5,413 matches
-
nedescris, revin la școală în același costum național moldovenesc, cu steagul tricolor în mână la ora când, în sufrageria mare a școlii aproape 250 elevi luau masa de seară... La apariția mea și a profesorului însoțitor, se produce o rumoare teribilă - ovații, ovații la adresa mea! Câțiva din colegii de clasă se reped spre mine, mă ridică pe brațe și mă plimbă printre șirurile lungi de mese, azvârlindu-mă cu putere în sus! Se întâmpla poate cel mai extraordinar moment din viața
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
nostru suntem surprinși de un infernal bombardament al katiușelor rusești. S-au aprins râpile din jur! La nici doi ani fetița noastră iese pe buza râpii, încrucișează brațele, apoi se roagă cu ochii spre cer și a rămas cu o teribilă spaimă ce a marcat-o pentru viitor. Războiul continuă, iar sovieticii, acum aliații noștri, se poartă cu noi sub orice critică și nu ne consideră aliați, deși noi românii am angajat peste 20 de divizii și am contribuit efectiv la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
voia secretarei de partid - sunt chemat la cadre și mi se întocmește o fișă oarecare. N-am dat importanță, crezând că e o formalitate de rutină. În vara lui 1963, pe când mă aflam deja în vacanță mi se declanșează o teribilă litiază renală. După zece zile de crize foarte serioase am slăbit aproape zece kilograme și trec în concediu medical. Tot atunci, aflând că urma să fiu directorul Școlii Generale nr.2 de la 1 septembrie, merg la „cadre” și spun că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
plecați și voi la Capul Midia. S. B.: Noi stăteam vreo trei săptămâni. M. M.: Noi mergeam în poligoane la Babadag la aplicații. Și doctorul ăsta, pentru orice boală le dădea câte o aspirină. După el a venit un doctor teribil și ăsta e un moment important: locotenentul-major Toma Augustin. Tatăl lui era șeful secției Anestezie și Terapie Intensivă la Spitalul Militar, un doctor eminent. Ăsta, un copil jos pălăria, dornic de muncă, și era căsătorit cu fiica lui Marin Ceaușescu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
îl numește semnificativ „Turbatul”. Furia, intem- peranța sunt atributele celor puternici, fac parte din pre- rogativele zeului. În Vechiul Testament, Iahve nu este mai niciodată în toane bune, dispozițiile sale nu sunt discu- tabile, și cei buni sunt supuși unor probe teribile și pedep- siți laolaltă cu cei răi atunci când greșesc. Turbarea este însă aici expresia unei furii fără obiect, o furie lipsită de noimă, de obiectivitate, dar care își caută obiectul. Este însă de ajuns să urmărim comportamentul șefului, unul într-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale, setos de ordine și autoritate - Situațiune, O lacună, Atmosferă încărcată... și bineînțeles, în primul rând O scrisoare pierdutăă precum și delirul trăirii irespon‑ sabile, de unde delirul «bășcăliei», plăcerea adâncă, eternă, pentru farsa macabră ă1 aprilieă, se vor împleti, într-o teribilă organicitate, cu celălalt delir caracteristic eroului cara gialesc, delirului pasional. Sinteza celor trei deliruri - delirul pasional, delirul politic și delirul «bășcăliei» ă...Ă iată preocuparea de căpetenie a filmului.” La rândul său, filmul lui Pintilie reprezintă o sinteză articulată pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regăsesc laolaltă într-o turpitudine generalizată, iar Mitică, aristocratul- trickster al acestei lumi, recent „suprimat” devine victima glumei proaste pe care o inițiază. Cadavrul lăsat fără pantofi, cocoțat pe un pod de lemn oferă imaginea deplo- rabilă a unei destituiri teribile a umanului. Nimic din toate acestea la Caragiale ! Dacă nu ar exista comentariul, am avea ceva dintr-un tablou naturalist, crud, de o sărăcie severă, hieratică, așa cum apare în câteva din cadrele lui Haneke din Banda albă desprinse parcă din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
procedează cu un cal sălbatic. Animalul acesta sublim este fermecător când îl vezi alergând în libertate cu coama în vânt și nechezând fără alte griji decât cele legate de perpetuarea speciei și supraviețuire. El când este prins provoacă o milă teribilă și când cineva încearcă al stăpâni, răzvrătirea lui te impresionează până la lacrimi. Însă, odată îmblânzit animalul rebel se transformă într- un lord mândru care te uimește prin felul în care își acceptă condiția, indiferent care ar fi ea. Cam așa
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am încercat să ne ascundem această slăbiciune. Dansează Fetele M. Luni, 23 februarie 2004 - Club - Teatru Spectacolul ar trebui să fie o comedie, nimeni nu suferă. Femeile ar dori să se mărite indiferent de ce (cum). Toate sunt de o feminitate teribilă. Spațiu de grădină și munte. Reacții de mișcări și atitudini irlandeze. Lumea de aici este închisă. Dansul- ca respirația. Toate trăim stare de Lughnasa (se sărbătorește zeul păgân al secerișului). Irlandezii se trag din druizi. Au o credință veche în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din zona RDG, împuținați masiv în anii de război, viețuind zi de zi cu trupele de ocupație sovietice, îndoctrinați zi de zi cu ideile binefăcătoare ale socialismului și trăind, fără s-o spună și s-o recunoască, zi de zi teribila traumă a culpabilității, se resemnaseră cu situația "de facto", încercând să se adapteze la noile realități. La cele de mai sus la Berlin se adăuga și "Zidul", construcție diabolică de beton, sârmă ghimpată, curent de înaltă tensiune, mine..., păzită cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și produse artizanale ale acestora. Dispune și de o colecție macabră de 20 de capete de indieni! Se spune că străduința salesienilor de a-i civiliza pe băștinași, forțându-i să se îmbrace "europenește", a declanșat în rândul acestora o teribilă epidemie de gripă care a făcut mai multe victime decât "gloanțele albilor"! Ca o curiozitate locală, am vizitat și "Cementerio municipal", istorie a localității, unde își au odihna veșnică, unii lângă alții, navigatori portughezi, spanioli, britanici, coloniști , pirați și aventurieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de clas) și al revoluției. Ei nu cer că ț)ranul african sau felahul analfabet s) fie un om moral potrivit standardelor noastre (potrivit standardelor noastre din trecut, mai exact). Dar unii par s) cread) c) evreii, supuși la suferințe teribile, au obligația de a purta pe umeri povară moral) de care toți ceilalți s-au scuturat. Astfel, dup) aceea, spune Talmon, Israelul, care, pentru puțin timp, dup) 1967, a fost o tar) atât de mândr) și Încrez)toare, a fost
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cei mai clari (articolul, intitulat „Dimensiunea mitică a realității“, a apărut pe prima pagină din Le Figaro și a fost reprodus ulterior În Secolul 20, În numărul dedicat Trilogiei): Desigur, În Medeea lui Andrei Șerban este vorba de o tentativă teribilă, tragică, aproape disperată, nemărturisită, de a regăsi rituri arhaice, gesturi, sunete, modulații, modele, pe care dintotdeauna le purtăm În adâncul sinelui, dincolo de cultura, dincolo de civilizația noastră: sunt modele, arhetipuri care trebuie scoase la lumină, În vederea unei reintegrări a umanității pierdute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
a timpului. Deci când formula proaspătă și fercheșă, recent descoperită, a propriei mele vârste de patru ani a fost confruntată cu formulele părintești, treizeci și trei și douăzeci și șapte, s-a Întâmplat ceva cu mine. Mi s-a administrat un șoc teribil de fortifiant. Supus parcă unui al doilea botez, mai cucernic decât cufundarea capului meu În apă, pe care o Îndurasem cu cincizeci de luni În urmă, zbierând, pe jumătate Înecându-mă și pe jumătate victorios (prin ușa Întredeschisă, În spatele căreia
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Mademoiselle). Creioane colorate. Spectrul lor detaliat afișat pe cutie, dar niciodată reprezentat integral de cele dinăuntru. Stăm la o masă rotundă, fratele meu, eu și Miss Robinson, care din când În când se uită la ceas; drumurile trebuie să fie teribile pe zăpada asta; și oricum multe vor fi greutățile profesionale cu care se va confrunta persoana de origine franceză, Încă vagă, care Îi va lua locul. Iar acum creioanele colorate intră În acțiune. Cel verde, printr-o simplă răsucire a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu capul turtit, de culoarea cărnii și cu un luciu roșiatic, o vietate ciudată „goală ca un vierme“, ca să folosesc o comparație franceză, mi-a ieșit În cale În timp ce căuta cu disperare un loc pentru a se preface În nimfă (teribila presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
luni Înainte de moartea tatei, revista emigrației. Teatr i jizn (Teatru și viață) a Început să publice În foileton amintirile lui din copilărie (acum el și cu mine ne suprapunem pentru o perioadă mult prea scurtă). Găsesc acolo descrieri excelente ale teribilelor accese de furie ale pedantului lui profesor de latină de la Al Treilea Gimnaziu, ca și a pasiunii foarte timpurii a tatei pentru operă, care a durat toată viața: cred că i-a ascultat practic pe toți cântăreții europeni de primă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou, nu la Începutul splendidei vacanțe de Paști, ci Într-o zi aspră de februarie care nu-mi amintea decât vechea și confuza mea nostalgie. Încercam disperat să găsesc un post
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe ea ca niște reflectoare. Calul acesta sau celălalt este o pârghie reglată și Încercată, iarăși reglată și iarăși Încercată, până ce problema este acordată astfel Încât să atingă nivelul necesar de frumusețe și surpriză. De câte ori nu m-am luptat să domolesc teribila forță a reginei albului pentru a evita o dublă soluție! Trebuie să se Înțeleagă că În problemele de șah competiția nu are loc Între Alb și Negru, ci Între persoana care compune problema și persoana prezumtivă care o rezolvă (la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
vremii; dacă conjuncția constelațiilor îi este favorabilă. A jurat pe Coran cruntă răzbunare Moldovei și spurcatului ei ghiaur. Apoi, mânios foarte, a poruncit beilor, pașalelor, căpeteniilor, le-a poruncit, sub cumplită pedeapsă, degrabă să purceadă la tocmirea oștirii, cea mai teribilă oștire ce s-a pomenit pe fața pământului. El însuși, Luminăția sa în persoană, în fruntea oștirii, va porni la primăvară chiar, cel mai crunt război, "Jihadul", împotriva afurisitei țări, astfel să se războiască, ca piatră pe piatră să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în Persia la Șahul Uzum-Hassan, să ne înțelegem, să lovim împreună, să-l hărțuim pe Mahomed și în Moldova, și în Asia, odată. De vrei să-i scrii soției Ecaterina, s-o rogi să ne ajute, ți-e vară doar... Teribilă femeie! E stâlpul Ligii antiotomane! Desigur. Mă înțeleg bine cu Ecaterina. Tăcere... Ștefan dă ocol fântânii. De l-ar atrage în Persia... speră Ștefan. Un an-doi, barem, să mai respirăm, să mai vedem și de ale noastre păsuri... Că și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu era să-i ies înainte cu pâine și sare, se scuză Ștefan. Ce-a fost, a fost! Săgeata aceea buclucașă ce a avut nerușinarea să i se înfigă taman în prea nobila-i făptură regească i-a cam feștelit teribila-i îngâmfare, spune Tăutu cu ironie. Parcă-l văd pe măritul rege pe năsălie, întins pe burtă, hurducat pe cărări neumblate de munte, măcar să-și salveze prețioasa-i piele, se veselește Mihail. Parcă-l aud înjurând, sictirind de mama focului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu mână vajnică, spune Duma. Aiasta numai la sfârșit se poate spune, vere. Încerc... Caut... Nu pot zălogi Moldova veacului de întuneric. Am auzit vorbind pe mulți dintre cei care au încrucișat sabia cu voi că moldoveanul e un oștean teribil, în luptă nu-i pasă, n-are habar de moarte, spune Țamblac. Nu c-am fi noi, lei-paralei, îi răspunde Ștefan, dar, când i-a ajuns cuțitu' la os, de nevoi, de frică, de amar, cu bojdeuca scrum, cu fătuca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ungurească, îl stropșește pe Roman-Vodă și, ca păcatul să fie mai mic să nu verse sânge, cum scrie la Scriptură i-a descleștat dinții cu pumnalul și i-a turnat pe gât un pocal de vin în care topise o teribilă otravă venețiană ce pe dată i-a înghețat sângele în vine... Șirul crimelor fratricide, continuă. Alexăndrel, alt frate al lui Roman Răzbunătorul, măcar că era necopt -, vine cu oaste leșească și, cu ajutorul acelorași boieri trădători, își răzbună fratele otrăvit, înjunghiindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țigancă mi-a ghicit în palmă: "N-o să apuci lămâița, domnișorică", așa mi-a spus. Da' mie nu-mi pasă! Prostii!! răbufnește el, brutal. Și ce?! Crezi că mi-i frică de moarte?! îl înfruntă ea. Nu-mi pasă dacă... Teribili sunteți voi, tinerii! Vă despărțiți de viață de parcă v-ați arunca cămeșa de pe voi! izbucnește el exasperat. Nici n-ați apucat s-o trăiți bine... După ce că-i așa scurtă... Știi cum e viața, Voichițo? E ca și cum ai intra pe-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]