4,971 matches
-
intervenției din Kosovo, NATO a pierdut un avion invizibil (Lockheed F-117 Nighthawk) doborât de ceea ce a fost considerat un sistem de apărare antiaeriană primitiv al sârbilor. În timpul primei conflagrații mondiale, Aliații și Puterile Axei s-au bucurat pe rând de superioritate aeriană pe frontul de vest. Perioadele de superioritate germană au inclus „panica Fokker” de la sfârșitul anului 1915 și începutul lui 1916 și „Sângerosul Aprilile” din 1917. "Corpul Aerian Militar Italian" a cucerit superioritatea aeriană împotriva Kaiserliche und Königliche Luftfahrtruppen austro-ungare
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
invizibil (Lockheed F-117 Nighthawk) doborât de ceea ce a fost considerat un sistem de apărare antiaeriană primitiv al sârbilor. În timpul primei conflagrații mondiale, Aliații și Puterile Axei s-au bucurat pe rând de superioritate aeriană pe frontul de vest. Perioadele de superioritate germană au inclus „panica Fokker” de la sfârșitul anului 1915 și începutul lui 1916 și „Sângerosul Aprilile” din 1917. "Corpul Aerian Militar Italian" a cucerit superioritatea aeriană împotriva Kaiserliche und Königliche Luftfahrtruppen austro-ungare în timpul bătăliei de la Vittorio Veneto (octombrie 1918). Înfrângerea
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
Axei s-au bucurat pe rând de superioritate aeriană pe frontul de vest. Perioadele de superioritate germană au inclus „panica Fokker” de la sfârșitul anului 1915 și începutul lui 1916 și „Sângerosul Aprilile” din 1917. "Corpul Aerian Militar Italian" a cucerit superioritatea aeriană împotriva Kaiserliche und Königliche Luftfahrtruppen austro-ungare în timpul bătăliei de la Vittorio Veneto (octombrie 1918). Înfrângerea suferită de austro-ungari în această bătălie este considerată ca una dintre cauzele principale ale prăbușirii imperiului. În 1921, teoreticianul militar Giulio Douhet a publicat cartea
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
adus rezultatul dorit într-o perioadă mai scurtă de timp, iar data viitoare când va trebui să luăm măsuri, sunt convins că va fi posibilă angajarea ambelor forțe combinate.” Generalul america Billy Mitchell a fost un alt teoretician important al superiorității aeriene din perioada interbelică. După Primul Război Mondial, Mitchell a organizat exerciții de tragere cu muniție reală, în timpul cărora a demonstrat că avioanele pot scufunda cuirasate (cele mai mari și puternic înarmate vase de război ale vremii). La începutul celei
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
acțiune, sunt cea mai importantă componente ale lor, considerându-le capabile să distrugă centrele industriale naziste. Luftwaffe a reușit ca la sfârșitul Bătăliei Franței să cucerească supremația aeriană asupra Europei Occidentale. Bătălia Angliei a reprezentat încercarea germană de cucerire a superiorității aeriene asupra Regatului Unit, deziderat niciodată atins. Datorită avantajelor luptelor în spațiul aerian propriu, dar și datorită neînțelegerii de către germani a importanței distrugerii mai întâi a elementelor apărării antiaeriene (în special a stațiilor radar), britanicii au reușit să câștige superioritatea
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
superiorității aeriene asupra Regatului Unit, deziderat niciodată atins. Datorită avantajelor luptelor în spațiul aerian propriu, dar și datorită neînțelegerii de către germani a importanței distrugerii mai întâi a elementelor apărării antiaeriene (în special a stațiilor radar), britanicii au reușit să câștige superioritatea aeriană deasupra propriului teritoriu, pe care de altfel nu a pierdut-o de-a lungul întregului război. Mai mult chiar, RAF a împiedicat Luftwaffe să obțină superioritatea aeriană în zona Canalului Mânecii, ceea ce a dus în cele din urmă, combinată cu
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
elementelor apărării antiaeriene (în special a stațiilor radar), britanicii au reușit să câștige superioritatea aeriană deasupra propriului teritoriu, pe care de altfel nu a pierdut-o de-a lungul întregului război. Mai mult chiar, RAF a împiedicat Luftwaffe să obțină superioritatea aeriană în zona Canalului Mânecii, ceea ce a dus în cele din urmă, combinată cu superioritatea Royal Navy, la abandonarea de către Hitler a planurilor unei debarcări amfibii pe plajele britanice - Operațiunea Leul de Mare. După încheierea luptelor care aveau să devină cunoscute
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
aeriană deasupra propriului teritoriu, pe care de altfel nu a pierdut-o de-a lungul întregului război. Mai mult chiar, RAF a împiedicat Luftwaffe să obțină superioritatea aeriană în zona Canalului Mânecii, ceea ce a dus în cele din urmă, combinată cu superioritatea Royal Navy, la abandonarea de către Hitler a planurilor unei debarcări amfibii pe plajele britanice - Operațiunea Leul de Mare. După încheierea luptelor care aveau să devină cunoscute ca Bătălia Angliei, germanii au schimbat abordare războiului aerian, alegând pe aceea a bombardamentelor
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
răspuns identic din partea britanicilor, care au desfășurat la rândul lor raiduri nocturne. În timpul atacului împotriva Uniunii Sovietice, Luftwaffe a cucerit în mai multe rânduri supremația aeriană pe frontul de răsărit. După intrarea SUA în război, forțele aeriene aliate au obținut superioritatea și mai apoi supremația aeriană pe frontul de vest. Cum la un moment dat și Forțele Aeriene Sovietice au reușit să își impună supremația aeriană pe frontul de răsărit, Luftwaffe nu a mai reușit practic să intervină împotriva operațiunilor terestre
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
frontul de vest. Cum la un moment dat și Forțele Aeriene Sovietice au reușit să își impună supremația aeriană pe frontul de răsărit, Luftwaffe nu a mai reușit practic să intervină împotriva operațiunilor terestre aliate. După ce au ajuns să dețină superioritatea aeriană totală, Aliații au avut capacitatea să desfășoare bombardamente strategice de o amploare crescută asupra țintelor industriale, dar și militare (centrele industriale din Ruhr sau a orașului Dresda) și să sprijine eficient acțiunile forțelor terestre pe ambele fronturi - de vest
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
cu avioane de vânătoare” a cerului Germaniei. Aviația aliată a atacat avioanele de vânătoare germane oriunde ar fi fost găsite și a reușit în cele din urmă să reducă pierderile proprii de bombardiere pentru restul războiului din vestul Europei. Atingerea superiorității aeriene a fost forța motrice din spatele dezvoltării portavioanelor, care permitea avioanelor să acționeze departe de bazele terestre. De exemplu, Atacul de la Pearl Harbor a fost executat de aparatele de zbor de la bordul portavioanelor aflate la mai multe mii de mile
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
de zi. Piloții acestui tip de avion au reușit să doboare 5.954 de aparate de zbor inamice în Europa, mai mult decât orice alt model de avion aliat. Pe frontul din Pacific, avionul Mitsubishi Zero i-a asigurat Japoniei superioritatea aeriană în perioada de început a războiului. Cu trecerea timpului, situația aeriană s-a modificat odată cu intrarea în dotarea forțelor aeriane americane a avioanelor F6F Hellcat și F4U Corsair, care s-au dovedit superioare Zero-urilor, atât ca performanță cât
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
pe toate fronturile. India și Pakistan au fost implicate în conflicte militare în 1965 și 1971 în timpul cărora fiecare tabără s-a bucurat de supremația aeriană pentru anumite perioade de timp. Situația a variat de la paritate în anumite regiuni, la superioritatea totală a Indiei. Piloții pakistanezi zburau pe avioane americane, britanice sau chineze, iar indienii foloseau în general aparate de zbor sovietice sau vest-europene. Israel și statele arabe au fost implicate în numeroase conflicte armate începând cu anul 1948. Israelienii s-
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
pakistanezi zburau pe avioane americane, britanice sau chineze, iar indienii foloseau în general aparate de zbor sovietice sau vest-europene. Israel și statele arabe au fost implicate în numeroase conflicte armate începând cu anul 1948. Israelienii s-au bucurat de o superioritate aeriană substanțială pentru cea mai mare parte a timpului. În aceste conflicte, israelienii au folosit la început avioane britanice și franceze, pentru ca mai apoi să se doteze cu aparate de zbor americane. Arabii au folosit în principal avioane sovietice. F-86
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
și franceze, pentru ca mai apoi să se doteze cu aparate de zbor americane. Arabii au folosit în principal avioane sovietice. F-86 Sabre În Războiul din Coreea, piloții coreeni care zburau pe avionul cu reacție cu aripă săgeată MiG-15 au depășit superioritatea inițială a forțelor ONU. SUA a trimis pe frontul din Coreea aparatul F-86 Sabre, ai cărui piloți au pretins realizarea unei rate de succes de 10:1 împotriva MiG-urilor. În deceniul al șaselea al secolului trecut, SUA a desemnat
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
Coreea aparatul F-86 Sabre, ai cărui piloți au pretins realizarea unei rate de succes de 10:1 împotriva MiG-urilor. În deceniul al șaselea al secolului trecut, SUA a desemnat modelul F Vought F-8 Crusader drept avionul care să asigure superioritatea aeriană. Acest rol avea să fie preluat de F-4 Phantom II, care fusese proiectat inițial ca interceptor. Forțele aeriene americane au dezvoltat două proiecte, F-100 and F-104, dar acestea nu s-au calificat pentru calitatea de avion de superioritate aeriană
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
asigure superioritatea aeriană. Acest rol avea să fie preluat de F-4 Phantom II, care fusese proiectat inițial ca interceptor. Forțele aeriene americane au dezvoltat două proiecte, F-100 and F-104, dar acestea nu s-au calificat pentru calitatea de avion de superioritate aeriană deoarece nu aveau razele de acțiune sau performanțele necesare ca să contracareze amenințarea avioanelor MiG din timpul războiului din Vietnam. În deceniul următor, manevrabilitatea limitată a avioanelor de vânătoare în luptele individuale din Vietnam au dus la apariția seriei F-14
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
F-16 și F/A-18. Toate aceste aparate au avut ca prioritate creșterea manevrabilități în luptele individuale și au fost echipate cu tunuri, care lipseau modelelor anterioare. F-14 și F-15 au fost destinate în principal asigurării misiunilor de asigurare a superiorității aeriene datorită radarelor cu rază lungă de acțiune din dotare și a capacității de transport a unui număr mai mare de rachete cu rază lungă de acțiune. La sfârșitul secolului trecut, SUA a optat pentru dezvoltarea unui nou avion de
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
rază lungă de acțiune din dotare și a capacității de transport a unui număr mai mare de rachete cu rază lungă de acțiune. La sfârșitul secolului trecut, SUA a optat pentru dezvoltarea unui nou avion de vânătoare care să obțină superioritatea aerinană fără să fie detectat de inamic. Programul „Advanced Tactical Fighter” a fost lansat pentru construirea unui avion care să înlocuiască flota de F-15. Pentru alegerea finală au fost alese YF-23 și YF-22. F-22 Raptor a fost rezultatul avansat al
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
YF-22. F-22 Raptor a fost rezultatul avansat al programului și acest aparat a fost declarat „generația a cincea” al avioanelor de vânătoare. În timpul Războiului din Malvine (2 aprilie - 20 iunie 1982), aparatul Harrier Jump Jet a fost desemnat să asigure superioritatea aeriană împotriva avioanelor Dassault Mirage III din dotarea forțelor aeriene argentiniene. Deși distrugerea avioanelor inamice în luptele aeriene este cel mai spectaculos aspect al superiorității aeriene, aceasta nu este singura metodă pentru obținerea acesteia. Din punct de vedere strict militar
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
Malvine (2 aprilie - 20 iunie 1982), aparatul Harrier Jump Jet a fost desemnat să asigure superioritatea aeriană împotriva avioanelor Dassault Mirage III din dotarea forțelor aeriene argentiniene. Deși distrugerea avioanelor inamice în luptele aeriene este cel mai spectaculos aspect al superiorității aeriene, aceasta nu este singura metodă pentru obținerea acesteia. Din punct de vedere strict militar, cea mai eficientă metodă de obținere a superiorității aeriene este distrugerea la sol a aparatelor inamice și distrugerea infrastructurii folosite de pentru asigurarea operațiunilor aeriene
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
dotarea forțelor aeriene argentiniene. Deși distrugerea avioanelor inamice în luptele aeriene este cel mai spectaculos aspect al superiorității aeriene, aceasta nu este singura metodă pentru obținerea acesteia. Din punct de vedere strict militar, cea mai eficientă metodă de obținere a superiorității aeriene este distrugerea la sol a aparatelor inamice și distrugerea infrastructurii folosite de pentru asigurarea operațiunilor aeriene (distrugerea rezervelor de combustibil, a căilor de comunicație și a aeroporturilor) Un exemplu istoric îl reprezintă Operațiunea Focus, în timpul căreia Forțele Aeriene Israeliene
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
(în limba germană: "Unternehmen Seelöwe") a fost un plan operațional al Germaniei pentru invadarea Regatului Unit în timpul celei de-a doua conflagrații mondiale, după înfrângerea Franței. Pentru asigurarea succesului operațiunii era nevoie de asigurarea superiorității aeriene și navale în regiunea Canalului Mânecii. Acest obiectiv nu a fost atins de către germani în timpul sau după încheierea Bătăliei Angliei. Pe 17 septembrie 1940, a fost amânată pe termen nedefinit și nu s-au mai făcut încercări pentru executarea ei
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
Luftwaffe" din octombrie/noiembrie 1940. Comandant Generalfeldmarschall Gerd von Rundstedt Generalfeldmarschall Wilhelm Ritter von Leeb Începând cu august 1940, "Luftwaffe" a început o serie de atacuri concentrate - "Unternehmen Adlerangriff" - asupra unor ținte din Regatul Unit pentru distrugerea RAF și câștigarea superiorității aeriene deasupra Marii Britanii. Campania a devenit cunoscută mai târziu ca Bătălia Angliei. Modificarea accentului bombardamentelor de la atacul asupra bazelor RAF și stațiilor radar spre atacarea Londrei, a transformat "Adler" într-un bombardament strategic. Efectele acestei modificări sunt subiect de controverse
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
asupra bazelor RAF și stațiilor radar spre atacarea Londrei, a transformat "Adler" într-un bombardament strategic. Efectele acestei modificări sunt subiect de controverse. O serie de istorici consideră că modificarea strategiei a făcut ca Lufewaffe să piardă lupta pentru câștigarea superiorității aeriene. Alți istorici consideră că Luftwaffe a obținut rezultate nesemnificative chiar și în prima parte a campaniei, iar RAF nu ajunsese în pragul colapsului, așa cum se afirmă câteodată. O altă opinie este aceea că germanii nu ar fi fost capabili
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]