KorAP: Find »[drukola/base=tătar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...192 193 194 ...205 >

5,122 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

secolului al V-lea, stăpânirea hună, un nou tip de dominație barbară. Anume, acela din lagărul închis care strângea pe toți ostașii în ring, grupare concentrată de oameni, pe care o întâlnim de la Peking (China) până la Kremlin (Rusia), și la tătari, grupați în hoardă. Attila, asupra căruia se exercită, atotputernică, influența milenarei concepții a imperiului "ceresc" universal al Chinei, a fost pentru romani, ca și Alaric, un "străjer" al graniței (Iorga), un "ofițer" înscris în ierarhia constantiniană. Dar, pentru huni, el

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aceste teritorii era încă amestecată, români și slavi. Dar românii izbutiseră să asimileze în mai multe părți ale teritoriului pe foștii lor dominatori (slavi). Pe vremea lui Ștefan cel Sfânt (anul 1000), asimilarea era încă în curs, dar când năvălesc tătarii (invazia din 1241), ea se încheiase demult, în secolul al XIII-lea, existau numai români, slavii dispăruseră în mijlocul lor, lăsând însă o bogată moștenire lingvistică și etnică. Asimilarea slavilor s-a încheiat abia în cursul secolului al XI-lea, ea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ca ostateci, și se obligă să meargă în prima linie, ca să lupte împotriva lui Menumorut. Toate cronicile îi amintesc pe secui ca vecini ai românilor, cu care au conviețuit, iar în secolul al XIII-lea, ei vor lupta împreună împotriva tătarilor. Însă, la începutul secolului al X-lea, când ungurii pătrund la est de Tisa, în Transilvania, secuii aliați cu ei trec peste râul Criș și impreună cu aceștia participă la asediul cetății Bihareaasediul a durat 13 zile, iar luptele au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vremea împăratului Andronic II (1285-1328). În 1317-.1318, sinodul patriarhal făcea referire la mitropolitul Vicinei, fără să-i dea numele. În prima parte a secolului al XIV-lea, însemnătatea Vicinei începe să se diminueze, în urma numeroaselor incursiuni de pradă ale tătarilor instalați în nordul Mării Negre. Rezultatul expedițiilor lor a fost ocuparea Vicinei, la începutul acestui secol. În intervalul menționat, la 1337-1338, este menționat ca titular al scaunului mitropolitan de la Vicina un Macarie. La învestitura sa, el se angaja în scris în fața

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
continentale. În legătură cu prezența și rolul precumpănitor al coloniștilor germani, trebuie spus că sașii n-au adus viața orășenească în Transilvania, ci au cooperat în împrejurări favorabile la începuturile ei, susține P. P. Panaitescu. Mai ales după înfrângerea cumanilor și năvălirea tătarilor, s-au fondat în Transilvania, aflată sub stăpânirea regilor unguri, orașele săsești (autonome), centre de meseriași și negustori, care poartă denumiri străvechi slavo-române, ca Bistrița, Brașov, Sibiu, doar coloniștii le-au numit altfel. Ele erau legate de piața comercială a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a apropiat, încă o dată, de împăratul ortodox de la Niceea. Indignat, papa a propus organizarea unei cruciade împotriva lui și, la îndemnul său, regele Ungariei Bela IV se pregătea să organizeze o expediție împotriva lui Ioan Asan, în 1238, dar năvălirea tătarilor a pus capăt ostilităților. Țarul bulgar a înțeles că pentru a-și atinge scopul, cucerirea Constantinopolului, era necesară consolidarea stăpânirii în nordul țării, el temându-se de o năvălire a regelui Ungariei în Bulgaria. În acest scop, el a strâns

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și etnii turce și mongole nomade din trecutul stepei asiatice și care s-a răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de alta a râului Kerulen

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
răsfrânt masiv asupra civilizațiilor sedentare din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de alta a râului Kerulen: mongolii locuiau pe malul stâng, iar tătarii pe malul drept. În vecinătatea lor trăiau

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din Orient și Europa, la hotarul secolelor XII-XIII, istoria a atribuit misiunea de a reface unitatea stepei asiatice unui trib mongol, tătarii. În perioada medievală, mongolii erau desemnați de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de alta a râului Kerulen: mongolii locuiau pe malul stâng, iar tătarii pe malul drept. În vecinătatea lor trăiau și alte triburi de același

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de alte popoare îndeosebi sub denumirea de tătari. Etnonimele de mongoli și tătari se aplicau, inițial, unor triburi diferite care "nomadizau" la sud de Amur, de o parte și de alta a râului Kerulen: mongolii locuiau pe malul stâng, iar tătarii pe malul drept. În vecinătatea lor trăiau și alte triburi de același neam, purtând însă nume diverse: keruiți, merkizi, oirați ș.a., care se războiau frecvent între ele și cu vecinii lor. În rândul triburilor mongole se diferențiase o ramură, care

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
după cronicile chineze, la data de 16 aprilie. Sub conducerea lui Temugin, s-a înfăptuit unificarea grupului de triburi înrudite etnic și lingvistic, mongolii, care vor rămâne în istorie sub acest nume sau al unui trib contopit (asimilat) cu ei, tătarii. Unificarea triburilor mongole, după încleștări sângeroase, a fost consfințită la adunarea (kuriltai) reprezentanților nobilimii nomade, întrunită pe râul Onon, în anul 1206. În această adunare a fost recunoscută autoritatea supremă a lui Gingis-han (1206-1227) asupra tuturor mongolilor și triburilor acestora

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
reședința (curtea) la Zagreb, în Croația, scria papei, la 18 mai 1241, despre "întâmplările jalnice și vrednice de plâns ce s-au abătut asupra regatului Ungariei" și-i cerea sprijinul. El aducea, în același timp, la cunoștință Sf. Scaun că tătarii "au năvălit în Ungaria cu o hoardă numeroasă și, fără a ține seamă de vârstă sau sex, au trecut prin ascuțișul sabiei pe toți cei pe care i-au putut găsi, au dat foc bisericilor și locurilor închinate numelui lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
acestora, ce poate fi foarte veche, ci se află mai adânc, în obiceiuri, deși ele par a fi o datină curat românească. Astfel, caii iuți, meșteșugul tragerii cu arcul vin de la cumani, înainte de o altă inițiere a autohtonilor (români) prin tătari. Din această conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
neamului românesc. Aflați sub dominația neamurilor turanice de nomazi asiatici, ei plăteau dijmele cerute de stăpânitorii pământurilor (ținuturilor) lor, fără a mai fi supărați de cineva și, uneori, la cererea acestora, îi însoțeau în expedițiile organizate de migratori.25 Năvălirea tătarilor și românii Ultima migrație a neamurilor stepei în Europa răsăriteană și în ținuturile românești a fost năvălirea mongolo-tătară din 1241. Ne vom referi aici doar la acțiunile corpurilor armate mongole pătrunse pe teritoriile locuite de români, deoarece năvălirea și dominația

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-au atins de zonele învecinate Ungariei, pentru ca la declanșarea invaziei plănuite să poată găsi aici hrană și nutreț pentru cai". Dar tot el afirmă, într-un alt pasaj, că "în vremea Crăciunului (decembrie 1240) a venit zvonul despre prădăciunile tătarilor la granițele Ungariei învecinate cu Rusia". Aceste informații trebuie luate așa cum sunt consemnate. În același timp, nu există îndoială că ei urmăreau să nimicească orice tentativă de împotrivire din partea populației românești, pentru a o înspăimânta și a o supune. Rațiunile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și "Bezeremban", istoricii români mai vechi (Aurelian Sacerdoțeanu, de pildă) considerau că se face referire la Țara Oltului și Basarab ban, dar Panaitescu crede că mențiunea nu privește teritoriile românești, ci Polonia și Lituania. Despre implicarea românilor în luptele cu tătarii, un cronicar al vremii, Marino Sanudo cel Bătrân spune: "după retragerea tătarilor, ...olahii și secuii au închis pasurile munților, ca să nu mai poată trece din nou". La rândul ei, cronica veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se face referire la Țara Oltului și Basarab ban, dar Panaitescu crede că mențiunea nu privește teritoriile românești, ci Polonia și Lituania. Despre implicarea românilor în luptele cu tătarii, un cronicar al vremii, Marino Sanudo cel Bătrân spune: "după retragerea tătarilor, ...olahii și secuii au închis pasurile munților, ca să nu mai poată trece din nou". La rândul ei, cronica veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au luptat cu românii: "Tătarii au izgonit pe unguri la Dunăre și s-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
luptele cu tătarii, un cronicar al vremii, Marino Sanudo cel Bătrân spune: "după retragerea tătarilor, ...olahii și secuii au închis pasurile munților, ca să nu mai poată trece din nou". La rândul ei, cronica veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au luptat cu românii: "Tătarii au izgonit pe unguri la Dunăre și s-au războit și cu valahii". Cronicarul francez Philippe Mousket, contemporan cu evenimentele, spune că "a venit veste despre tătari..., cum că regele din țara vlahilor i-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vremii, Marino Sanudo cel Bătrân spune: "după retragerea tătarilor, ...olahii și secuii au închis pasurile munților, ca să nu mai poată trece din nou". La rândul ei, cronica veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au luptat cu românii: "Tătarii au izgonit pe unguri la Dunăre și s-au războit și cu valahii". Cronicarul francez Philippe Mousket, contemporan cu evenimentele, spune că "a venit veste despre tătari..., cum că regele din țara vlahilor i-a învins la o trecătoare"; de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
veche rusă consemnează că, după înfrângerea ungurilor, tătarii s-au luptat cu românii: "Tătarii au izgonit pe unguri la Dunăre și s-au războit și cu valahii". Cronicarul francez Philippe Mousket, contemporan cu evenimentele, spune că "a venit veste despre tătari..., cum că regele din țara vlahilor i-a învins la o trecătoare"; de fapt, este vorba despre țarul de la Târnovo, conducătorul statului vlaho-bulgar. Prin urmare, conchide Panaitescu, românii au fost cei care au apărat ca obscuri luptători pe cărările munților

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
obscuri luptători pe cărările munților granița civilizației europene creștine împotriva năvălitorilor păgâni. Ca statut, aflate sub dominația mongolă, teritoriile extra-carpatice locuite de români, Muntenia și Moldova, erau tributare, dar și-au păstrat propria organizare. În ceea ce privește statutul teritoriilor românești stăpânite de tătari, locuitorii din regiunile împădurite și muntoase de la sud și est de Carpați, adică cea mai mare parte a lor trebuie să fi rămas, spune Panaitescu, sub oblăduirea voievozilor români, în schimb, ei au fost siliți să ia parte cu cete

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pradă ale dominatorilor. În sensul acesta, călugării minoriți (franciscanii) notau că în oastea mongolă erau și "creștini din cei răi" sau "trei sferturi din oastea lor este alcătuită din alte neamuri. Astfel, la asediul orașului Assisi, alături de o ceată de tătari și cumani, sunt menționați și "valahi". În același timp, este o certitudine că regiunile de câmpie românești din sud și est, Bărăganul și Bugeacul, erau sub stăpânirea directă a tătarilor. Un sol creștin la curtea Hoardei de Aur a întâlnit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
neamuri. Astfel, la asediul orașului Assisi, alături de o ceată de tătari și cumani, sunt menționați și "valahi". În același timp, este o certitudine că regiunile de câmpie românești din sud și est, Bărăganul și Bugeacul, erau sub stăpânirea directă a tătarilor. Un sol creștin la curtea Hoardei de Aur a întâlnit, pe drumul spre Marea Caspică, români prin acele părți, cu daruri pentru han, precum și un cuman care vorbea latinește, fiind botezat în Episcopia de Milcov. După marea năvălire, cu distrugerile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și cruzimile ei, populația se-ntorcea la vetrele ei, sub noua stăpânire, plătind dijme și ducându-și viața mai departe. Dominația lor în părțile noastre avea să dăinuie până la întemeierea statelor medievale. Conviețuind cu românii mai bine de un secol, tătarii au lăsat cuvinte în limba română, mai ales în organizarea vamală și fiscală, ca tarkan, ilișul (dijma din grâne), sulgiul (darea pe carnea de vite), olak (schimb), cai de olac. În același timp, pe un alt plan, "cataclismul tătăresc" (Iorga

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țigani-aceștia au făcut să treacă asupra lor toată organizarea românilor de la mijlocul secolului al XIII-lea, cu juzii și voievozii acestora, de autoritate autocratică, având dreptul să osândească și la moarte. Pe de altă parte, este o practică obișnuită la tătari (ca și la turanici) de a-și asocia lor pe cei supuși, așa procedează cu rușii, cu cumanii, așa vor face și cu românii. În părțile Mureșului (Transilvania), tătarii dau voie satelor românești să-și aleagă "regi tătari" ca patroni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]