6,212 matches
-
O clipă mai tîrziu, Barton, cu paltonul pe el și cutia de carton subraț, se Îndreaptă spre ascensor străbătînd culoarul devastat de incendiul ce pare de neoprit. Ultima scenă: Fink stînd pe nisip, cu cutia alături, privind oceanul. O fată superbă, În costum de baie, trece prin dreptul lui, Îl Întreabă de ce cară cutia aia cu el, ce e Înăuntru, Fink răspunde că habar nu are, după care fata se așază În fața scriitorului ca În fotografia de la hotel. Hotelul care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
excepțional, alternînd cu măiestrie planurile, woodoo, New York-ul, sudul american al violentei melancolii, absurdul, oceanul, jazzul absolut memorabile secvențele În contrapunct, unde se văd picioarele-n bascheți ale celor doi băieți bătînd step În ploaie pe asfalt, cuplate cu măcelărirea superbei mulatre propriul copil al lui Rourke (pe care-l cheamă, În rolul tînărului ce și-a vîndut sufletul, tot Johnny, curioasă, neliniștitoare coincidență dintre Johnny Handsome și realitatea de mai tîrziu putem presupune că Johnny Rourke Angel Heart și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de prozatoarea articolului În ordine ierarhică, după ce se face precizarea că domnișoarele miroseau discret deoarece majoritatea elementelor au stat sub semnul olfacției la nunta ca-n povești, plus cel al eleganței: nuntași eleganți, un discret cvartet de muzică clasică, un superb și discret cor de studenți la teologie ce au creat Împreună cu harpa și personalul administrativ un discret și elegant cadru pe măsura eleganței invitaților din lumea cea mai bună, cu grija ca absolut nimic să nu fie ostentativ, exceptînd mînăstirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
au trezit apoi Într-o livadă magică cu haiduci Învîrtindu-se În jurul focurilor care rumeneau porcii și berbecuții puși la proțap, așa cum Își vor aduce aminte peste ani ștergîndu-și pe furiș o lacrimă, berbecuți discreți și-un proțap elegant Într-un superb joc de lumini prin perdeaua de ploaie miraculoasă de excepție, că iar Începuse să toarne, și odată cu primii stropi de sub rochia elegantă din piele alb-gri cu irizări turcoaz a fost aruncată jartiera sărbătoritei pîndită cu febrilitate și prinsă toată seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la Vaslui iarna, la bloc. Apartament unde vom citi după decongelare dosarele noastre de la securitate, după zece ani. Mai devreme nu se poate, deoarece-s În versuri. În Expres, din nou despre zburdălniciile domnului Iliescu, din timpurile cînd era un superb adolescent ministru al tineretului. Citește opozant. Se amintește că „În 1969 dînsul a blamat manifestările de Crăciun”. Peste două chinuitoare decenii, tot dînsul le va felicita, va Înghiți de zor colivă, scuipînd bomboana, În varii ocazii, pe pantalonii primului-ministru. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ar fi fost „Lansare de carte din avion”. Și mai constructiv. S-a făcut ora 23. Așa că iau prima pagină a revistei cu iubirea de care nu mă despart nici la capul patului și admir reproducerea integrală a unei doamne superbe, Îmbrăcată doar cu o pereche de ciorapi Înnodați În dreptul genunchilor. Ceva mă face totuși (iubirea) să cred că-i o poză mai veche a lui Adrian Păunescu. Îmi sare somnul și conspectez Românul: „Încă o lovitură de moarte dată opoziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În liniștea camerei, suprapunîndu-se peste celelalte zgomote ale dragostei noastre. Nu vreau să mă gîndesc la celelalte zgomote ale dragostei noastre. În finalul unei nuvele paralele, după aceeași scenă de amor cu trupuri, al lui puternic și tandru, al ei, superb, autoarea - aici e o damă - mărturisește că „era sublim” și intră sublim cu noi cu tot Într-un final surprinzător al cărui primă liniuță de dialog Îi aparține lui, care zice: „Tua, de acum femeia mea. Eu iubesc la tua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
singur obiectiv, mîncarea, obiectivul istoric al românilor, probabil că La Fontaine și-a plagiat mizeria după vreo baladă de-a noastră de la Tecuci. Gelos pe folclorul românesc, cum am fost și eu În ultimele luni de armată: iubeam o fată superbă (acum arată ciudat), și, venind odată În permisie m-am gîndit să-i fac o surpriză și m-am dus s-o văd fără s-o anunț, cu un buchet uriaș de garoafe-n mînă, Îmbrăcat așa cum plecasem cu trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vizibilă în peisaj. (O să vină vreo tanti să mă întrebe dacă m-am lăsat de scris, cum s-a întâmplat când, ca să lucrez la Exuvii, m-am „estompat“ câțiva ani, petrecându-mi timpul în camera mea de lucru, cu un superb copac foșnitor lângă fereastră, prietenul meu de vorbe.) Dacă însă cu mine s-ar termina din greșeală, vinovăție, ticăloșie, meschinărie, întunecare sau chiar prin scrisul vreunei cărți false, pour les fleurs de coucou, asta ar fi altceva... Cu totul și
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
unor examene trecute în străinătate, rămânând ore întregi în biblioteci, cu tomuri prăfuite în față și fișe mâzgălite cu scrisul ei lăbărțat, străduindu-se să nu-și mai lase gândul să zboare la bărbatul înalt, subțire, inteligent, fin, doct și superb pe care îl întâlnise în trenul de Paris și care o vizitase în casa bătrânească, stârnind invidia soră-sii măritate în absența ei cu un colonel cu glas înfiorător, bărbat pe care îl mai văzuse și în București de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întâlnise, cu ani în urmă, ascunzându-și sub o energie de fier timiditatea. Știa să se entuziasmeze pentru orice fleac, reușind să-l facă să se simtă un mic burghez dornic să nu fie deranjat din carapacea lui. Scria poezii superbe, credea el, dar îi lipsea curajul să le ducă la o revistă literară sau la o editură. Suferea când nu avea cunoștință de vreun om de litere de care-i vorbea Andrei Vlădescu și se învăluia în tăcere, lăsându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nimeni nu trebuie s-o invidieze și nimeni nu trebuie să invidieze pe nimeni, n-ai de unde ști cum ar reacționa altul în condițiile astea, nașul meu stins pe când eram elev era mult prea energic și n-ar fi suportat superba monotonie de aici - și bătrâna doamnă: pentru că nimic nu poate fi mai înfiorător decât durerile acelea despre care nu înțelege de unde vin, dar o răscolesc cu totul, încât ar fi cea mai mare stupiditate să creadă în ce spun prietenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a purtat pe sub felinarele aprinse ale străduțelor ce se cățărau pe munte, făcea echilibristică pe bordura trotuarului, scălâmbăindu-se ca un clovn, părând clovn un timp, fluierând ușor și încercând să cânte cu glasul complet lipsit de muzicalitate niște melodii superbe ce deveneau amuzante, de la o vreme participau și ei la sarabandă, îi imitau mișcările dezlânate, ca rupte, inventau altele, înflăcărați de spectacolul ce creștea sub ochii lor, cu privirile scânteind și obrajii îmbujorați, iar la întoarcere, când se înghesuiau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vin și de viață, povestindu-le celorlalți lucrurile pe care le știa de la el, dar care acum țâșneau din mintea ei, erau proaspete, erau ale ei, gândite și inventate de ea în acea clipă, Monica Elefteriade, într-o rochie neagră superbă, care fusese pe vremuri a bunicii, cu lănțugul de argint filigranat atârnat de gâtul dolofan, cu mișcări zvâcnit-moale, izbucnind la răstimpuri: „ei asta-i, ei asta-i, ce spui dom’le?“, Răzvan Brancu, subțire și înalt, tuns foarte scurt, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
filigranat atârnat de gâtul dolofan, cu mișcări zvâcnit-moale, izbucnind la răstimpuri: „ei asta-i, ei asta-i, ce spui dom’le?“, Răzvan Brancu, subțire și înalt, tuns foarte scurt, ca un soldat american, legănându-și umerii într-un mers larg, superb în haina închisă la culoare, mulată pe trup, pe care n-o lepăda nici pentru învârtejitele ritmuri ale rockului, strigând din când în când cu vocea de bariton, acoperind muzica și celelalte glasuri: „o facem lată?“ ce ziceți: o facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se străduia să râdă tot timpul. Hașuri fine se aglomerau în jurul ochilor cu cearcăne cu greu acoperite de fard. Nasul îi era drept, buzele groase. Dar privită de foarte aproape își pierdea dintr-odată atracția, ca o pictură veche și superbă doar sub foița de pergament care o acoperă, altfel un desen fără artă. Se simțea străină și stingheră în orașul acesta mare, în care nu avea rude și prieteni. Nu voia să se întoarcă în orășelul ei, cu toate că acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
când își amintește de ea, îi place să bea mult și asta o supără. În timp ce vorbea, din când în când trecea pe chipul ei o undă de vioiciune și bucurie și foița de pergament se așeza la loc și arăta superbă. Apoi a început lapovița, s-a scuturat scurt de frig, s-a ghemuit la pieptul lui o clipă, speriată, și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
văzut dând mărunt din bărbie după-amiază pe peluza de croquet. Mi s-a părut o discuție gravă, atâta tot. S-a întâmplat ceva? — Nici gând. Am făcut o plimbare împreună. Mortimer profită de ocazie ca să schimbe subiectul. Apropo, grădina arată superb. Mai ales iasomia; are un parfum îmbătător. Aș vrea să aflu zilele astea care e secretul. Lawrence râde răutăcios. — Uneori am impresia că ești la fel de țicnit ca ea, bătrâne. Te asigur că nu e nici urmă de iasomie în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Jennifer“, Harpers&Queen, decembrie 1984 O NUNTĂ ELEGANTĂ Sâmbătă după-amiază m-am dus la catedrala Saint Paul din Knightsbridge pentru a asista la cununia celebrului jurnalist Peter Eaves cu Hilary Winshaw, fiica domnului și a doamnei Mortimer Winshaw. Mireasa arăta superb într-o frumoasă rochie de mătase de culoarea pergamentului și cu o diademă cu perle și diamante fixată pe voalul de tul. Domnișoarele de onoare erau îmbrăcate cu minunate rochii de mătase de culoarea piersicii... Recepția a avut loc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o naivitate să cred că de aceea le cumpără oamenii. La colegiu îi spunem butonul pentru PL. — PL? — Paradisul Labagiilor. Toate vedetele de cinema preferate, în pielea goală, înțelegi? Nu te mai chinui cu scenele alea în care o actriță superbă își dă furoul jos câteva secunde și pe urmă dispare din cadru: acum poți să te holbezi la ea cât vrei. O veșnicie, teoretic. Sau cel puțin până se uzează caseta. Priveam dincolo de el, spre fereastră, fără s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
un trup generos, atât prin farmecul puternic al proporțiilor sale, cât și prin disponibilitatea facilă cu care se oferea privirii mele. Am încremenit acolo, fascinat, și acum mi se pare că acele câteva clipe vinovate au fost printre cele mai superbe, cele mai neașteptate, cele mai palpitante din viața mea. Și totul s-a terminat foarte repede. Pe nașteptate, Joan a tresărit, s-a întors spre mine și eu am ieșit pe ușă fără să scot un sunet. 3 — Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
studiasem și analizasem cărți, piese de teatru, nuvele și poezii timp de patru ani la facultate: ca să am șansa de a liniști un buldog alb cu mutră de liliac, străduindu-mă concomitent să nu distrug mașina extrem de scumpă a altcuiva. Superbă viață! Exact cum o visasem. Am reușit să las mașina la garajul Mirandei și câinele În brațele portarului fără vreun incident neplăcut, dar mâinile Încă Îmi tremurau atunci când m-am urcat În mașina de serviciu, cu șofer, care mă urmase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe Allison să stea de vorbă cu tine. Și ea e grozavă. Aproape imediat ce a terminat de vorbit și a dispărut, cu un foșnet delicat de piele și bucle, dincolo de ușile de sticlă, și-a făcut apariția o siluetă zveltă. Superba negresă s-a prezentat drept Allison, proaspăt promovata asistentă principală a Mirandei, și mi-am dat seama imediat că e pur și simplu prea subțire. Dar nu puteam să analizez felul În care stomacul ei se curba Înlăuntru, concav, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asupra mea. Mă urmăreau de după ușile reci de sticlă ale redacției și din direcția birourilor individuale ale asistentelor. O frumusețe de fată care lucra la copiator s-a oprit din lucru pentru a mă analiza, la fel un bărbat absolut superb, deși era evident homosexual și nu-l interesa decât Îmbrăcămintea mea. Chiar În momentul În care am intrat În spațiul rezervat asistentelor, aflat Înaintea biroului Mirandei, Emily mi-a smuls servieta din mână și a dosit-o iute sub biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Alex a asamblat patul și, când l-a Împins lângă peretele din cărămidă aparentă (numele codificat În Manhattan pentru „perete nefinisat“ă, am constatat că acesta ocupase deja Întreaga cameră. A trebuit să returnez comoda cu șase sertare, cele două superbe noptiere, ba chiar și oglinda Înaltă cât un stat de om. Totuși, oamenii trimiși de magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva centimetri albăstrui se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]