5,554 matches
-
trebuit totuși să mă încadrez cu strictețe în prevederile articolului din lege. De aceea unii oameni sunt condamnați și fac închisoare fiind nevinovați, din lipsă de probe. De acord. Montesquieu spunea că decât un nevinovat în închisoare mai bine un vinovat liber. —E bine că te situezi pe linia adevărului chiar împotriva tagmei tale. Vezi, de asta-mi place de tine, avocățico! — Iar Bentham, jurist englez, spunea că singurul om care conducea condamnatul la moarte fiind călăul, acesta întreba asistența ce
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe Sebastian să evite impactul. După un timp, medicii care terminaseră ceea ce avuseseră de făcut pentru Cecilia au venit la el în cabinet să-l încurajeze. —Cecilia este o femeie puternică. Sperăm ca în curând să-și revină. Eu sunt vinovat, s-a declarat Matei. Nu este nimeni vinovat. Așa s-a întâmplat. —Nu-ți mai face probleme degeaba. În fond nici nu știm cum s-a întâmplat, continuau fiecare cu părerile lor. —Din câte se presupune nu Sebastian este vinovat
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
medicii care terminaseră ceea ce avuseseră de făcut pentru Cecilia au venit la el în cabinet să-l încurajeze. —Cecilia este o femeie puternică. Sperăm ca în curând să-și revină. Eu sunt vinovat, s-a declarat Matei. Nu este nimeni vinovat. Așa s-a întâmplat. —Nu-ți mai face probleme degeaba. În fond nici nu știm cum s-a întâmplat, continuau fiecare cu părerile lor. —Din câte se presupune nu Sebastian este vinovat ci cel care a intrat în el. Seara
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vorbind, Însuși trupul masterandului, dacă dădeai așternutul la o parte, putea fi confundat, la lumina lunii, cu un melc. Iată unde ajunsese Oliver pornind de la o prostie! Asupra lui căzuse Întrega vină și totuși mai erau În jur și alți vinovați. Idila lui Oliver sfârși Înainte de Începe; de atunci masterandul avea oroare și de sălcii plângătoare și de tot ce Însemna sexul opus. Dar, dacă stăm să ne gândim mai bine, Lawrence nu era la primul său eșec sentimental. Când fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Aceste lecții se repetă până când le vom învăța (provocările, nemulțumirile, disconfortul, bolile, etc.), sunt lecții din care avem mereu câte ceva de învățat și noi trebuie să ne asumăm întreaga responsabilitate atunci când suntem nefericiți, să nu mai căutăm mereu cauze și vinovați în jurul nostru. În viață nu există niciodată greșeli sau eșecuri. Doar lecții și uneori sunt necesare pentru a atinge înțelepciunea spirituală. Am mai învățat că nu încetăm niciodată să învățăm, întotdeauna vom avea de învățat altceva. Iar dacă vom reuși
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
asuma întreaga responsabilitate, înseamnă să fii propriul stăpân și tot ce faci sau ce rezultă din ce faci și gândești, este doar responsabilitatea ta. Asumându-ne responsabilitatea pentru viața noastră nu vom mai căuta la nesfârșit în exterior explicații și vinovați, în cazul când ceva nu este în regulă. Cred că vă sună cunoscut: nu mai pot, m-am îmbolnăvit din cauza lui, ei, serviciului...etc. Sau: Ce mi s-a întâmplat este din cauza lor, mă obligă ei, mă stresează ei, eu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai mult și mai bine, înseamnă că nu am avut cunoștințele necesare să cer și să pretind mai mult de la mine, nu am avut curajul să cer mai mult, pentru că nu am crezut că merit mai mult. Nu este nimeni vinovat pentru viața mea, pentru că este personalizată și semnată de mine, poartă amprenta timpului meu, eu am realizat exact ce mi-am dorit și abia acum, după patruzeci și patru de primăveri mi-am dat seama că puteam cere mai mult
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
este din vina nimănui, ci au fost alegerile noastre. Doar acceptând această stare de fapt, vom reuși să nu mai adâncim minciuna suferinței și vom putea oricând să schimbăm reprezentarea lucrurilor. Eu am reușit să înțeleg că nu este nimeni vinovat de faptul că am ales un anumit drum în viața mea. Pentru mulți ani am trăit în minciună și suferință inutilă, dând vina mereu pe circumstanțele exterioare, când de fapt era opera și responsabilitatea mea ceea ce mi se întâmpla. Nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
se părea lui Gonish ― justifica pe deplin temerile Consiliului. Hedrock arătase prin acțiunile lui că e primejdios, și întrucît nu făcuse nici o încercare de a-și explica țelurile cînd i se dăduse prilejul s-o facă, trebuia să fie socotit vinovat conform acuzațiilor aduse. Era totuși de neconceput ca un om care se afla în posesia secretelor fundamentale ale Arsenalelor să fie lăsat în libertate. Și, dacă așa cum credea Consiliul, Împărăteasa știa unde se află Hedrock, prin iscusință și viclenie această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ACEASTA. VEI OBSERVA, SPER, CĂ NE-AM ASIGURAT DE ABSENȚA MAIESTĂȚII SALE ÎN CURSUL ATACULUI. AICI TREBUIE SĂ VĂ ÎNTRERUP, SPUSE PREȘEDINTELE CONSILIULUI. LUCRU INCREDIBIL, ARESTATUL A IZBUTIT SĂ CONCENTREZE DISCUȚIA ÎN JURUL PROPRIILOR SALE DORINȚE. ÎNȚELEG CĂ NE SIMȚIM CU TOȚII VINOVAȚI DE ATACAREA PALATULUI, DAR N-AVEM NICI O OBLIGAȚIE DE A NE JUSTIFICA ACȚIUNILE FAȚĂ DE DEȚINUT. VORBI SCURT DAR PROTOCOLAR TELEECRANULUI DIN BRAȚUL FOTOLIULUI: DOMNULE COMANDANT, VINO AICI ȘI PUNE-I DEȚINUTULUI UN SAC PE CAP. HEDROCK ZÎMBEA BLÎND ÎN TIMP CE INTRARĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
și-l chemă în apartamentele imperiale. După cum constată Hedrock, Telinger era un bărbat între două vîrste, cu fața suptă și acum încruntată de o îngrijorare vecină cu spaima, cînd îl salută pe noul-venit. Hedrock știa că doctorul Telinger nu e vinovat de nimic altceva decît de slăbiciune. Fusese recrutat în serviciul imperial ca înlocuitor al doctorului Snow, care fusese concediat brusc din postul de medic al Curții, după treizeci de ani de activitate. Hedrock își mai amintea de un prilej cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
aceea n-am dormit. Era ca atunci când uiți ceva important și te chinuiește amintirea uitării sau când lucrul abia presimțit te prinde în ticăloșia desfășurării lui și-ți lasă pe limbă gustul unei remușcări, fără să știi cu ce ești vinovat. Unde greșisem ? Nu acum, cu Petru, fiindcă, fără doar și poate, greșisem înainte, altundeva... Un timp m-au năpădit, firește, ispitele explicative, tentațiile analogice, un fel de învârtire în jurul cozii capabilă cel mult să înlocuiască un cuvânt prin altele trei
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
niște casă din...Iași și niște vii la Miroslava pre sama domnească...Apoi, cînd au fostu în dzilele măriei sale Istratie Dabijea voievoda,...în trei rînduri...am grăit mării sale...ca să ne dea aceste moșii; dziceam noi că n-au fostu vinovat. Deci măriia sa vodă ne-au tot dat rămași”. Dar tot ei spun: „Văzînd noi că n-am putea face nimic, plecatu-ne-am cu mare rugăminte la dumnealui la postelnicul să i să facă milă să ne dea ceva. Dumisale i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
vedem dacă ai nimerit-o. Cred că este vorba de mărturia vornicilor de poartă din 1 martie 1745 (7253) privitoare la un loc de casă din preajma mănăstirii Dancului. Asta-mi place la tine, fiule. Îmi ghicești pur și simplu gândurile. Vinovat nu sunt eu, părinte. De vină sunt cărțile distinsului istoric profesor universitar pe care sfinția ta mi le-a dăruit... Știam eu ce fac când ți le-am pus în brațe. Și acum să auzim ce spun vornicii de poartă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îl decapită scurt la Roman pe cine știe ce buturugă întîmplătore și-l lăsă să fie îngropat la un loc și în același timp cu jupîneasa lui...” Acesta e mare păcat, părinte, și cel care poruncește săvârșirea unui asemenea fapt se face vinovat de crimă în fața lui Dumnezeu... Am spus eu și nu m-am înșelat...Am spus că tu calci mai mult a călugăr decât a mirean, fiule. Nu am eu asemenea calități, părinte. Nu le ai dar le dovedești. Și asta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
adică cea comunistă. Alții recunoșteau că furia purificării de trecut a cuprins de-a valma vinovați și inocenți, dacă există vreodată inocenți, că, din păcate, sau din fericire, cine își mai poate da seama, trăim într-o lume fără valori, vinovații au rezistat și au trecut cu bine prin focul purificării, luând o altă înfățișare, una potrivită cu vremurile care vor urma, doar pruncii fuseseră uciși pentru a săvârși jertfa prin care Comunistul cu Față Umană s-a instalat drept dumnezeul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
echității socialiste Dar eu m-am temut să-i zic, că să nu mai bată câmpii, nici să nu mai facă prostii și păcate, cum îl îndeamnă Ucigă-l Crucea, ci i-am răspuns, alintându-l, că el nu-i vinovat de fapta sa, decât pe atâta: că nu se încrede pe deplin în colegii săi și în camaraderia noastră, care măcar că legământ nu am făcut, suntem unul pentru toți și toți pentru unul Și iar i-am mai zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Cațavencu, le făceam vinerea, după ce trăgeam cu ochiul la ziarele de pe mesele comandanților. În ultima clipă. Nu ofeream bombe. Frica de ei era metoda mea. Pardon, frica de viața mea. Îmi doream să fiu închis acolo. Îmi plăcea să fiu vinovat. Dar nimeni de acolo nu mă învinovățea. Mai mult, respectam indicațiile cu strictețe. Nu intram în camere interzise, nu-mi băgam nasul unde nu trebuia. Mi-era teamă să-i întreb ce văd la televizor, ce mănâncă, cum se îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ce viață oi avea eu după aia... nu copil, nu casă, nu nevastă, ce viață, dacă oi mai trăi atâția ani. Numai Dumnezeu m-a ajutat. Dom’le, eu cred că Dumnezeu o fi zis că nu sunt așa de vinovat, cum zice și Biblia, că ne-am unit legitim în biserică și a ajuns să ne despartă un amărât, acel amant, mai mic decât ea cu nouă ani de zile, care a mâncat la masa mea, care a vorbit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
angajat acolo, și acolo n-aveai cum să nu câștigi zilnic niște bani. Eram la distribuție pe mașină. N-am știut să chibzuiesc banii. Lucrând foarte mult, bând foarte mult. Bine, nu pot să dau vina nici pe băutură. Singurul vinovat sunt eu, adică prostia din capul meu. Nu eram o fire din asta, care stătea degeaba și bea, atât. Munceam mult și beam, dar era suficient să bei o jumătate de litru de votcă, de exemplu, și te simțeai imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
oribile la care am asistat. A doua zi, după ce s-au trezit, cei doi și-au regretat fapta: De ce am făcut-o? Era prietenul nostru, au spus ei. Tragedia s-a amplificat când s-a aflat că tipul nu era vinovat de descoperirea tranzacției de droguri. Unii deținuți reușeau să introducă droguri, dar aceasta era doar ocazional. Nouăzeci și cinci la sută din droguri erau introduse de gardieni. Un risc mic le aducea câștiguri de milioane de lei. Când și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se închisese și el în sine și părea că se gândește la ceva. „N-ar fi trebuit să-l duc pe Gaston în Shinjuku noaptea“, se mustra Takamori. Deși nepăsător din fire, acum își făcea procese de conștiință, simțindu-se vinovat pentru întâmplarea aceea nenorocită. — Gas, să nu-ți faci o părere greșită. Nu toți japonezii sunt ca cei pe care i-ai întâlnit în seara asta. Gaston, privind tot înainte, a dat din cap. Părea dus pe gânduri. Takamori înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
eu... De inimă albastră? Privindu-i însă, ghici adevărul. L-ați găsit pe domnul Gaston! Dar eu am vești proaste pentru el. Un hingher i-a prins câinele astăzi. Am să-l întristez cu siguranță. Higurashitei vorbea de parcă el era vinovat de incident. Din noaptea în care a dispărut Gaston, câinele s-a aciuat pe lângă bătrân. Ziua stătea pe stradă, în fața barurilor, și barmanițele îi dădeau resturi de orez și cozi de pește. Seara, când pleca Higurashitei la treabă, câinele șchiopăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
asistentelor, i-a făcut vânt pe scări... Pe urmă, cică, amanta a revenit, s-a rugat s-o lase să ia niște scrisori de-ale ei de la Pârvulescu, c-au rămas, dar... Săru’ mâna... i se frânge fraza și susură vinovat către-o umbră. - Ce ziceai? încep să devin interesat, numai să-l mai țin pe loc. - Ei, amanta lui Pârvulescu e Izabela Sandu, realizatoarea de emisiuni culturale. N-am vreme să-mi manifest nici o reacție față de această veste postumă, dispare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Seara, acasă, am început, totuși, singur să fac un asemenea proces. Am enumerat mai întîi, pe hârtie, conștiincios, argumentele care pledau contra femeii de la frizerie: ― a tulburat liniștea unui local public; ― nimeni dintre cei de-acolo nu era, în fond, vinovat de concedierea ei; ― cei prezenți n-au făcut altceva decât s-o lase să țipe; nimeni n-a bruscat-o; și totuși, în loc să se liniștească, ea a continuat și mai tare; ― fiecare avea propriile sale necazuri, chiar fără să fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]