4,909 matches
-
o rară sugestivitate plastică. Denumirea părților suitei este un indiciu semnificativ asupra conținutului programatic propriu fiecăruia dintre ele. În contrast cu mișcarea precedentă, al treilea tablou, " Vechea casă a copilăriei în asfințit - Păstor - Păsări călătoare" este centrul de maximă intensitate emoțională a suitei. Clemansa Liliana Firca spune în "Enescu, relevanța „secundarului”" că în această parte „intensitatea amintirii pare să inducă uneori compozitorului acea stare secundă, de „trăire în vis”, pe care însuși o mărturisea ca fiindu-i proprie” . În cele trei episoade, Enescu
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
egală a figurației harpei pe tot parcursul acestei părți sugerează susurul continuu al apei. De la imaginea aceasta Enescu a trecut fără pauză la ultima mișcare, unde întreaga orchestră evocă cu însuflețire o petrecere țărănească dintr-o zi de sărbătoare. Încheierea Suitei în acorduri masive și luminoase este ca „o glorificare a optimismului robust al poporului muncitor de la țară.” Întocmai ca Poema română și "Impresii din copilărie", programul Suitei a treia urmărește succesiunea zi-noapte-zi . Aici se poate observa din plin talentul lui
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
orchestră evocă cu însuflețire o petrecere țărănească dintr-o zi de sărbătoare. Încheierea Suitei în acorduri masive și luminoase este ca „o glorificare a optimismului robust al poporului muncitor de la țară.” Întocmai ca Poema română și "Impresii din copilărie", programul Suitei a treia urmărește succesiunea zi-noapte-zi . Aici se poate observa din plin talentul lui Enescu de a transforma scriitura descriptivă într-un limbaj și domeniu autonom de dezvoltare și expresie muzicală. Melodica enesciană este definitorie pentru lirismul autorului și pentru proiectarea
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
este definitorie pentru lirismul autorului și pentru proiectarea principiului "parlando rubato", de origine folclorică. Pornind de la structura ritmică variată a cântecului românesc, se evidențiază ritmica "parlando rubato", specific enesciană. Fluxul neîntrerupt al discursului melodic enescian se bazează și în această Suită, pe o neîncetată variație ritmică. Gândirea ritmică personală a fost în mare parte izvorâtă din acest "parlando rubato" tipic folclorului autohton. Cornel Țăranu spunea: „Enescu este un neîntrecut maestru în a îmbrăca mereu alte și alte aspecte ritmice pe un
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
și o îmbinare aerisită a vocilor, cu frecvente elemente heterofonice, care dau impresia unei limpezimi cvasi-camerale a orchestrației. Scriitura favorizează mixturi de timbruri pe unison, iar amplificări ale discursului apar doar ocazional. Heterofonia și polifonia intermitentă enesciană este surprinsă în "Suita a treia" și ea se remarcă și în alte compoziții enesciene, ca "Vox Maris" și "Oedipe", iar aceste sintaxe nu numai că s-au impus ăn context național, dar „au rămas încă neegalate de creatorii contemporani” Partea a doua a
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
a treia" și ea se remarcă și în alte compoziții enesciene, ca "Vox Maris" și "Oedipe", iar aceste sintaxe nu numai că s-au impus ăn context național, dar „au rămas încă neegalate de creatorii contemporani” Partea a doua a suitei, "Copii în aer liber", poartă caracteristicile de expresie și factură ale unui scherzo. În voiciunea mișcării alternează două secțiuni cu profiluri disctincte. Se remarcă imaginea veseliei jocurilor de tot felul, la evocarea căreia contribuie esențial orchestrația, cu variate combinări de
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
și corespondențele între intonație, ritm și timbru. Enescu a fost deosebit de preocupat în creația sa pentru coloritul instrumental. Astfel, timbrul instrumentelor a fost folosit de multe ori pentru pentru realizarea efectelor programatice. Noel Malcom spune referitor la această parte a Suitei că ea „este o succesiune de jocuri de copii în scherzando (...), cu imitații de percuție care sugerează învârtirea unui titrez, cu sunete în surdină ca trompete de jucărie sau muzicuțe și un disonant dans în ritm rapid de marș (unde
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
flautul, oboiul, celesta, harpa, corzile, talgerul și tam-tamul. Pascal Bentoiu remarca faptul că „ascultat numai el (...), finalul câștigă mult mai sigur adeziunea ascultătorului.” Înnoirea continuă și evoluția discursului muzical se reflectă și în concepția lui Enescu asupra orchestrației. Remarcăm în Suita a III-a un formidabil simț al culorii instrumentale. Enescu folosește în orchestrație principii deosebit de moderne, ca folosirea timbralității pure, uneori fără dublaje, și utilizarea sonorității camerale. Orchestrația matură enesciană apare ca o latură personală a autorului. Ea nu mai
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
dublaje, și utilizarea sonorității camerale. Orchestrația matură enesciană apare ca o latură personală a autorului. Ea nu mai este tributară elementelor romantice și impresioniste, după cum afirmă Cornel Țăranu: „Ne gândim, de pildă, cât de nou sună momentul de clusters din „Suita sătească”, realizat de alama cu surdină, cât de colorată și nuanțată e scriitura sa pentru corzi, din care se detașează mereu instrumente soli.” În Suita a treia, masa orchestrală mare este rareori folosită în toată amploarea ei, Enescu precupându-se pentru
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
afirmă Cornel Țăranu: „Ne gândim, de pildă, cât de nou sună momentul de clusters din „Suita sătească”, realizat de alama cu surdină, cât de colorată și nuanțată e scriitura sa pentru corzi, din care se detașează mereu instrumente soli.” În Suita a treia, masa orchestrală mare este rareori folosită în toată amploarea ei, Enescu precupându-se pentru fiecare instrument în parte și realizând contraste de lumină și umbră, care se focalizează pe diferite grupuri de instrumente sau pe momente de solo. Astfel
Suita Săteasca, op. 27 (Enescu) () [Corola-website/Science/336368_a_337697]
-
"Suita orchestrală nr. 1 în Do major", Op. 9 este una dintre lucrările cele mai cunoscute ale autorului, aceasta fiind finalizată în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
ale autorului, aceasta fiind finalizată în anul 1902, urmând ca prima audiție să aibă loc în 25 februarie/8 martie a anului următor. Aceasta a fost executată la București sub bagheta autorului, acesta având 21 de ani la acea vreme. Suita a foste dedicată de către autor, lui Saint- Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Saëns, compozitor la care îl atrăgeau echilibrul clasic și tehnicitatea superioară. De asemenea, interpretarea "Concertul nr. 3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului din Paris. „În 1903, am scris o Suită pentru orchestră pe care, dintr-un sentiment de elementară recunoștință, am dedicat-o lui Saint-Saëns. Suita aceasta cuprinde în special un "Preluidiu la unison", de o scriitură destul de ciudată și pe care Kodàly l-a dat vreme îndelungată elevilor săi
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
3" a lui Saint-Saëns, îi aducea lui Enescu premiul I, la absolvirea clasei de vioară a Conservatorului din Paris. „În 1903, am scris o Suită pentru orchestră pe care, dintr-un sentiment de elementară recunoștință, am dedicat-o lui Saint-Saëns. Suita aceasta cuprinde în special un "Preluidiu la unison", de o scriitură destul de ciudată și pe care Kodàly l-a dat vreme îndelungată elevilor săi, ca exemplu de monodie. Finalul, o tarantelă capricioasă, era, după părerea mea, destul de reușit. Lucrarea a
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
1904 de Pierné. Doamne! Câte insulte! Părerea lui Georges Vanor a fost exprimată pe scurt: „Drăguță, dă un pol țiganului”. De mult nu mi se mai spusese țigan; în schimb, putea să mi se dea polul drept compensație...” Această primă suită pentru orchestră este considerată a fi o scriitură ce îmbină stilul neoclasic cu cel neobaroc. Însă climaxul acestei îmbinări de stiluri, îl atinge următoarea suită, "Suita pentru orchestră nr.2 op. 20". Numărul de instrumente propus de autor pentru prima
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
mai spusese țigan; în schimb, putea să mi se dea polul drept compensație...” Această primă suită pentru orchestră este considerată a fi o scriitură ce îmbină stilul neoclasic cu cel neobaroc. Însă climaxul acestei îmbinări de stiluri, îl atinge următoarea suită, "Suita pentru orchestră nr.2 op. 20". Numărul de instrumente propus de autor pentru prima parte este de 64 de coarde, fără contrabas și un timpan. Partea a doua adaugă contrabasul și încă 10 instrumente de suflat, ca mai apoi
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
spusese țigan; în schimb, putea să mi se dea polul drept compensație...” Această primă suită pentru orchestră este considerată a fi o scriitură ce îmbină stilul neoclasic cu cel neobaroc. Însă climaxul acestei îmbinări de stiluri, îl atinge următoarea suită, "Suita pentru orchestră nr.2 op. 20". Numărul de instrumente propus de autor pentru prima parte este de 64 de coarde, fără contrabas și un timpan. Partea a doua adaugă contrabasul și încă 10 instrumente de suflat, ca mai apoi, în
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
Enescu strânge material pentru "Rapsodia a III-a", însă „citatele folclorice îl stânjeneau în năzuința de a da expresie întregului tumult interior, de a dezvolta ideea muzicală pe vaste spații simfonice.” Această coliziune duce la echilibrarea din care ia naștere "Suita pentru orchestră nr.1 op. 9". Aceasta a fost compusă în anul 1903. Prin această lucrare, Enescu valorifică folclorul după următoarea formulă: „Să te inspiri de la el, dar să îl lași în pace” Suita se bucură de un prestigiu remarcabil
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
la echilibrarea din care ia naștere "Suita pentru orchestră nr.1 op. 9". Aceasta a fost compusă în anul 1903. Prin această lucrare, Enescu valorifică folclorul după următoarea formulă: „Să te inspiri de la el, dar să îl lași în pace” Suita se bucură de un prestigiu remarcabil datorită "Preludiului la unison", care surprinde prin particularitatea de construcție tehnică și ethosul său. Particularitatea de construcție se referă la întreaga mișcare, care este clădită la prin unison, având în vedere că nici o parte
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
al violoncelelor și violelor ce declanșează dezvoltarea contrapunctică ce pregătește această repriză tonală, este așezat la măsura 110 din cele 177 de măsuri ale părții a doua. Cea de-a treia secțiune a lucrării, de cele mai multe ori omisă din interpretarea Suitei, este Intermediul. Aceasta este construită pe un singur sunet do #. Aceeași strategie urmează a fi întâlnită la Arnold Schönberg în cele "5 piese de orchestră op. 16" de această dată pe un singur acord. Mai apo, Ravel așează "Le Gibet
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
permutare circulară. Tema principală este adusă astfel: Elementul α al temei se regăsește în mai multe lucrări a lui Enescu cum ar fi finalul "Sonatei în fa minor", se regăsește de asemenea la reperul 2 al primei secțiuni din această Suită. Ca lucrări ale maturității se numără "Cvartetul cu pian op.30". Transpusă în la, această temă a finalului pare a fi răsturnarea în oglindă a liedului din Ciclul pe versuri de Clemént Marot, sau mai bine spus invers, cea din
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
pian op.30". Transpusă în la, această temă a finalului pare a fi răsturnarea în oglindă a liedului din Ciclul pe versuri de Clemént Marot, sau mai bine spus invers, cea din urmă fiind scrisă 6 ani mai târziu după Suita I-a. Elementul β este bazat pe aceleași nuclee ale Preludiului, dar poate fi asemănat și cu alte motive din secțiunea Menuetului lent. În celelalte lucrări Enesciene, umbre ale elementul β se regăsește și în Simfonia I, finalul "Dixtuorului" și
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
a doua debutează în dominanta Sol major. Dezvoltarea, nu foarte extinsă, surprinde tonalități îndepărtate (do# minor). Repriza sumarizată aduce tema a doua în Sol bemol major. Coda se prezintă în dimensiune extinsă cu un grad mare de instabilitate tonală. „Finalul Suitei trebuie gândit aproape cosmic, amestecul său de dramă, energie și bucurii se cuvine proiectat într-un spațiu sonor uriaș. El reprezintă, dacă vrem, strigătul lumii întregi zvârcolindu-se în vâltoarea pasiunilor, așa cum îl auzea un tânăr de 21 de ani
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
aproape cosmic, amestecul său de dramă, energie și bucurii se cuvine proiectat într-un spațiu sonor uriaș. El reprezintă, dacă vrem, strigătul lumii întregi zvârcolindu-se în vâltoarea pasiunilor, așa cum îl auzea un tânăr de 21 de ani.” Pe parcursul timpului Suita a fost expusă în numeroase execuții sub bagheta multor dirijori consacrați ca Gustav Mahler, Pierre Monteux, Henri Wood, Vclav Talich etc.
Suita I pentru orchestră, op. 9 - George Enescu () [Corola-website/Science/336383_a_337712]
-
autor. A educat în laboratorul orchestrei „Folclor” generații de compozitori aranjori, soliști vocaliști și instrumentiști, artiști emeriți și artiști ai poporului din Republica Moldova. În calitate de violonist a imprimat 37 de creații, iar în calitate de autor a realizat creații; cîntece, balade, piese instrumentale, suite, rapsodii etc. "La izvorul folclorului", solo vioară, cu Orchestra „Folclor”, realizat în anul 2000; De-ar fi dorul ca pădurea, solo vioară, cu Orchestra „Lăutarii”, realizat în anul 2004; Satule, vatră frumoasă, culegere de cântece interpretate de Nicolae Sulac, Angela
Dumitru Blajinu () [Corola-website/Science/336654_a_337983]