8,562 matches
-
pedepsește. Oamenilor li se introduce în subconștient frica de Dumnezeu și de chinurile veșnice. Aceasta le paralizează gândirea, voința și acțiunea. În această stare, oamenii sunt manipulați ușor. Cei șmecheri îi manipulează pe cei slabi și neinformați. O fată, o tânără, ar trebui considerată majoră, după terminarea studiilor, după calificarea într-o profesie, după obținerea unui serviciu și după maturizarea psihică și fiziologică. Abia atunci ar trebui să aibă dreptul să-și decidă singură așa pretinsa „viață personală”, să părăsească casa
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
indolența” proverbială a poporului din care fac parte : n-o fi dracu’ așa de negru, merge și așa !... Ce liniștitor ! Dar dacă și această înțelepciune ancestrală este pe punctul să cedeze în fața asaltului experților în cultura fricii ? De curînd, o tînără cît se poate de așezată m-a privit ca pe un criminal de drept comun și era cît p aci să-mi răstoarne farfuria în cap cînd, într-o seară, la un restaurant, am comandat un ciolan cu fasole... Ea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
profunde a oamenilor și ale agresivității provenite din această confuzie. „Democrație”, „opoziție”, „nu ne vindem țara”, „poporul”, „capitalism”, „muncă”, toate aceste cuvinte goale zburau prin aer ca niște păsări rănite, ciocnindu-se și sfîșiindu-se între ele într un balet macabru. Tînăra cu pricina intuise, în sinceritatea nedumeririi sale, un fapt esențial : adevărata tranziție este aceea a limbii ! Or, din acest punct de vedere, mai sîntem încă, în bună parte, „încremeniți în limbaj”... De aici am pornit, acesta este adevăratul kilometru zero
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al României post-comuniste și nici unul dintre filmele dedicate revoluției, obsedate de „a fost sau n-a fost”, nu exprimă atît de autentic și limpede această stare de fapt precum filmul lui Calciu. Pe de altă parte, faptul că pentru o tînără din 2011 acest moment inaugural pare atît de îndepărtat și straniu ne poate bucura, căci măsoară un parcurs considerabil și sugerează că noua generație a început să se așeze într-un nou limbaj, cu bunele și relele sale, dar manifest
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
recunoști măcar greutatea de „realitate socială” a acestor dialoguri, densitatea de obsesii, aspirații și frustrări, spaime și vise, sincere și profunde, chiar dacă - prin chiar regula jocului - fruste și adesea stîngace. Printre rînduri poți întrevedea, cu puțină răbdare, neliniștea unei Românii tinere cu care generația mea nu prea mai știe să comunice. Dar nu aș vrea - și nici n-aș putea - să mă refer aici la toate acestea. O să mă opresc doar la o mică problemă de vocabular pe care am constatat
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
îmi mai trece mie prin minte. Ne oprim, deprimați, la un han de pe drum. Toată lumea se uită la cazul Becali și comentează. „Păi, ce e el de vină, dacă statul e prost și-ți dă pe degeaba ?” - se revoltă o tînără. „A greșit și el o dată, dar și-a răscumpărat vina prin tot ce a făcut pentru oameni !” - explică, pe post, și un avocat. În două ore cît am mîncat, nimeni nu a pomenit ceva despre legalitate. și am ajuns la
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
privire ucigătoare. Altă dată a fost rîndul unei doamne în vîrstă să se răstească, pițigăiat, la un grup de tineri : „închideți, dragă, geamu’, că trage !”. „Cred că sîntem singurul popor din lume pe care îl trage curentul !” - se minunează o tînără revenită de la studii. „șapte ani am stat în Canada și nu am auzit pe nimeni văitîndu-se de așa ceva. Ei bine, cînd vedeai pe cineva că închide geamul într-un mijloc de transport, puteai să fii sigur că e român. E
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ești cu adevărat tu, și nu o biată femeie matură, o funcționară singuratică fără nici un viitor. Trăind sub pământ, la milioane de kilometri sub fundațiile orașului, în cubul acesta de lumină al garsonierei tale. Povestește-mi despre soțul tău. Bravo, tinere! începi să-mi placi. Ai înfășurat-o în fire mai tari ca lița. Ai momit-o cu stropul dulce de Bloody Mary, care îi tremură și-acuma în stomac. Ai înțepat-o exact în ganglionul nervos. Deja o pot suge
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se mai văzu după vreun minut de coborâre. Am mai așteptat puțin și-am coborât și noi, una după alta. Dacă ne-ar fi văzut cineva, ar fi crezut că are de-a face cu un miraj al cîmpiei: niște tinere vrăjitoare, gătite extravagant, pierind în pământ pentru cine știe ce întîlnire scatologică, în fumuri de sulf, cu Marele Țap. Scara avea trepte solide de piatră și dădea într-un culoar care înainta în pantă abia simțită, coborând tot mai mult. Ciudat că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
organism dublu, cu același metabolism, erau două siameze unite prin palmele împreunate, Carminada sau Adacarmina pășind cu aceeași mișcare, cu părul umflat de briza galbenă fluturând la fel și în același timp. Apropiindu-se de linia a doua, deveniră două tinere în alb și verde, cu mici brățări în formă de șarpe de smarald la încheietură, zâmbind cu buze pline și crude. Sub îmbrăcăminte, ți le puteai închipui înfășate până la gât în nylonul ciorapilor cu dungă la spate, tot corpul lor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lăsa oasele pe vreun coridor, am deschis o ultimă ușă. Sala în care am intrat era foarte mare, cam cât cea a lui Rolando, de sub pământ. În paturile de țeava, înșirate de-a lungul ferestrelor, stăteau vreo treizeci de bolnave, tinere și bătrâne, unele zăcând pur și simplu, altele dormind, altele stând de vorbă peste noptierele cu flori în pahare. Pe marginea unor paturi se așezaseră câțiva vizitatori. La o femeie galbenă ca lămâia venise bărbatu-său în uniformă de ceferist
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și zâmbea întruna. Probabil că mâncase în acea după-amiază mult pan, căci avea buzele sângerii. Când am privit-o, am rămas uimit; n-aș fi crezut că e mama Maitreyiei, ci mai degrabă sora ei cea mare, într-atît era de tânără, de proaspătă și de timidă. O dată cu ea venise și cealaltă fată, Chabù, de vreo zece-unsprezece ani, care purta părul tuns și rochie de stambă, dar fără ciorapi și fără pantofi; iar pulpele și brațele ei goale, și fața ei oacheșă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și ochii îmi alunecau adesea de pe chipul ei în gol. ― D-l Sen, anunță sora. Am avut atunci aceeași dezorientare pe care o am de câte ori trebuie să pun față în fața pe un indian pe care îl respect cu tineri sau tinere eurasiene. Fetele au întors curioase capetele către ușă. A intrat, cu același zâmbet lărgindu-i gura, Narendra Sen; iar după el, cu ezitări și pași moi, Maitreyi. Am simțit cum mi se oprește inima și mi-am dat îndată seama
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
un personaj dintr-un film mut de la începutul veacului, îmbrăcată cu o blană de astrahan, cu un buchet de violete în mână. Dacă nu i-ar fi recunoscut glasul, n-ar fi crezut că este ea, Marina, atât părea de tânără. Și în locul cizmelor militărești, avea o pereche de șoșoni îmblăniți, așa cum nu mai văzuseră până atunci. - Dar cum ați intrat? o întrebă Ieronim izbutind să nu-și trădeze emoția. - Eu v-am vorbit exclusiv de prezent, continuă Marina. Și când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ușă. Dar după câțiva pași se întoarse și întrebă coborând glasul: - Este ceva special? Vreau să spun 20 sau 21 mai au vreo semnificație specială? Dactilografa îl privi din nou, mirată, și de data aceasta Pantelimon nu se mai îndoi: tânăra clipea într-adevăr cu înțeles, din ochiul stâng. - Depinde de oraș, spuse. În anumite orașe de provincie 20 mai e mai important decât 21 mai... - Orașe de provincie, repetă visător Pantelimon. Ce curios! Aseară, nu știu nici eu bine de ce
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de provincie 20 mai e mai important decât 21 mai... - Orașe de provincie, repetă visător Pantelimon. Ce curios! Aseară, nu știu nici eu bine de ce, mă gândeam la orașele de provincie. La Slatina, bunăoară... Ca și cum nu l-ar fi auzit, tânăra zâmbi și, clătinând scurt din cap, îi întoarse spatele. În ziua următoare, Pantelimon se hotărâse să dejuneze în laborator. Desfăcuse pachetul cu mezeluri și se pregătea să destupe o sticlă de bere, când în ușă apăru Ulieru. - Te-ai și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
direct în pregătirea cernelurilor. Ți-am amintit, doar, că ai lucrat într-un laborator unde se puteau fabrica asemenea cerneluri. Nu numai că ai lucrat acolo, dar printre colegii și colegele d-tale de laborator se află și o anumită tânără, foarte frumoasă, care... Pantelimon se îmbujoră. - A fost greșeala mea, spuse. Nu eram făcuți unul pentru altul și ne-am despărțit. - Nu, nu mă refeream la asta. Îți aminteam doar că tânăra chimistă locuia în strada Luceafărului numărul 13, iar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
întîlnește câteodată este tovarășul Ulieru, de la direcția contabilității. - Cum arată? întrebă Pantazi. Îl văzu pe ecran, în fața alimentarei Mătăsari, apoi în laborator, privind încruntat conținutul unei retorte, apoi înaintînd pe stradă alături de Ulieru; în cele din urmă, apucând brațul unei tinere, parcă ar fi vrut s-o îmbrățișeze. - Este tovarășa Sanda Irineu, explică Năstase. A studiat patru ani, la Facultatea de Chimie din Moscova. Specializată în aniline și cerneluri. În noiembrie 1967 a fost trimisă la un congres la Stockholm și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atenueze printr-o voită vulgaritate, fardîndu-se exagerat și neîndemînatec. Așa cum îi zâmbise acum, provocator și totuși cast, necunoscuta îi aminti de unul din ultimele lui vise. Se înclină ușor și îi spuse: - Am impresia că ne-am mai întîlnit undeva. Tânăra izbucni în râs. ("Păcat, își spuse, râde cu aceeași vulgaritate cu care se fardează.") - Ești cât se poate de discret, spuse. (Și i se păru că vorbește ca pe scenă.) Evident că ne-am mai întîlnit; și chiar de mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
spuse, râde cu aceeași vulgaritate cu care se fardează.") - Ești cât se poate de discret, spuse. (Și i se păru că vorbește ca pe scenă.) Evident că ne-am mai întîlnit; și chiar de mai multe ori. - Unde și cînd? Tânăra încruntă ușor din sprâncene și-i căută din nou privirile. - Ultima oară, azi-noapte, în camera numărul șase. Camera dumitale e alături, la numărul patru, adăugă despărțindu-se. Profesorul veni chiar în seara aceea, să-i înapoieze caietul și să citească
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zi, în Cazino, la ora 7 seara (dar insistase, exact la ora 7), și, la prima masă din primul salon de ruletă, să pună 100 de franci pe un anumit număr. O rugă să păstreze secretul și repetă rugămintea după ce tânăra îi aduse emoționată 3.600 de franci. Îl pasionase îndeosebi ultima întîmplare. (La ea se gândise întîi auzind: "Bănuiești la ce fac aluzie...") Trecea prin dreptul celor trei vitrine ale magazinului de timbre, așa cum făcea de câte ori se întorcea de la bibliotecă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
seară, pe neașteptate, când încă nu umpluse a doua ceașcă cu cafea, îi spuse: - Am aflat că erai bun prieten cu un faimos doctor francez... - A murit, o întrerupse. A murit într-un accident de avion, în iarna lui 1943... Tânăra își aprinse țigarea și, după ce înghiți primul fum, continuă, fără să-l privească: - Unii cred că n-a fost accident. Că avionul lui a fost doborât pentru că... În sfârșit, nu prea am înțeles bine, dar o să afli în curând chiar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și-l văzu, sus, pe stâncă, făcîndu-i semn cu mâna și vorbindu-i într-o limbă necunoscută. Nu era sigur că o înțelesese întotdeauna, și chiar ceea ce știa că înțelesese păstră în bună parte pentru el. Doctorilor le spusese că tânăra crede că trăiește în India centrală, acum douăsprezece secole, și afirmă că este o sihastră budistă. Datorită sedativelor dormea o bună parte din timp. Veniseră s-o examineze mai mulți medici și psihologi din Zürich, Basel și Geneva. Cum se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine... Avea în mână... Nu vreau să-mi amintesc, repetă întinzînd brațele ca să-l cuprindă. Din acea noapte n-o mai lăsă singură; îi era teamă să nu se repete, prin surprindere, criza paramediumnică. Din fericire, grădinarul și cele două tinere malteze care se îngrijeau de casă dispăreau îndată după cină. - Mai povestește-mi, îl îndemna în fiecare seară, îndată ce rămâneau singuri. Explică-mi!... Uneori îmi pare rău că nu-mi amintesc nimic din toate câte știa Rupini... Într-o dimineață
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
copii frumoși lângă ea, explicîndu-le un afiș turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva mai tânără. Important e un singur lucru: că e fericită." La 8 ianuarie 1968 își sărbătorise centenarul într-un restaurant somptuos din Nisa, în tovărășia unei tinere suedeze, Selma Eklund, pe care o admira pentru inteligența și originala interpretare a dramei medievale. În aceeași lună, Selma împlinea 28 de ani; el îi mărturisise, pe jumătate în glumă, că se apropia de 40. Dar seara a fost ratată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]