se șterge cu poala tricoului pe față și suflă cu năduf: Fac o tură sud-nord-sud, și la ora două cel târziu sunt În pat cu Zlate. - După ce fata s-a depărtat la vreo zece metri de noi, Laur o strigă și o face să se așeze. Pare s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]