5,418 matches
-
Imens geosinclinal cu un fundament mai vechi, paleogeografic acesta este un situat în fostul areal al Mării Panonice (parte a domeniului Paratethys) și a fost delimitat în Neogen. Termenul „Panonic” provine de la Panonia, o provincie a Imperiului Roman. Numai partea vestică a teritoriului ungar actual (Transdanubia) este însă o parte a fostei provincii romane. Aceasta reprezintă mai puțin de o treime din Ungaria modernă, astfel că geografii ungari evită termenul de „Bazin Panonic” și „Câmpie Panonică”. Termenul geomorfologic de "„Câmpie Panonică
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
sens oarecum diferit, având legătură doar cu zonele joase, mai precis cu câmpia rezultată în Pliocen după dispariția Mării Panonice, ce ocupă cea mai mare parte a sa. Acesteia i se alătură Munții Transdanubieni - care fragmentează câmpia într-o porțiune vestică (Mica Câmpie Ungară) și una estică (Marea Câmpie Ungară, inclusiv Câmpia Slovacă de Est), precum și Munții insulari ai Panoniei - situați în sudul acesteia. Arealele geografice adiacente sunt Câmpiei Panonice sunt denumite uneori ca fiind peri-panonice. Dacă în literatura geografică ungară
Bazinul Panonic () [Corola-website/Science/321806_a_323135]
-
Italia post-"Risorgimento". Ca urmare, la Biarritz la 4 octombrie 1865, Napoleon al III-lea i-a promis lui Bismarck neutralitatea Franței, în speranța că o asemenea declarație deschisă de intenție va întări poziția de negociere a Franței pe malul vestic al Rinului. Premierul prusac a refuzat să ofere teritorii din Renania, regiune preferată de Napoleon. El a făcut totuși unele oferte privind hegemonia franceză în Belgia și Luxemburg, dar niciuna dintre acestea în scris. Când Austria și Prussia au ajuns
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
de marmură cu un pomelnic scris în limba română cu caractere slavone, având următorul text: ""Răposații Gheorghii, (Sofie), Dafina, Zoița, Eleana, Parascheva, Smaranda, Teodor, Vasile, Danil, Dimitrie, Sofie, Vasilie, Teodosie, Smaranda și tot niamu lor. 1831 iulie 10"". Pe peretele vestic, deasupra intrării în biserică, se află o altă placă cu următoarea inscripție cu caractere chirilice: ""anu 1855 maiu 31"". În anul 1849, în timpul construcției acestei biserici, episcopul Sofronie Miclescu (1826-1851) inițiase o serie de lucrări de renovare a ansamblului Catedralei
Biserica Sfinții Voievozi din Huși () [Corola-website/Science/321851_a_323180]
-
15 noiembrie 1636, fiind ctitorită de domnitorul Vasile Lupu (1634-1654), după cum indică pisania. Ea este un monument caracteristic pentru edificiile religioase ale epocii lui Vasile Lupu și implicit pentru cele din prima jumătate a secolului al XVII-lea. Pe peretele vestic al bisericii, deasupra intrării în exonartex, se află o pisanie în limba slavonă, având următorul text: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh binecredinciosul și de Hristos iubitorul Io Vasile Voievod, domnul Moldovei, am început și
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
rânduri de ocnițe (cele de sus fiind mai mici decât cele de jos), care înconjoară monumentul în întregime, inclusiv pridvorul. Acoperișul este susținut de console sculptate. Pridvorul cu turnul-clopotniță se află în colțul sud-vestic al bisericii, având intrarea pe latura vestică. Deasupra intrării în pridvor se află amplasată pisania. Intrarea în pronaos mai păstrează portalul original cu muluri în retragere succesivă îmbinate în arc frânt și baze prismatice bogat ornamentate. Între pronaos și naos exista inițial un perete cu două coloane
Biserica Sfântul Gheorghe din Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/321870_a_323199]
-
este împărțit în zece state, care corespund unor trei regiuni istorice ale Sudanului: Bahr el Ghazal, Ecuatoria, și Nilul Superior. Statele sunt: 1.Bahr el Ghazal de Nord 2.Bahr el Ghazal de Vest 3.Lacurile 4.Warrap 1.Ecuatoria Vestică 2.Ecuatoria Centrală (conține capitala Juba) 3.Ecuatoria Estică 1.Jonglei 2.Unitate 3.Nilul Superior Sudanul de Sud are o populație de 6-8 milioane de oameni (mai mult de 2 milioane de oameni au murit în cadrul războiului civil), majoritatea
Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/321884_a_323213]
-
în cenușă vase de ceramică, vase de bronz, sticle de sticlă, case și săteni, într-o manieră similară cu cea din Pompeii. Oamenii de știință cred că obiceiurile și limba culturii s-au distrus. Cultura a fost vizitată de exploratori vestici la scurt timp după decesul acesteia. Se crede că au avut relații cu Indochina, deoarece ceramica lor se aseamănă cu cea găsită în Vietnam. În vara anului 2004, o echipă, de la Universitatea din Rhode Island, de la Universitatea din Carolina de
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
doua zi pe cealaltă. De o parte și de alta a curții interioare se aflau câteva încăperi rezervate cârciumii, bucătăriei și locuinței călătorilor de vază. Pe jumătate din latura estică se aflau trei încăperi, iar pe jumătatea corepondentă a laturii vestice alte două camere și intrarea boltită a unui beci; astfel, pe jumătatea nordică a interiorului hanului era organizat un spațiu pentru adăpostirea cailor. Ulterior, poarta de nord a fost astupată cu piatră de râu. În timpul primului război mondial, acoperișul hanului
Hanul de la Șerbești () [Corola-website/Science/321893_a_323222]
-
brățări, coliere, pandantive lucrate special din cupru, aur, argint și în special bronz). ,Cultura” Verbicioara a fost identificată în anul 1949 prin săpăturile din stațiunea eponimă. La prima prezentare, foarte succintă de altfel, se considera că a avut o origine vestică, legată de complexele Periam-Pecica și Vatina, pătrunzând în Oltenia după grupa Glina III pe care o împinge către est. Referitor la înmormântări se considera că la început obiceiul era cel a înhumării morților, pentru ca apoi în a 3-a fază
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
am, "" S. Eloff a condus o forță de circa 240 de buri într-un asalt asupra Mafekingului. Sub acoperirea unui atac diversionist în partea de est a orașului, atacatorii s-au strecurat printre redutele Hidden Hollow și Limestone de pe partea vestică a întăriturilor. Conduși de un dezertor britanic, ei au urmat o potecă pe lângă râul Molopo până în locul unde intră în Stadt, satul în care trăiau africanii băștinași. Grupul lui Eloff a pătruns fără opoziție în Stadt și a dat foc
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
mai mare a parte a perioadei interglaciare (MIS 5,1), a perioadei glaciare și a Holocen-ului. Acest lucru sugerează că climatul regiunii sudice a deșertului Negev a fost în aceste perioade de la arid până la hiper-arid. Traseu litoral din jurul regiunii vestice a Mediteranei ar fi fost deschis în cursul ultimei glaciații; speleotemele au crescut în peșterile Hol-Zakh și Nagev Tzavoa. Compararea formării speleotemelor cu depozitele de calcit sugerează că perioadele umede au fost limitate la numai la zeci sau sute de
Teoria pompei sahariene () [Corola-website/Science/321906_a_323235]
-
regiune de piscuri vulcanice foarte mari pe un platou înalt în Deșertul Atacama, unul dintre cele mai uscate locuri din lume. Este al cincilea vulcan ca mărime din lume, si este, de asemenea, al șaptelea munte că înălțime din emisfera vestică. El este cel mai înalt vulcan latent din lume. urmează modelul tipic de Vulcan din Pună de Atacama: este înconjurat de câmpuri mari de moloz, si este perpetuu limitat de zăpadă și ghețarii mici, în ciuda condițiilor extrem de uscate din regiune
Llullaillaco () [Corola-website/Science/321920_a_323249]
-
străzile importante din partea centrală a , existând între Hyde Park Corner, la vest, până la Circus, în est. Picadilly se găsește complet în orașul Westminster ("City of Westminster"). Strada este, de asemenea, parte a drumului A4, a doua cea mai importantă arteră vestică a Londrei. Saint James's se găsește la sudul secțiunii estice a străzii, în timp ce secțiuniea sa vestică are construcții doar pe partea sa nordică, având un park, Green Park, pe partea sa sudică. Zona sa nordică este Mayfair. Piccadilly este
Piccadilly () [Corola-website/Science/321947_a_323276]
-
se găsește complet în orașul Westminster ("City of Westminster"). Strada este, de asemenea, parte a drumului A4, a doua cea mai importantă arteră vestică a Londrei. Saint James's se găsește la sudul secțiunii estice a străzii, în timp ce secțiuniea sa vestică are construcții doar pe partea sa nordică, având un park, Green Park, pe partea sa sudică. Zona sa nordică este Mayfair. Piccadilly este faimoasă și pentru găzduirea sediului central al magazinelor Fortnum & Mason, sediului , a hotelului Ritz () și a librăriei
Piccadilly () [Corola-website/Science/321947_a_323276]
-
pentru Cassino) a fost o serie de patru bătălii grele duse în timpul celui de al Doilea Război Mondial, date de Aliați în scopul de a trece de Linia de Iarnă și de a elibera Roma. La începutul lui 1944, jumătatea vestică a Liniei de Iarnă era sub controlul ferm al germanilor care ocupaseră văile Rapido, Liri și Garigliano, precum și câteva culmi și creste din jurul lor, toate cunoscute sub numele de Linia Gustav. Germanii nu ocupaseră vechea mănăstire de pe Monte Cassino, o
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
în Italia din septembrie 1943 cu două armate sub comanda generalului Sir Harold Alexander au fost urmate de o înaintare către nord pe două fronturi, câte unul pe fiecare versant al Apeninilor care formează „coloana vertebrală” a Italiei. Pe frontul vestic, Armata a 5-a americană, sub comanda general-locotenentului Mark W. Clark, s-a deplasat din baza principală de la Napoli, iar pe cel de est general Sir Bernard Montgomery în fruntea Armatei a 8-a britanice a înaintat de-a lungul
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
care controla Piatra Dragonului, Targaryenii, a petrecut secolul care a urmat făcând pregătiri pentru a cuceri Westerosul, pe care l-a invadat sub conducerea lui Aegon Cuceritorul. Deși forțele le erau slabe, aveau cu ei ultimii trei dragoni ai lumii vestice, pe care i-au folosit pentru a cuceri continentul. În acest război au fost cucerite șase din cele șapte regate, rezistența din Dorne fiind atât de îndârjită, încât Aegon a acceptat să recunoască independența acestui regat. Targaryenii au adoptat Credința
Cântec de gheață și foc () [Corola-website/Science/321956_a_323285]
-
scurtă oprire (7 mai) la Talamone, și o alta la Porto Santo Stefano (9 mai), în sudul Toscanei, pentru apă, arme și cărbuni pentru trupele piemonteze, vasele s-au îndreptat spre Sicilia. Debarcarea s-a făcut la Marsala, în extremitatea vestică a Siciliei, la 11 mai, cu ajutorul vaselor britanice prezente în port pentru a descuraja vasele Bourbonilor. "Lombardo" a fost atacat și scufundat abia după ce debarcarea se terminase, în vreme ce "Piemonte" a fost capturat. Debarcarea fusese precedată de sosirea lui Francesco Crispi
Expediția celor O Mie () [Corola-website/Science/322001_a_323330]
-
să distrugă în fașă noul stat croat. Conform fostului șef al armatei, Veljko Kadijević, planul era avansarea în Croația, capturarea capitalei Zagreb și distrugerea forțelor armate ale acestui stat. Odată realizat acest lucru, noua Iugoslavie își putea stabili singură granița vestică, reducând mult din teritoriul Croației. Un element cheie în acest plan era folosirea forțelor armate combinate pentru ocuparea regiunii majoritar sârbe a Slavoniei de Est, apoi avansarea spre vest, către Zagreb, forțând capitularea statului croat. Regiunea se afla deja în
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
urmând niște serpentine largi, pavate cu cu piatră bolovănoasă, serpentine asemănătoare unei scări încolăcite, dar fără trepte. Acele căi se numeau "kihlias". Cea din sud a dispărut cu ocazia lucrărilor pentru un minaret. Galeria centrală, poziționată în fața altarului, adică partea vestică a potcoavei galeriilor, era destinată numai împărătesei și suitei sale. Partea nordică a galeriei, a potcoavei, era destinată ca "ginaeceum" sau "matroneum", fiind destinată numai femeilor care asistau la slujbe. Cea mai atractivă este galeria sudică la care se ajunge
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol () [Corola-website/Science/321437_a_322766]
-
până la arcurile naosului, 20,60 m - înălțimea turlei în interior, 28,80 m - înălțimea turlei până la cruce, 10,60 m - înălțimea până la streașină. Monumentul are fațade tencuite de culoare albă și soclu din piatră cioplită. Portalul de intrare de pe peretele vestic este în stil gotic și are un chenar exterior dreptunghiular, cu două muluri și un chenar interior, terminat la partea superioara în arc frânt, cu trei muluri. Ferestrele pronaosului, câte două pe fiecare latură laterală (nordică și sudică), sunt terminate
Biserica Sfântul Dumitru din Hârlău () [Corola-website/Science/316327_a_317656]
-
la partea superioară cu o dublă arcatură în arc frânt și separate între ele prin picioare de cărămidă aparentă. În interior, biserica este compartimentată în pridvor, pronaos, naos și altar. În biserică se intră pe o ușă aflată pe peretele vestic al pridvorului, care are aspectul unui portal de factură gotică. Ea are un cadru de trei nervuri de piatră, încheiate în arc frânt, înscris într-un cadru dreptunghiular tot de piatră. Pronaosul este boltit formând o calotă sferică susținută de
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
de pictură exterioară. Analizând fotografiile făcute în 1897 de Juan Alpar, istoricul de artă Sorin Ulea constata că pictura era ștearsă pe mari porțiuni, dar se putea reconstitui întregul program iconografic. Registrul pictural exterior cuprindea: Judecata de apoi (pe fațada vestică), Arborele lui Iesei (pe fațada sudică), Cinul (pe absidele laterale și absida altarului) și Imunul acatist cu Rugul în flăcări și Asediul Constantinopolului (pe fațada nordică). Pictura interioară, de o mare valoare artistică, a fost realizată în trei etape. Din
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
se citesc următoarele: "„Ano 1691 Rex Poloniae Ion II cum exercitu fuit”" (în ) - pe peretele nordic al altarului, "„Koliphsa (tar) Moskovski 1711”" (interpretată de unii cercetători astfel: „Pe aici a trecut țarul Moscovei Petru I, la 1711”), iar pe peretele vestic se află semnătura cu caractere slavone și latine a lui Udriște Năsturel din anul 1655. Istoricul de artă Sorin Ulea a afirmat că pictura Bisericii Sf. Gheorghe din Hârlău prezintă mari asemănări, din punct de vedere al stilului, cu cea
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]