7,762 matches
-
Ficino. N-am avut condiții să citesc cum se cuvine, din pricina strigătelor și certurilor continue ale marinarilor, încă din zori se încăierară și discutau tot felul de prostii. Căpitanul era un om al nostru și n-ar fi putut să trădeze nici măcar sub cea mai groaznică tortură. Bea, ce-i drept, dar are o limită și se supune orbește Coroanei, din partea căreia are de ani buni privilegii. Îmi pare rău că ți-a creat oarece bănuieli. Era curios, zăbovea în discuții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
abia dacă le dădu binețe celor care veniră să descuie ușile de la încăperile castelului. Erau frumos îmbrăcați, cu uniforme bine călcate, lipsiți de zâmbet, încercând, pe cât se putea, să semene cu chipurile țepene de pe pereți. Se temea să nu se trădeze față de ei, se simțea legat de cavaler printr-o taină despre care știa doar că există. Se strecură, de aceea, prin sălile lungi și coborî treptele în spirală, spre subsolul unde se aflau cărțile. De acolo putea, la plecare, să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
buzele întredeschise, băr batul respiră, icnind, de parcă fiecare respirație e un pumn care-l izbește în măruntaie. Globii oculari i se mișcă cu iuțeală sub pleoape, văd ceva care nu e de pe lumea asta, căci, în ciuda neliniștii pe care o trădează pleoapele ce stau gata să plesnească, trupul rămâne nemișcat și absent. Apoi, exact așa cum începuse, respirația se domolește și buzele se închid. Astfel, întorcându-se, după regresiile sale, pe pământ, ascultă sufletul casei. Simte adierile cum se opresc în geamuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ne scula din morți. Uneori, era cât pe ce să reușim. Dar atunci ne loveau într-un fel care ne scotea din ghearele morții. N-ai să crezi, dar până și moartea, pe care o socoteam tărâmul făgăduinței, ne trăda. Până și moartea ne scotea uneori din ghearele morții, de parcă, intimidată, nu se încumeta să ia lucrurile pe cont propriu. Acest sentiment al suferinței fără sfârșit ne-a urmărit și după ieșirea din închisoare. Noi, foștii deținuți, am început să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tipărite, ale căror caractere nu au nicio fărâmă de sinceritate, formele lor nu te ajută să crezi sau să nu crezi ce e scris. Uneori mă gândesc că tataia are dreptate, că și oamenii sunt ca literele. Doar vocea îi trădează, uneori. Iacob îi puse degetul pe buze și vocea se retrase în unghere. Îi mângâie colțurile gurii, apoi coborî arătătorul, încet, spre gât, simți artera și apăsă ușor, până când pulsul ei îi răspunse. În locul unde sângele era atât de aproape
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ăla care râde de ce-și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe el, Iadeș. — Ba io zic că ăla care se uită ca prostu’... i-o reteză Pârnaie. Atunci te pomenești că io-s ăla... conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul țuguiat, cu pompon multicolor în vârf, și-l trase adânc pe frunte, de parcă ar fi vrut să se ascundă. Apoi întinse brațele în lături, lovi ceva, se sprijini în cot, încercând să înțeleagă. Se ridică în șezut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
adică, lucrurile cu migală. Și, colac peste pupăză, era minionă, cu alte cuvinte, putea să stea îndelung de partea cealaltă a ghișeului, în dreptul pătratului de la vorbitor, fără să trebuiască să se aplece sucindu-și gâtul. Jenică încercă să nu-și trădeze îngrijorarea și împinse deoparte mapa cu lozuri, fără să știe că nu de acolo va veni buclucul. — E o plantă tropicală, spuse. Apa de robinet nu-i face bine. Atunci s-o scoateți afară când plouă, insistă femeia, neluându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
La scadență, Hagienuș nu plăti, precum nici Suflețel nu protestă polița. Suflețel renunță la bani pentru post, îi trebuia cambia ca s-o arate la cunoscuți, eventual s-o reproducă în facsimil în reviste în cazul când ar fi fost trădat. Acum direcția devenea vacantă, deoarece fostul conservator demisionase, și Suflețel amenința din pupile, fără alte comentarii, pe bietul Hagienuș, care căuta să scape de obsesie, fiindcă el nu-și ținea cuvântul dat decât când nu mai avea încotro. În tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că Tudorel putea să vină dintr-o clipă într-alta îl impacienta. După aceea se întoarse spre Sultana, care se așeză pe un scaun, și o chestionă din privire, din ridicarea umerilor. Intrată în alt regim de lumină, fizionomia fetei trăda, spre deosebire de figura din portretul din ulei, o vârstă agitată, douăzeci și șapte, douăzeci și opt de ani, în plină agresiune a sângelui. Degetele mâinii, scoase din mănușă, îi tremurau nervos. - Trebuie să-mi dai o mână de ajutor, zise Sultana cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcând planuri extravagante? Cu toate astea, el însuși recunoaște că, teoretic, sunt rezonabile, comunică asta la toți, pare convins." Ioanide, fire lucidă și foarte analitică, complica pe Dan Bogdan, al cărui suflet era mai elementar. Bogdan nu ironiza, zâmbetul lui trăda un efort muscular de a-și ascunde surpriza și incompetența. El admira din tot sufletul pe Ioanide (cînd îl admirau alții, rezistând mai mult la îndoiala altora), se temea totuși de a se pronunța înainte de a pricepe. Hieratismul gurii îi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capabil de a fi un soț bun. Tudorel declară că nu poate răspunde dacă Gavrilcea și Pica nutreau gânduri matrimoniale, dar că era încredințat că amândoi împărtășeau aceeași concepție de viață. Termenul "concepție" îmbăta în mod învederat pe tânăr, care trăda satisfacția intimă de a-l profera. - Cum, bre, tresări Ioanide, și dacă domnul Gavrilcea aldumitale și domnișoara Pica au concepția coabitării libere, tu nu te amesteci? Tudorel, lăsând puțin pleoapele, cu un zâmbet ce i se păru lui Ioanide foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
obicei, necazul altuia. - Canalia, monstrum horrendum!1 strigă Suflețel, care la supărare latiniza. Gaittany râse satisfăcut spre cei de față, în semn că ședința este foarte reușită. În fine, Suflețel își vărsă ciuda, aducând de știre că Bonifaciu Hagienuș îl trădase, numind ca director al pinacotecii pe pictorul Aslan. - I-am împrumutat bani, se lamentă Suflețel, poftim polița.Și scoțând hârtia din portofoliu o trecu pe dinaintea fiecăruia. Vanafides!2 căzu el în fine dezolat pe scaun. Gulimănescu îl sfătui foarte serios
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare la ochi, încolo, sub G. Călinescu acest aspect onctuos nutrea un suflet ferit de orice dezordini ale fantaziei, calculat și îndărătnic. Frații săi de dincolo, masivi la față, respectuoși în priviri și scrutători, trădau originea rurală. Erau fii de preot, urmaseră toți profesii intelectuale solide, ca printr-un consens, surorile fuseseră măritate după bărbați cu rosturi tot atât de trainice în sfera intelectuală. Plasamentul familiei se continuase colateral la veri și la noua generație a fiilor
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în vreme ce tatăl își sprijinea mâna stângă pe umerii unuia din băieți. Alte fotografii tratau individual pe copii. Băiatul cel mare făcuse școala militară și se fotografiase cu pampon. Semăna puțin cu Hagienuș, cu toate că slab, neavând nimic de intelectual. Fizionomia îl trăda ca pe un farsor, capabil de toate nebuniile. Fata, într-altă fotografie, părea foarte frumoasă. Fața îi era prelungă, zâmbetul spiritual și galeș, ținuta liberă și sportivă. În ochi, însă, ca și Hagienuș, avea un mic râs viclean. Hagienuș se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
multă importanță argumentului și insista: - Îl plătește foarte bine. Și dintr-o discreție profesională, deși era prezent numai doctorul Rapig, față de care Manigomian nu avea secrete, Demirgian scrise pe hârtie o cifră înaintea patronului. Acesta o privi lung, foarte meditativ, netrădând nici o cupiditate, și, jucîndu-se cu degetele pe marginea biroului, zise ca spre a se scuza către doctorul Rapig: - E la bancă...Acela clătină capul aprobativ. - Dă-i-l, oftă Saferian, ce să facem, așa e comerțul, puneîn loc pe ăsta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și o casieriță, amândoi îmbrăcați în halaturi, după tipic. Răspunsul fu negativ. - Cu toate astea, Tudor Ioanide ia salariu la dumneavoastră, insistă arhitectul. Vânzătorul, care n-avea figura obișnuit comună a băieților de prăvălie, părând mai curând un mărunt intelectual, trădă o mică ezitare. Într-o ușă din fund se ivi un om cu priviri interogative, atras de conversație, un personaj inedit în comerțul de cafele, după stofa hainei, după părul scurt și ochelari, arătând a austriac sau german. - Domnul întreabă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu dădu marșului nici o stridență, îl execută cu o dicțiune clară, frazîndu-l ca pe o muzică de Beethoven, într-un eroic crescând. Când sfârși, rămase nemișcată, cu mâinile întinse asemeni unei statui. Rochia subțire, căzând dreaptă de-a lungul pulpelor, trăda complet liniile sumare ale corpului. Aplauzele, cum era și de așteptat, fură furtunoase. Elementul picant al episodului, reținut de foarte puțini, fu faptul că Pomponescu și Ioanide, ca decorați cu Legiunea de onoare, fură invitați de cineva din personalul Legației
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nimic rău. - Așa socotești tu. Atunci de ce să nu-mi spui? - Nu știu dacă e bine, dacă e frumos. Ei țin toți la păstrarea secretelor, e abaterea cea mai gravă în morala lor. - Deci Doru a fost bătut pentru că a trădat un secret. - Tată, imploră Pica cu fața în palme, te rog să nu spui la nimeni! Dă-mi cuvântul tău! - N-avea nici o grijă. - O indiscreție poate să pricinuiască rău cuiva. Nu am nici o idee de importanța acestor lucruri. Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o duritate nemaiîntîlnită în istoria noastră modernă. Supravegherea tehnică a operației ar fi avut-o Gavrilcea, care însă nu participase direct la ea și ședea acum ascuns la Legația germană. Înainte de crimă, participanții ar fi jurat solemn să nu se trădeze unul pe altul chiar dacă ar fi în primejdie de moarte. Unul din ucigași ar fi fost un actor, eliminat din teatru pentru activitate suspectă, iar altul, elev de liceu. În fine, se afirma că momentan nu putea fi vorba de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca niște cetățeni ai Imperiului roman în decadență, care, obosiți de o formulă perimată și în disoluție, se lasă în voia noii ordini barbare. Aș vrea să știu dacă un roman din Galia sau din Bizanț mai avea sentimentul că trădează Roma, mergând în sensul unei complete separații. Sentimentul acesta de incertitudine și oboseală îl observ și la francezi, care par a fi animați de un dor de sinucidere, proclamând inutilitatea coloniilor și oroarea de război, fie și defensiv. (Nota lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
politici lipsiți de răspundere. O eră întunecată ne așteaptă dacă justiția nu-și va spune răspicat cuvântul spre a da un preaviz categoric acelora care vor să ne prăbușească în întunecimile evului mediu. Acuzatul, vânăt la față, ciuruit de furunculoză, trădând sângele său bolnav, privește încruntat sala indignată, drapat de regizorii săi într-un costum național de operetă. Uitătura feroce, ochii săi mici aparțin criminalului înnăscut și produc în sală o impresie penibilă." Ar fi inutil a copia în întregime reportajele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
teoria sfielii zâmbind oficios, Ioana avea sentimentul unei autorități exercitate asupra sa cu mijloacele blânde ale persuasiunii. Însă Pomponescu nu mințea, avea doar timiditatea solemnă. Se obișnuise în vizitele ministeriale, la banchete, să culeagă roadele acestei modestii pompoase și nu trăda procesul interior. De altfel, soliditatea lui trupească înlătura orice banuială în acest sens. Ai fi zis că un uriaș se face mic și timid dinadinsul, ca să nu sperie copiii. - Pe urmă, mai sunt timid și din educație. Mama nu m-alăsat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tine te-a semnalat. Evident, n-aș merge până acolo încît să afirm că-i face plăcere ideea infidelității, îi e teamă să nu pierd totuși sensibilitatea pentru sexul frumos. Noi înșine, bărbații, suntem la fel: nu vrem să fim trădați, nu ne supărăm însă dacă femeia noastră e remarcată. E un certificat de bună alegere. Lui Pomponescu, posibilitatea de a diserta despre chestiuni subtile îi făcea mult bine sufletesc. Îi dădea impresia de a trăi o altă existență. Demonstra că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Totdeauna am avut impresia că bandiții sunt fascinați de femeile de lume. Nu sunt frumoasă? . - Un altul în locul meu ar spune că ești superbă. . - De ce un altul? . - Fiindcă pe mine femeia nu mă interesează. . - Ai avut poate dezamăgiri, ai fost trădat. . - Nu! . - Ceea ce spui e absurd. Poate n-ai găsit femeia visatăde tine. . - Nicidecum. Am găsit de atâtea ori femei care-miplăceau și care nu mi-ar fi rezistat. Tu însuți îmi placi mai mult decât altele; . - În fine, retragi insulta. Atunci
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu punea la gât o cravată prea bătătoare la ochi, cel mult arbora din când în când un papion cu buline albe, mărunte. Își schimba hainele des, fără să pară afectat, din cauză că deosebirea între costume era imperceptibilă, atât cât să trădeze o schimbare generală de ton. Sub nici un cuvânt Pomponescu n-ar fi ieșit neras și nici în casă nu era surprins astfel. Se putea afirma că nimeni n-a G. Călinescu văzut cum crește barba lui Pomponescu. De asemeni, părul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]