5,246 matches
-
și prelua bovinele bătrâne sau accidentate, plătindu-le țăranilor destul de bine. Într-o astfel de zi, am cunoscut-o pe tanti Maria, de la Boiereasca, și apoi pe nenea Culai și pe fiica lor, Sofia, stabilită în Germania. Femeia a intrat timid pe ușă și, cu lacrimi în ochi, crezând că eu sunt primărița, mi s-a adresat: Vă rog, doamna primăriță, să mă ajutați să dau și eu vițica la achiziții că e neleapcă (nu dă lapte) și beteagă! Păi, du
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
braț. Erau îmbrăcați elegant și miroseau bine, semn că erau persoane importante, cu funcții înalte. Bună dimineața, a spus bărbatul cel scund, măsurându-mă din cap până în picioare. Ce mănânci mata, tovarășa Țâru, de ești așa de slabă? Am zâmbit timid, înroșindu-mă, fără a-i răspunde. Primești sarcină pe linie de partid să te îngrași zece kilograme în cel mai scurt timp, mi-a spus serios, fără a-mi răspunde la zâmbet. Ia spune-mi: ce ai visat astă noapte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
răspuns profesorul. Vrei să discutăm despre religie? Da. Aș vrea, dacă aveți timp. Mi-a explicat unde are cabinetul și mi-a spus: Vino după masa de prânz la mine la cabinet. Poate îmi aduceți și geanta, i-am spus timid. Nu mi-a răspuns. Cantina unde se lua masa era foarte mare, dar puțini studenți mâncau aici. Bonurile de masă se cumpărau. Erau ieftine, și mâncarea bună. Cei mai mulți însă mergeau la cele două bufete elegante unde, contra unei sume nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mirată. Tânărul a început să râdă. Nu știai? Aaaa, ești de la fără frecvență! Așa îi spunem decanului. Ai grijă să nu te vadă că umbli pe aici. Într-un târziu, am găsit ușa pe care scria numele profesorului. Am bătut timid. Ai nimerit, mi-a spus zâmbitor din ușă. E cam greu de ajuns aici. 161 Profesorul era mic de statură și gras, capul era golaș datorită unei chelii serioase, iar părul pe care îl avea la spate era cârlionțat și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu președintele țării, și-a exprimat cu voce tare gândul Cotoi, care acoperise lipsa fripturii cu o ciorbă de perișoare. La înapoiere, pe la ora 14, când am coborât în fața primăriei, vremea se făcuse frumoasă, ceața se ridicase și soarele strălucea timid. Parcă și starea de plictiseală dispăruse. Eram bine dispusă și aveam chef de treabă. „Voi lucra până târziu la dosarele celor două comitete de partid”, mi-am spus în gând. De obicei, aceste luni de iarnă aduceau controale de la Comitetul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
economie. Prin legea minelor a lui Carp, conservatorii i-au devansat Însă pe liberali. Până la legea minelor din 1895, România nu a avut o legislație minieră, deși Constituția de la 1866 ceruse expres acest lucru. Au existat o serie de Încercări timide, fiind făcute cinci proiecte de legi miniere: 1863, 1870, 1873, 1881, 1886, Însă doar proiectul lui Carp a fost adoptat de parlament. Unii au considerat că Legea minelor a fost cea mai importantă dintre toate creațiile sale, care a rămas
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
principiul separațiunii subsolului minier de proprietatea suprafeței și declararea substanțelor minerale utile ca substanțe rezervate Statului... La acea dată s-a presupus că legea lovea În dreptul de proprietate, fapt pentru care nu s-a putut realiza decât parțial și foarte timid. Concluziile Expunerii de Motive din 1924 n-au făcut decât să confirme, după 30 de ani, dreptatea lui Carp. Capitolul VI Petre P. Carp În timpul primului război mondial 1. Atitudinea față de participarea României la război. Perioada neutralității (1914-1916) Anul 1914
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
fenomen științific, mormăia ceva numai pentru ea, când franțuzește, când rusește, iar eu, simțindu-mă subiect de cercetare, știind de visul de care amintea destul de des, eu am devenit un mic paranoic, de un orgoliu nemărturisit, din cauză că eram un mare timid. Formula aceasta, orgoliul și timiditatea, este foarte frecventă. * După ce am început școala primară, la Soroca mergeam numai vara. Nu știu de ce, dar la vie ne duceam destul de rar. Tiotea Nadia a trăit încă mulți ani, a fost silită să rămână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
paginla întâia - deși cred că niciodată Niculae Iorga nu a făcut legătura între studentu său, pe care ajunsese firește să-l cunoască de la „seminar” sau de la cursuri și examene, și autorul articolelor din foaia sa politică. Iar eu eram prea timid să mă duc să-i fac vizite la redacția ziarului sau pentru a mă înscrie în partid... Moartea fratelui meu, în primăvara anului 1922, a fost pentru noi toți, o lovitură cu atât mai crudă, cu cât îl iubeam nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
întregul tineret naționalist românesc ar fi fost strâns în jurul lui și ar fi pornit vijelios lupta cu prestigiul până atunci neîntinat al unui om în care crezuseră atâția... În trei-patru ani mișcarea naționalistă ar fi câștigat neîndoielnic bătălia politică începută timid mai înainte și consumată cu energie abia după 1922 - și astfel multe dintre nenorocirile de mai târziu ar fi putut fi înlăturate - și cine știe ce direcție ar fi luat astfel toate evenimentele politice din Sud-Estul Europei, dacă nu chiar din întregul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
și civilizați fiindcă noi trebuie să ne cultivăm tot soiul de frici apocaliptice. Este mai comod. Scriem mereu despre criza de autoritate în România. Cred că cea mai gravă criză privește autoritatea rațională. Vocile cele mai nemediatizate, mai palide, mai timide, mai călâi ca influiență sunt cele ale experților. În 14 ianuarie am sesizat cu plăcere că lumea din metrou și cea din Piața Sudului se mai detensionase, chiar făcea glume despre ziua următoare (asta după ce începuse migrația în afara orașelor expuse
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
ascunde cu grație de faptul că lipsa unei așezări consistente a nediscriminării pe agenda publică li se datorează în bună parte. Politicienii sunt reactivi. „Copilul care nu plânge, moare flămând.” Mass-media nu prea plâng pe această temă sau doar scâncesc timid. Atât de timid, încât politicienii aproape nici nu aud. Text publicat în Dilema veche, 18-24 martie 2005 Lumea făgăduinței Nu am să scriu cu pretenții de obiectivitate despre ceea ce noi numim „America” fiindcă, asemenea multor români, America este și a
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de faptul că lipsa unei așezări consistente a nediscriminării pe agenda publică li se datorează în bună parte. Politicienii sunt reactivi. „Copilul care nu plânge, moare flămând.” Mass-media nu prea plâng pe această temă sau doar scâncesc timid. Atât de timid, încât politicienii aproape nici nu aud. Text publicat în Dilema veche, 18-24 martie 2005 Lumea făgăduinței Nu am să scriu cu pretenții de obiectivitate despre ceea ce noi numim „America” fiindcă, asemenea multor români, America este și a mea sau, dacă
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vrem mardeală !” În toamnă, au venit la putere legionarii ceea ce, la Iași, a prilejuit o mare paradă la care participa, între altele, un pluton de hitleriști și altul de fasciști italieni. Invitat era și tânărul rege Mihai, de nouăsprezece ani, timid, însoțit de regina-mamă. Mulțimea i-a întâmpinat cu simpatie. Convinsă că regina este făcut din aur, Soltana ținea neapărat s-o vadă; pretextând că trebuie să mă scoată la plimbare, din înghesuiala de pe trotuar, dânsa se holba înălțată pe vârful
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp, în goană, Labiș străbătea curtea. Ridicându-și ochelarii pe frunte, domnișoara Braunstein aruncă clasei o privire severă și rosti apăsat: - Am zis! Cârsiu Adrian, Labis Nicolae ! Timizi, colegii se uitau unii la alții dar, în cele din urmă, îndrăzniră: - Absenți... Coborât de pe catedră, Țâmpoc își dezlipea buza. - Mă, mă, da’ eu l-am ascultat... Înțelegând ce se întâmplase, cu un zâmbet fin, profesorul se mulțumi să arunce
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
orașului, închis între zidurile solide și parapetul Adigelui. Această prezență militară strategică a mortificat-o și i-a blocat orice tentativă de dezvoltare socio-economică. Cine îndrăznea să propună noi metode în agricultură și în industrie ori să sugereze vreo inițiativă timidă de participare a cetățenilor în administrația publică era privit cu suspiciune, ținut sub control ori redus la tăcere. Chiar și zona adiacentă, datorită poziției sale strategice, a devenit teatrul unor bătălii sângeroase: Arcole, Rivoli, Caldiero, San Martino Buon Albergo și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
însă de această dată a făcut-o ca externă. Și-a completat lunga pregătire, specializându-se în croitorie și broderie. În amintirea persoanelor care au ajutat-o ca educatoare și mame, domnișoara Angela a fost definită: «educată, pioasă, modestă, ascultătoare, timidă și puțin supărăcioasă; foarte evlavioasă și iubitoare de rugăciune». Din această școală a deprins o cultură modestă, abilitate pentru cusut și brodat, și, mai ales, o trainică formare umană și creștină. Și-a îmbogățit sufletul cu o gentilețe de comportări
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
diferite întâmplări și istorioare din copilăria și din adolescența sa, pentru a da sfaturi utile băieților și religioșilor. Și, evident, o făcea totdeauna în ducele său dialect venețian. Episodul copilăriei, aparent nesemnificativ, ne ajuta încă de pe acum să descoperim caracterul timid și ultrasensibil al lui Calabria: un temperament nervos și timid, înclinat spre descurajare și neîncredere în sine. Era, și mereu a rămas, cu acest temperament puternic emotiv. După ce a frecventat primii cinci ani de grădiniță, în timpul cărora a deprins și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
pentru a da sfaturi utile băieților și religioșilor. Și, evident, o făcea totdeauna în ducele său dialect venețian. Episodul copilăriei, aparent nesemnificativ, ne ajuta încă de pe acum să descoperim caracterul timid și ultrasensibil al lui Calabria: un temperament nervos și timid, înclinat spre descurajare și neîncredere în sine. Era, și mereu a rămas, cu acest temperament puternic emotiv. După ce a frecventat primii cinci ani de grădiniță, în timpul cărora a deprins și primele însușiri de a citi și de a scrie, părinții
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Poate că nu era o inteligență ascuțită adaptată unei scolastici sistematice și unei rigori tehnice, necesare studiilor scolastice». Iată și alte mărturii vrednice de crezare. Profesorul Antonio Pittoni ne spune că: «Don Calabria era prea diferit de ceilalți băieți. Era timid și rezervat. Rezultatele școlare mediocre nu se pot atribui slabelor sale capacități mintale, ci condiției sale de indigență, uneori denutriție și oboseală; de mai multe ori venea la școală cu stomacul gol și, nu rareori, după ce a asistat toată noaptea
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și părerea părintelui Agostino Gemelli și a filozofului mons. Giuseppe Zamboni, care a primit de la don Calabria lămuriri asupra problemelor sale filozofice, exprimate cu extremă simplitate. Rezultatele puțin strălucitoare la școală se explică cu denutriția, discontinuitatea studiilor și caracterul extrem de timid și rezervat al persoanei». Și profesoara Maria Venturi, nepoata monseniorului Manzini, afirmă: «Despre inteligență, îmi amintesc că se spunea: „Don Calabria e puțin inteligent“. Se vorbea despre asta și în casă: Mons. Giuseppe Manzini [vicarul diecezei de Verona și penitentul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
a reținut pe don Diodato și Gigio. I-a invitat să se răcorească cu o bere, sub umbrarul unei cârciumi de țară. Un tablou de viață simplă, departe de oraș și de pălăvrăgelile sale. După o primă înghițitură de bere, timid, don Calabria spuse: «Aș vrea să vă citesc câteva gânduri pe care le-am scris în aceste zile. Sunt Normele Sfinte pe care ar trebui să le observe, pentru sfințirea lor, membrii Casei Copiilor Buni. Sunt Norme puține, pe care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
vede, don Calabria nu se gândea încă să instituie o Congregație, ci o înfrățire de laici care să fi trăit asemenea religioșilor, asistați de niște preoți pentru partea spirituală. Aceste Reguli au fost citite, dar nu publicate. Erau primele tentative timide de a fixa pe hârtie un sistem de viață comună, deja practicat. Pentru moment era suficient acea aluzie simplă și scurtă. În anii următori, don Calabria va scrie noi ediții, cu adăugiri și specificări. În ceea ce privește mijloacele pentru a susține cheltuielile
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
retrăgîndu-și artileria grea și prevăzuse evacuarea localității Goriția. Dar cavaleria italiană, atît de bine dotată cu ofițeri plini de entuziasm, care au fost mai tîrziu niște ași ai concursurilor hipice internaționale, s-a arătat fără vlagă, sub comanda unor generali timizi pe care Cadorna, după exemplul lui Joffre, a trebuit să-i îndepărteze fără cruțare. Unul dintre ei, care, în primele zile de ostilitate nu a știut să ocupe la timp podul peste Isonzo, susținea, pentru a se apăra, că nu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
chel, Sorin Titel nu i-a plăcut probabil criticului impresionist. Dacă nu i-a plăcut, nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu, nici ei de fapt prea admirați de protejatul „Europei Libere” și, totodată, al unor înalți funcționari ai partidului. Ca să-ți placă într-adevăr Sorin Titel trebuia să-i citești cărțile și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]