7,958 matches
-
și-au venerat zeul. Miturile au fost transmise pe cale orală încă din vremurile când incașii nu foloseau scrisul. Probabil că a existat un Manco Capac ce a devenit șef al tribului sau. Dovezile arheologice indică faptul că Încă era un trib relativ neimportant până la Sinchi Rocă, numit și Cinchi Rocă, cel ce este prima figură importantă în mitologia încasa, existentă lui istorică fiind foarte probabilă. Poporul incas a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. Sub conducerea lui
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
sau. Dovezile arheologice indică faptul că Încă era un trib relativ neimportant până la Sinchi Rocă, numit și Cinchi Rocă, cel ce este prima figură importantă în mitologia încasa, existentă lui istorică fiind foarte probabilă. Poporul incas a apărut ca un trib în zona Cuzco în secolul XII. Sub conducerea lui Manco Capac, ei au format mică cetate-stat Cuzco (Quechua "Qosqo") reprezentat pe harta cu roșu. În 1438 sub conducerea lui Sapă Încă (în traducere numele lui înseamnă "zguduitorul" lumii) Încă a
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
Luminoso (Calea Luminoasă) în Peru și Tupamaros în Uruguay. În prezent steagul curcubeu este asociat cu Tawantinsuyu și prezentat în Peru că un simbol al trecutului incas. Cel mai important personaj al imperiului era Sapă Încă ('unicul Încă'). Doar descendenții tribului incas inițial au ascces la nivelul de Încă; majoritatea tinerilor familiilor Încă erau educați în Yachayhuasis (casă cunoștințelor). Tahuantinsuyu era un sistem federal ce constă dintr-o putere centrală cu Încă la conducerea ei și patru conduceri provinciale cu lideri
Imperiul Inca () [Corola-website/Science/298688_a_300017]
-
senatorilor. Rezidenții din Districtul Columbia nu au putut vota la alegerile prezidențiale, până la ratificarea Amendamentului al XXIII-a al Constituției Statelor Unite din 1961. În era precolumbiană, teritoriul pe care astăzi se află capitala Statelor Unite a fost locuit de mai multe triburi de amerindieni numiți Nacotchtank, ai căror limbă nativă era dialectul Algonquia. Odată cu venirea primilor europeni în secolul al XVII-lea, majoritatea populației native a intrat într-un proces de migrare care a durat până în secolului al XVIII-lea. Provincia Maryland
Washington, D.C. () [Corola-website/Science/298664_a_299993]
-
frontierelor naturale“ (Rin, Dunăre, Eufrat), sprijinite pe fluvii și munți și întărite prin sistemul limesurilor. Din secolul al II-lea d.Hr. Roma a optat pentru strategie conservării câștigurilor obținute și o defensivă activă la frontiere; structura de state și triburi barbare aliate sau „satelite“ (Armenia, de pildă) sprijinea acțiunea și redresarea temporară din secolul al IV-lea d.Hr. Imperiul de Apus și în cele din urmă căpeteniile lor s-au substituit autorității imperiale, Roma rămânând totuși o capitală a
Pax Romana () [Corola-website/Science/298684_a_300013]
-
epigrafia, numismatica, sigilografia, metrologia, cronologia, arta, arhitectura, lingvistică, toponomia, etnografia, etnologia, geografia, paleontologia, geologia, paleoantropologia, paleozoologia, arheobotanica, informatică și arhivistica. Există culturi vii ale unei populații încă active ce poate fi observată în totalitate și culturi moarte ale unor grupuri, triburi sau civilizații dispărute, a căror apartenența nu pot fi stabilite și pot fi cu greu reconstituite în funcție de loc, împrejurimi, de selecția naturală și obiectivă determinată de perisabilitatea unor materii prime sau de selecția subiectivă determinată de comportamentul uman (războaie, distrugeri
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
(în ebraică משה, "Moshe", citit "Moșe" cu accentul pe "e") este socotit de tradiția iudaică, iar pe urmele ei, și de cea creștină, un profet și etnarh, conducătorul triburilor israelite ieșind din Egipt (după una din cronologiile presupuse, în jurul anului 1250 î.Hr.) El este cunoscut la evrei ca "Moșé Rabenu" („ Învățătorul nostru”) sau, mai rar, "Moșé ben Amram", Moise, fiul lui Amram, și este, după tradiția lor religioasă, cel
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
plecarea lor din Egipt și rătăcirea pentru decenii prin deșert, și mai apoi cucerirea violentă a Canaanului. Sunt date istorice care sprijină însă existența (trecerea) în diferite perioade a unor populații semitice misterioase dinspre est, dinspre Canaan, înspre Egipt, ca triburile „apiru” iar mai târziu „hicsoșii”, care au și stăpânit în Egipt pentru o vreme. După Finkelstein și Silberman, termenul „apiru” s-ar referi la făcătorii de fărădelegi care existau la marginea societății, la relativ adăpost față de autoritățile politice. Un lucru
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
cunoscute sub numele exact de „evrei” prin Egipt în jurul perioadei indicate de cronologia biblică acceptată de obicei, și o ieșire a evreilor în acea perioadă. Cercetătorii amintiți cred că într-o epocă mai târzie o cucerire a orașelor canaaneene de către triburi ca cele ebraice ar fi fost imposibilă, căci Canaan-ul ar fi fost deja împânzit cu garnizoane egiptene, iar monarhii locali, e drept, semiți ca evreii în marea lor majoritate, erau vasali ai faraonului. Există o amplă corespondență diplomatică între acești
Moise () [Corola-website/Science/298697_a_300026]
-
sub diverse nume, însă abilitatea lor de a-și altera înfățișarea și să apară din locuri neobișnuite i-au determinat pe oameni să fie înfricosați de aceștia. Ființe mitologice, demonii pot fi uciși de către cei instruiți, asemeni lui Sango și tribului său de exterminatori de demoni. Chiar și oamenii sau personajele umanoide prezintă companioni supranaturali - o pisică cu coadă dublă, o vacă cu trei ochi sau un raton care se poate metamorfoza. Decorul creat este unul deosebit de frumos, Japonia Feudală fiind
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
suveranității statului. Cel mai mare oraș și capitala Republicii Kosovo este Pristina. Kosovo nu are ieșire la mare și se învecinează cu Republică Macedonia la sud, Albania la vest și Muntenegru la nord-vest. Kosovo a fost o parte din teritoriul triburilor traco-ilirice, apoi din Imperiul Român, Bizantin, Taratul Bulgar, Taratul Sârb, si Imperiul Otoman. În secolul al XX-lea a fost împărțită între Regatul Șerbiei și Regatul Muntenegrului, iar în cele din urmă a revenit statului succesor, Regatul Iugoslaviei. După sfârșitul
Kosovo () [Corola-website/Science/299627_a_300956]
-
Popoarele germanice sunt un grup istoric de triburi și popoare indo-europene, cu originea în Europa de Nord, identificați prin folosirea limbilor germanice, care au apărut din germana comună, în timpul epocii preromane a fierului. Popoarele germanice din epoca romană a fierului și din perioada migrațiilor prezintă o cultură materială uniformă și
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
au fost asimilați lingvistic de populațiile autohtone de limbă latină, mai concret au adoptat dialecte romanice (latine). În plus, toate populațiile germanice s-au convertit, în cele din urmă, la creștinism dea lungul Antichității târzii și Evului Mediu timpuriu. Unele triburi germanice au jucat un rol important în Europa central-occidentală la trecerea de la Imperiul Roman la Europa Medievală. Cuvântul românesc "germani" provine din cuvântul latinesc "germani", în timp ce cuvântul "nemți" este de origine romanica . Există diferite etimologii pentru cuvântul "germani". Ca adjectiv
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
Capotolini", DE GALLEIS INSVBRIBVS ET GERM, unde ar putea pur și simplu să se refere la popoare "înrudite" cu galii. Dacă substantivul ulterior "Germani" provine din acest cuvânt, s-ar putea ca el să provină de la faptul că romanii vedeau triburile germanice ca aliați ai celților. Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din "Germania", separate de gali" de Cezar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
romanii vedeau triburile germanice ca aliați ai celților. Termenul este folosit pentru prima oară cu sensul de "popoare din "Germania", separate de gali" de Cezar. În acest sens, ar putea fi un împrumut dintr-o limbă celtă, un exonim aplicat triburilor germanice pe baza cuvântului celt pentru "vecin". O a III-a sugestie consideră că numele provine direct de la numele hermundurilor. Sugestia că ar proveni din termenul gal pentru "vecin" ia în calcul cuvintele "gair" din irlandeza veche, "ger" din galeză
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
Duits" și "Dietsch" (primul însemnând: "german", ultimul: "olandez"), daneză: "tysk" (însemnând: "german"). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de "teutonicus". De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânți în Bătălia de la Aquae Sextiae, în 102 î.Hr. Popoarele germanice sunt clasificate, în funcție de limbă și origine astfel:
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
sau Geiseric (circa 389 - 477) a fost rege al vandalilor și al alanilor (428 - 477) și un personaj cheie în căderea Imperiului Roman de Apus. În timpul celor 50 de ani de domnie a ridicat un trib nesemnificativ la rangul de putere mediteraneană, însă, după moartea sa a intrat în declin. La succedat pe Gunderic, fratele său, într-un moment când vandalii erau așezați în Hispania Baetica (Andaluzia, Spania actuală). Mai apoi, și-a transportat tot poporul
Genseric () [Corola-website/Science/299653_a_300982]
-
asociat la conducerea imperiului. În anul 161, Marc Aureliu devine el însuși împărat. Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți. După ce reușește să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice, este confruntat în anul 165 cu invazia "parților" a provinciilor orientale ale imperiului. În timp ce fratele său prin adopțiune, Lucius Verus - asociat la conducerea imperiului -, suferă înfrângeri dezastruase, încredințarea comenzii militare unor generali capabili, Statius Priscus și Avidius
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
reprime atacurile parților, ocupându-le și două orașe principale, Seleucia și Ctesifona. Triumful militar este celebrat la Roma, dar legiunile romane aduc cu ele din orient o teribilă epidemie de ciumă, cu grave consecințe sociale și economice. În zona Dunăreană, triburile germanice Marcomanii și Sarmații amenință direct Italia de nord. Marc Aureliu preia direct conducerea operațiilor militare, care vor dura mai mult de cinci ani, din 169 până în 175. Încurajat de un zvon fals, privind pretinsa moarte a lui Marc Aureliu
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
moare soția sa, Faustina. Întors la Roma, sărbătorește triumful asupra "Marcomanilor" și "Sarmaților", iar în 177 îl asociază pe Commodus la conducerea imperiului. În același an tebuie să plece din nou în provinciile dunărene, pentru a reprima noi revolte ale triburilor germanice. În anul 180, moare în urma unei boli infecțioase în orașul "Vindobona" (azi Viena). În politica internă, Marc Aureliu a condus afacerile imperiului în strânsă colaborare cu Senatul și a inițiat o serie de reforme în problemele administrative și de
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
viitorului lor oraș, pe care Romulus avea să-l numească după numele său, Roma. După fondarea orașului, Romulus nu doar că a creat legiunile romane și Senatul roman, dar a și adus cetățeni în noul său oraș prin răpirea femeilor triburilor Sabine vecine, acțiune din care a rezultat amestecarea sabinelor și romanilor într-un singur popor. Romulus avea să devină un mare cuceritor pentru Roma antică, adăugând mari teritorii și popoare sub dominația Romei. După moartea sa, a fost zeificat ca
Romulus și Remus () [Corola-website/Science/299706_a_301035]
-
capitala Epirului, Ianina. Alți autori, ca de exemplu Kostas Krustallis, susțin că ei au apărut în provincia Valtos ("Baltos"), mai precis din localitatea Sahareți (redenumită între timp Περδίκκας - Perdikkas). Krustallis este de părere că atât sărăcăcianii cât și un alt trib nomad pastoral din regiune - el al "caragunilor" - erau ambele ramuri desprinse din trunchiul aromânilor (vlahilor). Provincia Valtos s-a aflat pentru un timp sub suzeranitatea Almogavrilor Aragonezi în timpul când aceștia dominau centrul Greciei. Unii istorici (cum ar fi italianul Antonio
Sărăcăciani () [Corola-website/Science/299729_a_301058]
-
Denumirea de califat provine din arabă: "khilăfa" respectiv "khalīfatu rasūl Allăh" (arab: خليفة رسول الله, DMG Ḫalīfa, plural Ḫulafăʾ, "urmaș, calif, locțiitor" al Profetului). Conducătorul sau monarhul unui califat în lumea arabă se numea calif. Format prin unirea triburilor arabe, fiind favorizat de răspândirea religiei islamice, el și-a extins dominația în Asia, Africa și Europa. Dar întinderea mare a imperiului, diversitatea stadiilor de dezvoltare a populațiilor subjugate și necontenitele răscoale, tendința de autonomie a marilor nobili au cauzat
Califat () [Corola-website/Science/299072_a_300401]
-
anume blac" (Gelou quidam blachus)", și ne spune că el stăpânea ("dominium tenebat") o țară locuită de români și slavi ("blasij et sclaui"). În preajma anului 904, oastea lui Gelou a fost înfrântă lângă râul Almaș de o expediție a unui trib maghiar condus de Tuhutum, unul dintre membrii consiliului celor 7 ("hetumoger"). Gelou a fost ucis în luptă în timp ce încerca să se refugieze în cetatea sa de pe Someș, aflată undeva în regiunea Clujului, fie în zona Gilăului de astăzi (care a
Gelou () [Corola-website/Science/299104_a_300433]
-
de oameni. Minorități cehe există în Austria, Ungaria, Polonia, România, precum și statele din Europa Apuseană și în America. În România, la recensământul din 1992, s-au declarat cehi 5797 de persoane, în timp ce la recensământul din 2002, numai 3941 de persoane. Triburile slave au locuit în regiunile Boemia, Moravia și Silezia din secolul al 6-lea. Conform unui mit popular, cehii provin dintr-o anumită ramură a cehilor strămoșești care s-a stabilit la Mountain Rip. Conduși de familia Přemysl cehii întemeiază
Cehi () [Corola-website/Science/299100_a_300429]