5,483 matches
-
și starea vremii. Armata lui Enver cu un efectiv de 90.000 de oameni a fost învinsă de cea rusă, care număra aproximativ 100.000 de oameni, iar în retragerea care a urmat au murit zeci de mii de soldați turci. Aceasta a fost cea mai gravă înfrângere a armatei otomane din Primul Război Mondial. La reîntoarcerea la Istanbul, Enver Pașa a dat vina pentru înfrângere pe soldații armeni. El uita astfel că în ianuarie 1915 un armean pe nume Hovannes
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
cu reprezentanți ai republicilor din Asia Centrală și a reluat legăturile cu membri exilați ai CUP aflați în Rusia. Enver s-a întâlnit cu o serie de lideri bolșevici, inclusiv cu V. I. Lenin. El a încercat să sprijine Mișcarea Națională Turcă și a corespondat cu Mustafa Kemal, pe care l-a asigurat că nu are de gând să intervină în mișcare. Enver Pașa a participat la Baku în perioada 1-8 septembrie 1920 la „Congresul Popoarelor Răsăritene”, ca reprezentant al Libiei, Tunisiei
İsmail Enver () [Corola-website/Science/326753_a_328082]
-
a parlamentului și a marcat începutul celei de-a două perioade constituționale din istoria imperiului. Revoluția, care a marcat un moment important în istoria Imperiului Otoman, a procesului de disoluție a acestuia, a fost rezultatul unirii eforturilor reformatorilor pluraliști, naționaliștilor turci, seculariștilor de inspirație occidentală și a altor forțe care considerau că absolutismul sultanului este vinovat pentru situația grea în care se zbătea statul. Revoluția a repus în drepturi parlamentul, care fusese suspendat de sultan în 1878. Procesul de înlocuire a
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
FRA a înlocuit rapid elită politca armeana de până atunci, formată din negustori, meșteșugari și clerici care dorea obținerea unor privilegii sporite în cadrul politicii cunoscute că Otomanism, lansate odată cu Prima perioadă constituțională. În ciuda naturii reformatorare și unificatoarea a Revoluției Junilor Turci, populația creștină armeana avea să cadă pradă genocidului - considerat primul genocid al secolui al XX-lea. Press 2001, ISBN 0-19-513463-X
Revoluția Junilor Turci () [Corola-website/Science/326767_a_328096]
-
(CUP) (în limba turcă: "İttihat ve Terakki Cemiyeti") a fost o organizație care a început ca o societate secretă - „Comitetul Unității Otomane” - (İttihad-ı Osmanî Cemiyeti) - înființată în 1889 de către studenții mediciniști İbrahim Temo, Abdullah Cevdet, İshak Sükuti și Ali Hüseyinzade. Bahaeddin Sakir l-a
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
ca o societate secretă - „Comitetul Unității Otomane” - (İttihad-ı Osmanî Cemiyeti) - înființată în 1889 de către studenții mediciniști İbrahim Temo, Abdullah Cevdet, İshak Sükuti și Ali Hüseyinzade. Bahaeddin Sakir l-a transformat într-un partid politic, aliind mișcarea cu cea a Junilor Turci în 1906, în perioada disoluției Imperiului Otoman. La sfârșitul Primului Război Mondial, cei mai mulți membri ai CUP au fost judecați în cadrul curților marțiale ale sultanului Mehmed al VI-lea și întemnițați. O serie de membri ai CUP au fost executați pentru acuzația de
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
organizații locale în orașe, inclusiv în capitală, și în Europa. Membrii săi de diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun al schimbării regiumului autocratic al sultanului. După victoria Revoluției Junilor Turci, mișcarea s-a fragmentat, dată fiind lipsa unui obiectiv comun. Revoluția Junilor Turci a jucat un rol important în transformarea Comitetului Unității și Progresului dintr-o organizație revoluționară în partid politic. Revoluția și realizările CUP au avut un impact important
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
diferite etnii - turci, albanezi, bulgari, arabi, sârbi, evrei, greci, kurzi, armeni, turcmeni - erau uniți de obiectivul comun al schimbării regiumului autocratic al sultanului. După victoria Revoluției Junilor Turci, mișcarea s-a fragmentat, dată fiind lipsa unui obiectiv comun. Revoluția Junilor Turci a jucat un rol important în transformarea Comitetului Unității și Progresului dintr-o organizație revoluționară în partid politic. Revoluția și realizările CUP au avut un impact important asupra musulmanilor din alte regiuni. Iranienii din Constantinopol au fondant Comitetul Iranian al
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
peste 100 de responsabili militari și politici până în aprilie 1919 și a declanșat o serie de procese împotriva lor. Prima condamnare a fost a guvernatorului Mehmed Kemal, care a fost executat prin spânzurare pe 10 aprilie. Orice încercare a guvernului turc de restabilire a adevărului, reconcilierii și democratizării a fost destinată eșecului în momentul în care Grecia, care se păstrase neutră pentru cea mai mare parte a conflictului mondial, a fost invitată de principalele puteri învingătoare - Franța, Regatul Unit și SUA
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
în care Grecia, care se păstrase neutră pentru cea mai mare parte a conflictului mondial, a fost invitată de principalele puteri învingătoare - Franța, Regatul Unit și SUA - să ocupe o regiune din Anatolia de vest în mai 1919. Liderul naționalist turc Mustafa Kemal (care avuse relații apropiate cu liderii CUP, vezi și Incidentul de pe 31 martie) s-a erijat în liderul rezistenei poporului turc împotriva hotăririlor arbitrare a puterilor învingătoare. Deși încă doi dintre oficialii responsabili pentru genocid au mai fost
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
Regatul Unit și SUA - să ocupe o regiune din Anatolia de vest în mai 1919. Liderul naționalist turc Mustafa Kemal (care avuse relații apropiate cu liderii CUP, vezi și Incidentul de pe 31 martie) s-a erijat în liderul rezistenei poporului turc împotriva hotăririlor arbitrare a puterilor învingătoare. Deși încă doi dintre oficialii responsabili pentru genocid au mai fost executați, restul au fost condamnați la închisoare, dar au fost cu toții eliberați înainte de termen. Prizonierii otomani deținuți în Malta au fost în cele
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
au mai fost executați, restul au fost condamnați la închisoare, dar au fost cu toții eliberați înainte de termen. Prizonierii otomani deținuți în Malta au fost în cele din urmă schimbați pentru aproximativ 30 de prizonieri britanici aflați în mâna forțelor naționaliste turce, iar planurile pentru organizarea unor procese internaționale au fost date uitării. După desființarea oficială a CUP, membrii săi au migrat în timpul guvernării lui Kemal către două partide de opoziție - Partidul Progresist Republican și Partidul Liberal Republican. Deși la început niciunul
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
panturcică din Turcia s-a transformat treptat, orientându-se spre înlocuirea califatului printr-un stat atotcuprinzător al etnicilor turcici musulmani. În plin proces de prăbușire a Imperiului Otoman cu populația sa multietnică și multiculturală, sub influența crescută a naționalismului Junilor Turci, au apărut promotori ai ideii înlocuirii imperiului cu federație turcică. Dispariția imperiului, noul lider al turcilor, Mustafa Kemal (Atatürk) a încercat să înlocuiască panturcismul cu naționalismul anatolian, care urmărea păstrarea unui nucleu turc în regiune, fără pretenții imperiale și cu
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
multiculturală, sub influența crescută a naționalismului Junilor Turci, au apărut promotori ai ideii înlocuirii imperiului cu federație turcică. Dispariția imperiului, noul lider al turcilor, Mustafa Kemal (Atatürk) a încercat să înlocuiască panturcismul cu naționalismul anatolian, care urmărea păstrarea unui nucleu turc în regiune, fără pretenții imperiale și cu unele tendințe izolaționiste. Mustafa Kemal Atatürk a luptat împotriva grupurilor panturcice și le-a închis toate publicațiile. Unul dintre cei mai importanți exponenți ai panturcismului timpuriu a fost Enver Pașa, ministrul de război
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
să fie privit cu suspiciune de către mulți, care îl consideră doar o formă a ambiției imperialiste a Turciei. Există și păreri conform cărora panturcismul este o mișcare șovină și rasistă, cu referire directă la reprezentanții de frunte ai mișcării, Junii Turci , acuzați de genocid împotriva grecilor, armenilor și asirienilor. Există critici care consideră că panturcismul este cauza directă a Genocidului Armean din 1915, în care a fost implicat Enver Pașa, prin care s-a încercat îndepărtarea minorităților neturce și nemusulmane din
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
perioada de după semnarea armistițiului de la Mudros. Se estimează sute de mii de greci otomani au murit în această perioadă din cauza persecuțiilor În paralel cu atacurile împotriva grecilor și armenilor, a avut loc și represiuni împotriva asirienilor întreprinse de regimul Junilor Turci. În 1922, într-un memorandum al Consiliului Național Asiro-Caldeean, se estima că aproximativ 275.000 de asirieni fuseseră uciși la ordinul oficialilor otomani. În 1937-1938, aproximativ 65.000-70.000 kurzi aleviți au fost uciși și mii au fost obligați să
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
se estima că aproximativ 275.000 de asirieni fuseseră uciși la ordinul oficialilor otomani. În 1937-1938, aproximativ 65.000-70.000 kurzi aleviți au fost uciși și mii au fost obligați să fugă din țară în timpul unor acțiuni represive ale autorităților turce. Una dintre componentele principale ale procesului de turcificare promovat de autorități a fost politica de recolonizare internă. Legea cu privire la relocarea populației din 1934, care a vizat pentru început regiunea Dersim, a avut consecințe dezastruoase pentru populația locală. Etnocidul din Dersim
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
eliminare a identității etnice kurde. Aceste încercări s-au înscris în cadrul politicii de turcificare pe care autoritățile au încercat să le impună minorităților etnice chiar până la sfârșitul secolului al XX-lea. Într-o încercare de minimalizare a măsurilor represive, guvernul turc i-a categorisit pe kurzi drept „turci montani” până în 1991. În deceniul al cincilea al secolului trecut, panturcismul a fost influențat de propaganda nazistă Filozoful și scriitorul Nihal Atsız, un sprijinitor fervent al panturcismului și turanismului, a fost și un
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
liderii naziști germani. Unele dintre grupurile panturcice din Europa au întreținut relații apropiate cu Germania Nazistă încă de la începutul războiului, dacă nu chiar mai devreme. Turco-tătarii din România au cooperat Garda de Fier, o organizație de inspirație nazistă. Arhivele guvernului turc din perioada celei de-a doua conflagrații mondiale nu au fost încă desecretizate, gradul de cooperare dintre Ankara și Berlin poate fi apreciat destul de precis cu ajutorul documentelor din arhivele germane. Încă de la primele zile ale războiului, guvernul Turciei a proclamat
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
precis cu ajutorul documentelor din arhivele germane. Încă de la primele zile ale războiului, guvernul Turciei a proclamat neutralitatea strictă a țării, dar a colaborat la nivel semioficial cu naziștii. Încă din 1941, au existat contacte discrete între autoritățile germane și cele turce. Simpatia turcilor față de cauza germană s-a concretizat prin semnarea la Ankara pe 18 ianuarie a unui „Tratat de prietenie”. În a doua jumătate a anului 1941 și la începutul anului următor a avut loc o serie de întâlniri oficiale
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
de prietenie”. În a doua jumătate a anului 1941 și la începutul anului următor a avut loc o serie de întâlniri oficiale și semioficiale între ambasatorul german în Turcia, Franz von Papen, și alți câțiva oficiali germani cu responsabili politici turci, printre ei aflându-se generalul turc de origine tătară H.E. Erkilet, un susținător al cauzei panturcice. Printre cei care au avut convorbiri cu reprezentanții naziști în Turcia s-au mai numărat generalul Ali Fuad Erdem și Nuri Killigil (Nuri Pașa
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
a anului 1941 și la începutul anului următor a avut loc o serie de întâlniri oficiale și semioficiale între ambasatorul german în Turcia, Franz von Papen, și alți câțiva oficiali germani cu responsabili politici turci, printre ei aflându-se generalul turc de origine tătară H.E. Erkilet, un susținător al cauzei panturcice. Printre cei care au avut convorbiri cu reprezentanții naziști în Turcia s-au mai numărat generalul Ali Fuad Erdem și Nuri Killigil (Nuri Pașa), fratele lui Enver Pașa. Dacă generalul
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
fi urmat să fie formate în teritoriile locuite de popoarele turcice din Crimeea, Azerbaidjan, Asia Centrală, nord-vestul Iranului și nordul Irakului. Nuri Pașa s-a oferit să ajute cu activități de propagandă crearea statelor independente turcice. Pe de altă parte, oficialii turci se declarau îngrijorați de soarta minorităților turcice din URSS și i-au comunicat lui von Papen că Turcia nu se poate alătura forțelor germane până când sovieticii nu erau zdrobiți. Toate aceste considerații au împiedicat guvernul turc să implice țara într-
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
de altă parte, oficialii turci se declarau îngrijorați de soarta minorităților turcice din URSS și i-au comunicat lui von Papen că Turcia nu se poate alătura forțelor germane până când sovieticii nu erau zdrobiți. Toate aceste considerații au împiedicat guvernul turc să implice țara într-o alianța cu Germania Nazistă. La nivel neoficial, emigranții unor grupuri turcice orignari din Uniunea Sovietică au jucat un rol important în negocierile și contactele dintre Turcia și Germania. Printre aceștia se aflau activiștii panturcici precum
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]
-
unități formate în mare parte din prizonieri de război și care s-au implicat în special în acțiunile de gherilă Aceste unități au avut efective de câteva sute de mii de soldați de origine turcică. Este evident că, dacă guvernul turc a adoptat o atitudine foarte prudentă în timpul războiului, grupurile panturcice erau gata de acțiune și au fost exasperate de lipsa de implicare a guvernului de la Ankara, care ar fi irosit o mare șansă pentru realizarea obiectivelor panturcice. Istoriografia de inspirație
Panturcism () [Corola-website/Science/326875_a_328204]