5,174 matches
-
singură într-o cameră îmbălsămată cu miresme de tămîie. Să-mi știu părul proaspăt spălat și îmbrăcată în haine parfumate; chiar dacă nu e nimeni să mă vadă, în fundul sufletului simt o mare mulțumire. E noapte și-l aștept să vină; tresar la zgomotul ploii. Trăsura unui bărbat de vază care s-a oprit în fața casei, iar el trimte după slugi să-l anunțe... Lucruri înduioșătoare: Duios e țârâitul greierului; la sfârșitul lunii a noua e-atât de stins de nu știi
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
an a încununat cu succes confesiunile lirico-epico-dramatice puse pe hârtie de-a lungul timpului. NIMENI Nimeni nu vede ce văd eu. Nimeni nu aude ce aud eu, nu știe nimeni ce știu eu sau nu înțelege nimeni ce înțeleg eu. Tresar la fiecare pas pe care îl fac înainte, tresar la zgomotul pe care îl face inima mea când, obosită, mă ceartă și-mi cere să mă opresc o clipă și să-mi odihnesc durerile. Tresar când văd chipuri triste și
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
hârtie de-a lungul timpului. NIMENI Nimeni nu vede ce văd eu. Nimeni nu aude ce aud eu, nu știe nimeni ce știu eu sau nu înțelege nimeni ce înțeleg eu. Tresar la fiecare pas pe care îl fac înainte, tresar la zgomotul pe care îl face inima mea când, obosită, mă ceartă și-mi cere să mă opresc o clipă și să-mi odihnesc durerile. Tresar când văd chipuri triste și ochi goi ce mă privesc parcă din alt timp
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
înțelege nimeni ce înțeleg eu. Tresar la fiecare pas pe care îl fac înainte, tresar la zgomotul pe care îl face inima mea când, obosită, mă ceartă și-mi cere să mă opresc o clipă și să-mi odihnesc durerile. Tresar când văd chipuri triste și ochi goi ce mă privesc parcă din alt timp. Nu vede nimeni ce văd eu! Vine peste mine coșmarul care se repetă noapte de noapte, și visele pe care le visez eu nu le visează
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
ce se transformă în pulbere amară Amestecată-n vorbele aprinse Și în tăcerea care o să doară. În focurile ce se-aprind în mare Am regăsit norocul, nenorocă Apusul mă cuprinde a mirare Blestemului de-a arde fără foc. TĂCUTA TĂCERE Tresar tăcutele tăceri timide, Știutele,șoptite șuvoaie se ascund Torentele spre focuri se întind Suflet de piatră ce sapă în firide. Ascult acolo comori ce am pierdut Pe timpul ce-am trecut prezent E Țipătul din vise ce se aude mut Și
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
-l găsesc pe Creangă? - La Iași. Acolo-i înmormântat. - Ba, parcă-i îngropat la noi... spune mătușa Macrina, baba lui moș Petru. A ajuns și ea la 85 de ani. Oleacî di neamuri Sîntem oleacî di neamuri cu Ștefan Apetrei, tresare bătrânul. Da’ nu mai știu... Mătușa Sofica era fata Ilenei, sora lui Creangă. Măritată cu Antonică Grigoriu. Omenoși... Ileana, sora lui Creangă, s-o dat în fântână... Mătușa Macrina l-a omenit pe Ceaușescu cu mămăliguță caldă, cu lapte acru
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
înlocui perfectul simplu cu perfectul compus în următoarele rânduri de Simenon, am obține un text de o tonalitate complet diferită: Când se întoarse de la metrou, bulevardul Richard-Lenoir era pustiu, iar pașii lui aveau ecou. În spatele lui se auzeau alți pași. Tresări, se întoarse involuntar 107... Dacă s-ar folosi perfectul compus, în loc să citim o întâmplare povestită de un romancier, am citi opiniile unui martor, care de altfel nu ar părea firești; adverbul involuntar devine nepotrivit, asociat cu perfectul compus: cum ar
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pe alei, apoi, după vreo oră, m-am așezat pe promontoriul de beton din fața crescătoriei de câini, acolo unde mă prăbușisem când am citit rezultatul biopsiei și unde reveneam uneori. Nu mă gândeam la nimic. La un moment dat, am tresărit, pentru că am auzit în spatele meu niște scâncete de copil. Am crezut că e o iluzie auditivă. Am întors capul și, uimit, l-am văzut pe domnul de la Brașov. Stătea, chircit, pe marginea promontoriului, în partea opusă mie, și scâncea încetișor
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
lemn realizate de artistul popular Nicolae Popa, din Târpeștii Neamțului, ceramică de Horezu și câte altele, inclusiv ouă încondeiate din Bucovina), toate împlinind o ambianță nu doar odih- nitoare, dar și stimulatoare de meditație. Și nu se poate să nu tresari de admirație în fața omului creator, cel care a contribuit și contribuie esențial la actul nobil de edificare a lumii frumos civilizate, minunân- du-te, totodată și întrebându-te, cum alături de omul creator poate viețui și celălalt fel de om, distrugătorul
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
ANIC, Fond CC al PCR, Secția Cancelarie, dosar 163/1972, ff. 66-69. 50 În interviul publicat în 1994, N. Breban recunoștea că a "riscat enorm" prin critica deschisă la adresa regimului: Timp de 20 de ani mă uitam în oglinda retrovizoare, tresăream la cel mai mic zgomot la ușa apartamentului. De fiecare dată când intram în România mi se strângea inima". Nicolae Breban, op. cit., p. 168. 51 ANIC, Fond CC al PCR, Secția Propagandă și Agitație, dosar 29/1972, ff. 2 și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
fie totuși imposibilă. Interesantă este proiecția eului poetic în această imagine feminină a cărei voce o preia. Se realizează o dedublare fie prin utilizarea persoanei a doua singular în discursul liric ("Tu vii cu fructe și cu jucării", Înaintea lucrurilor, "tresari în stele, ai vrea să ți se pară/ (pierduți printre hambarele cu pâine)/ că greierii din bulgări pleacă-n țară,/ ca să te caute-n mirările de mâine.", Filigran romantic), implicând uneori, pur și simplu, o invocație sau un dialog imaginar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prădalnici vulturi/ Pe stînci se suie la porunca ei,/ Să sfîșie din inimile negre/ A mii și mii de sumbri Prometei”9). Sau semn al înăbușirii speranței: „Privirea noastră-nalț-un rai/ în fiecare colț de plai;// La gîndul nostrusimfonii/ Tresar grădinile pustii;// Cu gîndul nostru ntindem punți/ Și peste mări și peste munți.// Dar umbre - vezi - plutesc pe sus:/ Coboară corbii spre apus.// Și cum trec mîndri! Parcă-n zbor/ Simt că pămîntu-i tot al lor”10). Interpretările variază după
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din 1916 și versul 5 al celui din 1929: „...Dar vai acei învinși, pe veci pierduți...” și, respectiv, ” O, genii întristate care mor”. în fine, similitudinile pot fi extinse comparînd versul 4 din „Vobiscum” („Și de nimic, pe lume, nu tresar”) cu versul 2 din „Cu voi...”, „Pierdut să te retragi nepăsător”, amîndouă concluzive și, aparent, dintr-un gen de hotărîri comun cu cel din „Glossa” lui Eminescu: „Tu rămîi la toate rece”. Asemănările menționate nu estompează complet diferențele dintre cele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
că-l folosește, dar îl pronunță fără reținere, ba cîteodată cu un soi de voluptate. Pentru el moartea n-are față. Cert, ea e o prezență aproape permanentă. Uneori e în afara sa, fapt vădit prin „semne” care-l fac să tresară și să se înfioare, alteori e înlăuntrul său, ca o oboseală, ca o „amețire” ori ca o „amorțire”. Moartea îl cheamă, îl soarbe, îi înmoaie cerbicea: fără violență, cu blîndețe. Vine, nu o dată, pe fluviile muzicii, îl prinde într-un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ar putea fi, într-adevăr, un excepțional europarlamentar. Din nefericire însă, exact din aceste motive, și pentru faptul că nu e slugarnică, e și atât de incomodă pentru politicieni pentru care funcționeză mai dihai decât hârtia de turnesol. Ion Iliescu tresare și azi în somn, înroșindu-se, când își aduce aminte de interviul dat Alinei Mungiu la TVR, când toată abilitatea lui de aparatchik comunist a fost plesnită sonor de o interlocutoare care nu a ezitat să-l trateze așa cum merita
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cu moaștele Sf. Ioan cel Nou. Intervenția naratorului și relația angelic-demonică pune În evidență prin Întâlnirea sfântului cu Lăpușneanul, e o pagină rară: „Spun că În minutul acela el era foarte galben la față și că racla sfântului ar fi tresărit”. Urmează o cuvântare deșănțată, unde cinismul atinge cote inalte. Disimularea Întrece măsura, Însuși personajul o suportă cu dificultate. Capcana Întinsă e mascată cu o extraordinară dibacie și e puțin probabil că Lăpușneanul nu cunoștea starea boierimii căreia i se adresa
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de apă și pădure. Horia Stancu amintește de lupta continuă pe care o duce finlandezul cu natura în a desțeleni pădurea și a seca mlaștinile pentru a obține terenuri arabile. Un lucru care îi atrage atenția și îl face să tresară oarecum este santinela de la punctul de frontieră a cărei uniformă seamănă izbitor de bine cu cea a soldaților germani din cel de-al Doilea Război Mondial. Cum călătoria se realizează cu trenul, acesta precizează că toate gările sunt la fel
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
lucrului râvnit; oamenii rușinați își ascund fața, își ajustează ținuta, merg cocoșați, evită contactul vizual, încearcă să dispară sau să se ascundă; oamenii geloși aruncă ,,priviri de gheață" rivalului, fac uneori gesturi nepoliticoase și grosolane; oamenii speriați își încordează mușchii, tresar, își feresc capul, se ghemuiesc, își protejează corpul, au o expresie temătoare a feței etc. Toate aceste exemple ne arată cum gesturile exprimă emoții și sentimente, atitudini și comportamente, într-un mod direct, natural și, de cele mai multe ori, inconștient. Dacă
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
contrare (profesorul surâde ușor în timp ce îl critică pe elev). După Elisha Babad ,,ilustratorii pot să cuprindă gesturi emblemă" (care înlocuiesc cuvintele) și ,,expresori" (care însoțesc o trăire organică sau cu halo afectiv: a roși, a te crispa de durere, a tresări etc.)114. Pe parcursul lecției, profesorul poate să descrie cu ajutorul mâinilor ritmul de acțiune (rapid, lent), persoana (eu, tu), conceptele spațiale (aproape-departe, în față-în spate, sus-jos), formele (cerc, triunghi, pătrat) și dimensiunile obiectelor (mare, mic) etc. toate aceste gesturi încadrându-se
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mâinile, mișcările picioarele sunt cele care îl dau de gol. Dacă nu mai bate toba cu degetele, picioarele încep să se bâțâie; dacă se concentrează asupra picioarelor pentru a le menține nemișcate, probabil că un umăr sau un cot va tresări involuntar. Uneori, bătaia în masă cu degetele și tropăitul picioarelor sunt interpretate în mod greșit de profesor ca semnale ale plictiselii, în realitate ele fiind semne ale nerăbdării. Când profesorul observă aceste semnale, este indicat să recurgă la o schimbare
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mormintelor la Duminica Mare, de Sfânta Treime. Așteptam, cu familia și cunoștințele adunate în jur, să ne vină rândul la sfințit mormântul. Mi se spusese că sunt doi preoți și, la un moment dat, îl aud pe Alexandru Arșinel cântând. Tresar, mă întorc și urmăresc cu privirea direcția de unde venea vocea. Și... ce-mi văd ochii? Arșinel în persoană, numai că purta odăjdii! Era, însă, ceva mai tânăr. Asemănarea era izbitoare, atât la figură, cât și la voce. După ce te mai
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
sărutat mâna. M-am înroșit până peste urechi: era pentru prima oară când un bărbat îmi săruta mâna. Și asta nu se uită. Dar, în acea zi, am mai avut un șoc: când am ridicat ochii spre doctorul Atasiei am tresărit, uitându-mă la fața lui. Era urât. Dar șocul nu a durat decât o clipă: în momentul când a început să vorbească a devenit deodată foarte frumos. Avea o frumusețe interioară care se exterioriza prin tot ce spunea și făcea
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
mână, umbrela deschisă în cealaltă și o popească batistă atârnată de guler ca o bavetă, se întoarse după ei, exclamând suav: Oh! Tinerețe! Tinerețe!..." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (e) "Mireasa ceriului albastru / Își împânzește-n ape chipul, / De vraja ei tresare unda / Și-nfiorează-se nisipul. S-aștern bobițele de rouă / Pe-ntinsul luncii patrafir: / Din mâna ceriului, părinte, / Se cerne preacuratul mir..." (Octavian Goga, Pe înserate) (f) "Crainicul (de pe trepte, face semn trâmbițașilor să înceteze) Trâmbițași! Cinstită curte, oaspeți mari
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
din perete, cine. 7. Transcrieți din text o propoziție simplă și transformați-o în propoziție dezvoltată. 8. Indicați din text două propoziții subordonate aflate în raport de coordonare. Testul nr. 6 Se dă textul: ,, Dar ce, ai adormit, flăcăul mamei? Tresăream. A, nu... știu unde ai rămas... la-a-a... Zâna Florilor... Auzisem prin vis. Pleoapele-mi cădeau încărcate de lene, de somn, de mulțumire. Și mă simțeam ușor, ca un fulg plutind pe o apă care curge încet, încetinel, încetișor
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în calitate de călători neobosiți ai căutării. Iar despre voi se mai spune că sunteți români de două ori. Sunteți, mai întâi, cei de-acasă, și sunteți, apoi, cei care răspândesc și mai multă românitate în lume. Sunteți și suntem români. Și tresărim împreună la acordurile profunde ale Imnului Național, și la vorba românească auzită în lume, și la cântecele pline de țară, de alean și dor ale Sofiei Vicoveanca ori Grigore Leșe. Cu toții suntem una: suntem români și simțim românește. Iar voi
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]